AFFAIRE ARAC c. TURQUIE

AFFAIRE ARAC c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

SECȚIUNEA A ARAç c. TURCIA Cerere n 69037/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 21 septembrie 2006 DEFINIF 21/12/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Araç c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (partea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii B.M. Zupančič, președinte, J. Hedigan, R. Türmen, C. Bîrsan, V. Zagrebelsky, A. Gyulumyan, E. Myjer, judecători, și al domnului V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 31 august 2006, Renunță la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 69037/01) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, M. Muhittin Araç a sesizat Curtea la 13 noiembrie 2000 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 22 iunie 2004, Curtea (secțiunea a doua) a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice pârâtul întemeiat pe durata procedurii guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului. La 17 iunie 1996, reclamantul a răspuns la o cerere de ofertă lansată de Fondul de securitate socială pentru un contract public de curățenie pentru centrul spitalicesc universitar din Tepecik ( La o dată nespecificată, centrul spitalicesc i-a acordat reclamantului contractul de achiziție publică. Ulterior, dosarul de licitație a fost transmis Direcției Generale a Casei de asigurări sociale în scopul verificării și omologării în conformitate cu legislația aplicabilă în speță. Printr-o notă de informare din 2 iulie 1996, serviciul de stare de urgență al prefecturii Mardin a anunțat Fondul de securitate socială că reclamantul susținea financiar activitățile PKK (parte a lucrătorilor din Kurdistan). La 25 iulie 1996, având în vedere dispozițiile articolului 20 din Regulamentul privind achiziționarea și vânzarea, recunoscându-i o putere discreționară în materie de achiziții publice, și ale articolului 73 din același regulament care definește cauzele excluderii contractelor de achiziții publice, Hotărârea Generală a Casei de securitate socială a refuzat să dea o declarație de participare la licitație și l-a exclus pe reclamant din viitoarele sale achiziții publice. Acest refuz a dus în consecință la anularea acordării de licitație în cauză. Prin scrisoarea din 26 august 1996, medicul-șef al spitalului Tepecik l-a informat pe reclamant că întreprinderea sa fiind calificată de către Hotărârea Generală a Casei de securitate socială a societății La 28 august 1996, reclamantul sesizează instanța administrativă d . Ankara cu privire la o acțiune în suspendare și la anularea refuzului administrației. El a indicat că, în conformitate cu legea privind achizițiile publice, numai ministerul competent care a organizat licitația putea interzice participarea sa la un astfel de contract de achiziții publice. Pe de altă parte, nu a existat nici o decizie de a descrie întreprinderea sa de Această decizie a fost luată din cauza originii sale kurde. Această măsură, care nu a fost conformă cu interesul public și nu a avut nici un temei legitim, a avut ca rezultat împiedicarea de a lucra și de a exercita ocupația sa. 11. În memoriul său în duplica din 8 octombrie 1996, reprezentantul Casei de asigurări sociale a solicitat respingerea acțiunii introduse de reclamant, menționând că Legea nr. 2886 privind achizițiile publice nu se referă la licitațiile lansate de Fondul de securitate socială. 12. La 19 februarie 1997, instanța administrativă a respins această acțiune, considerând în special că (...) s-a declarat că organizația nu era supusă legii nr. 2886 privind achizițiile publice de stat și că aceasta era liberă să efectueze sau nu achiziții publice și să aleagă la Prin art. 69 din Regulamentul privind achizițiile publice ale casei de asigurări sociale s-a stabilit că comisia pentru documente avea competența de a decide dacă să acorde reclamanților documentele de candidatură pentru a aplica contractele de achiziții publice. La încheierea examinării dosarului cauzei [s-a stabilit că] reclamantului i s-a atribuit contractul public de curățenie al centrului spitalicesc universitar din Tepecik la data de 17 iunie 1996, în nota de informare [se preciza] că biroul de stat de urgență din apropierea prefecturii Mardin a trimis Direcției Generale a Casei de asigurări sociale, [s-a precizat] că reclamantul oferea asistență financiară organizației teroriste PKK, după primirea de informații conform cărora plătea o parte PKK din achizițiile publice de stat de la care obținea licitație, munca care a dat naștere la achiziții publice a fost anulată printr-o decizie a Direcției Generale din 25 iulie 1996 n XXI/2639 și reclamantul exclus pentru o perioadă nedeterminată de timp din contractele de achiziții publice ale instituției. La sfârșitul studiului dispozițiilor legii în legătură cu dosarul, [s-a stabilit că] fondul de asigurări sociale nu este supus legii nr. 2886 privind contractele de achiziții publice de stat, era liber să efectueze sau nu achiziții publice și de la alegerea acestora la: ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 2886, reclamantul a fost exclus din achizițiile publice ale fondului de asigurări sociale numai din cauza informațiilor aduse la cunoștința acestuia (...), utilizarea în acest sens a puterii discreționare conferite de legislație în actele încheiate nu este contrară legii. 13. La 12 mai 1997, pe baza art. 6 și 14 din Convenție și pe baza art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul s-a ocupat de casarea în fața Consiliului de Stat și a precizat, de asemenea, că decizia de excludere de pe piața publică a fost luată din cauza opiniilor sale politice și a originii sale kurde. În martie 2000, întrucât Consiliul de Stat nu a luat încă o decizie, reclamantul, pe baza dispoziției art. 6 din Convenția privind durata procedurii, își va reiniția recursul. 15. La 24 mai 2000, Consiliul de Stat a confirmat hotărârea în primă instanță pe motiv că hotărârea atacată era conformă cu procedura și cu legea și că motivele invocate de reclamant în recursul său nu erau de natură să justifice ruperea hotărârii în cauză. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 17. Cu privire la admisibilitate. Cu privire la admisibilitate 18. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz. Pe fondul APLICABILității art. 6 alin. (1) 19. Guvernul explică faptul că reclamantul a introdus o acțiune în anulare împotriva directorului securității sociale pentru excluderea unui contract de achiziții publice. În opinia sa, procedura inițiată de reclamant nu poate trece la luarea deciziei privind dreptul civil în sensul art. 6 alin. În schimb, reclamantul susține că singura acțiune posibilă, în conformitate cu dreptul intern relevant, este aceea de a iniția o acțiune în anulare în fața instanțelor administrative. Curtea constată că obiectul litigiului privește excluderea reclamantului unui contract de achiziții publice din cauza opiniilor sale politice și a originii sale kurdes. Curtea amintește că a avut deja posibilitatea de a se pronunța asupra litigiilor privind achizițiile publice (a se vedea Tinnelly & Sons Ltd și alții și McElduff și alții c. Regatul Unit, Hotărârea din 10 iulie 1998, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1998 IV, p. 1656, § 61). Potrivit Curții, acest drept definit în mod clar de lege, având în vedere contextul în care se aplică și caracterul său patrimonial, poate fi calificat drept drept drept civil În sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, Comisia observă în acest sens că, în conformitate cu procedurile prevăzute de dreptul intern relevant privind licitațiile publice, reclamantul a căutat să determine dacă .. s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . dreptul de a avea caracter civil a fost declarat cu privire la activitățile comerciale urmărite de solicitanți și care vizează obținerea de beneficii prin stabilirea de relații contractuale cu potențiali clienți. În acest sens, reclamantul avea un interes patrimonial suficient în procedura pe care a încercat să o inițieze în fața instanței administrative, deoarece scopul său era să obțină anularea deciziei Casei de asigurări sociale la El putea apoi să solicite instanțelor naționale competente să evalueze domeniul de aplicare al pierderii suferite și să facă o reparație financiară în favoarea sa, inclusiv pentru pierderea directă și indirectă a profitului. Faptul că piața în cauză este un contract de achiziție publică sau că oferta reclamantului nu a fost niciodată acceptată nu poate împiedica acest drept să fie calificat drept dreptul cu caracter civil mai ales în sensul articolului 6 alineatul (1). 22. Curtea concluzionează că la art. 6 alineatele (1) și (2) se aplică procedurii inițiate în speță de către reclamant. Observarea articolului 6 alineatul (1) 23. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII). 24. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 28 august 1996 și s ê a fost încheiată la 24 mai 2000, data la care Consiliul de Stat a pronunțat sentința și, prin urmare, a durat trei ani și nouă luni pentru două instanțe, dintre care trei ani și trei luni pentru singura procedură inițiată în fața Consiliului de Stat 25. Curtea reamintește că o anumită diligență se impune pentru soluționarea muncii, precum și pentru litigiile referitoare la aspecte care sunt de o importanță capitală pentru situația profesională a unei persoane. Astfel de acțiuni trebuie soluționate cu o celeritate specială (a se vedea Ruotolo c. Italia , Hotărârea din 27 februarie 1992, seria A nr 230 D, p. 39 § 17, Obermeier c. Austria , Hotărârea din 28 iunie 1990, seria A n 179, p. 23, § 72, și Buchholz c. Germania , Hotărârea din 6 mai 1981, seria A n 42, p. 16, §§ 50 și 52). 26. În speță, Curtea constată că reclamantul avea un interes personal important de a obține rapid o decizie judiciară cu privire la legalitatea excluderii sale din achizițiile publice. Comisia consideră însă că procedura în litigiu, a cărei durată nu este foarte lungă în latstra, a suferit întârzieri imputabile autorităților competente, subliniind astfel că instanța administrativă s-a pronunțat asupra fondului în șase luni, în timp ce Consiliul de Stat și-a pronunțat hotărârea de confirmare a hotărârii atacate în trei ani și trei luni, fără a se lua nici un act de procedură. În plus, procedura în litigiu nu prezenta nici o complexitate specială. În afară de aceasta, nu avansează niciun argument pentru a justifica această întârziere. 27. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței Termenul rezonabil 28. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 29. În temeiul articolului 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la ^ i ^ i ^ i ^ i ^ i ^ i pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, are o satisfacție echitabilă. Pagubă 30. Reclamantul solicită 333 189,14 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și 100 EUR 31. Guvernul contestă aceste pretenții. 32. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și pretinsa pagubă materială și respinge această cerere, însă consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. 34. Guvernul contestă aceste pretenții. 35. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află la baza realității lor, a necesității lor și a caracterului rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR pentru procedura în fața ei și acordul reclamantului. Interese moratoriu 36. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 3 500 EUR (trei mii cinci cenți) pentru daune morale și 1 500 EUR (o mie cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, sume care trebuie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 21 septembrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE

ARAÇ c. TURQUIE

(

Requête n

o

69037/01)

ARRÊT

STRASBOURG

21 septembre 2006

DÉFINITIF

21/12/2006

Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 §

2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Araç c. Turquie,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de

:

MM.

B.M. Zupančič,

président,

J. Hedigan,

R. Türmen,

C. Bîrsan,

V. Zagrebelsky,

M

me

A. Gyulumyan,

M.

E. Myjer,

juges,

et de M. V.

Berger,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 31 août 2006,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

69037/01) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet État, M.

Muhittin Araç («

le requérant

»), a saisi la Cour le 13 novembre 2000 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le requérant est représenté par M

e

Y. Alataș, avocat à Ankara. Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») n’a pas désigné d’agent aux fins de la procédure devant la Cour.

3.

Le 22 juin 2004, la Cour (deuxième section) a déclaré la requête partiellement irrecevable et a décidé de communiquer le grief tiré de la durée de la procédure au Gouvernement. Se prévalant de l’article 29 § 3 de la Convention, elle a décidé qu’elle se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond.

EN FAIT

4.

Le requérant est né en 1962 et réside à Diyarbakır.

5.

Le 17 juin 1996, le requérant répondit à un appel d’offres lancé par la caisse de sécurité sociale pour un marché public de nettoyage pour le centre hospitalier universitaire de Tepecik («

le centre hospitalier

»).

6.

A une date non précisée, le centre hospitalier accorda l’adjudication de ce marché public au requérant. Par la suite, le dossier d’adjudication fut transmis à la direction générale de la caisse de sécurité sociale aux fins de vérification et homologation en vertu de la législation applicable en l’espèce.

7.

Par une note d’information du 2 juillet 1996, le service d’état d’urgence de la préfecture de Mardin avisa la caisse de sécurité sociale que le requérant soutenait financièrement les activités du PKK (Parti des travailleurs du Kurdistan).

8.

Le 25 juillet 1996, au vu des dispositions de l’article 20 du règlement relatif à l’achat et à la vente lui reconnaissant un pouvoir discrétionnaire en matière de passation de marchés publics, et de l’article 73 de ce même règlement définissant les causes d’exclusion des marchés publics, la direction générale de la caisse de sécurité sociale refusa d’homologuer l’adjudication de ce marché et exclut le requérant de ses futurs marchés publics. Ce refus emporta en conséquence l’annulation de l’octroi de l’adjudication en question.

9.

Par un courrier du 26 août 1996, le médecin-chef de l’hôpital de Tepecik informa le requérant que son entreprise ayant été qualifiée par la direction générale de la caisse de sécurité sociale d’entreprise «

prohibée

», il était exclu de l’adjudication du marché public de nettoyage.

10.

Le 28 août 1996, le requérant saisit le tribunal administratif d’Ankara d’un recours en suspension et annulation du refus de l’administration. Il indiqua que, selon la loi relative au marché public, seul le ministère compétent ayant organisé l’appel d’offres pouvait interdire sa participation à un tel marché public. Par ailleurs, il n’y avait aucune décision qualifiant son entreprise d’entreprise «

prohibée

». Il précisa que la mesure litigieuse était discriminatoire et contraire à l’article 14 de la Convention et 10 de la Constitution

; cette décision avait été prise en raison de ses origines kurdes. Cette mesure, qui n’était pas conforme à l’utilité publique et n’avait aucun fondement légitime, avait pour conséquence de l’empêcher de travailler et d’exercer son métier.

11.

Dans son mémoire en duplique du 8 octobre 1996, le représentant de la caisse de sécurité sociale demanda le rejet de l’action introduite par le requérant. Il y était précisé que la loi n

o

2886 relative aux marchés publics ne s’appliquait pas aux appels d’offres lancés par la caisse de sécurité sociale.

12.

Le 19 février 1997, le tribunal administratif rejeta ce recours estimant notamment

:

«

(...) il a été déclaré «

que l’organisation n’était pas soumise à la loi n

o

2886 sur les marchés publics d’État et qu’elle était libre de procéder ou non à la passation de marchés publics et d’en choisir l’adjudicataire.

Il a été établi par l’article 69 du règlement relatif aux passations de marchés publics de la caisse de sécurité sociale que la commission des documents était compétente pour décider d’accorder ou non aux demandeurs les documents de candidature pour postuler aux marchés publics.

Au terme de l’examen du dossier de l’affaire, [il a été établi que] le requérant se vit attribuer le marché public de nettoyage du centre hospitalier universitaire de Tepecik en date du 17 juin 1996, dans la «

note d’information

» que le bureau de l’État d’urgence près la préfecture de Mardin fit parvenir à la direction générale de la caisse de sécurité sociale, [il était précisé] que le requérant apportait une aide financière à l’organisation terroriste PKK, après obtention d’une information selon laquelle il versait une part au PKK des marchés publics d’État dont il obtenait adjudication, le travail ayant donné lieu à marché public fut annulé par décision de la direction générale du 25 juillet 1996 n

o

XXI/2639, et le requérant exclu pour une durée indéterminée des marchés publics de l’établissement.

Au terme de l’étude des dispositions de la loi en liaison avec le dossier, [il a été établi que] la caisse de sécurité sociale n’est pas soumise à la loi n

o

2886 sur les marchés publics d’État, était libre de procéder ou non à la passation de marchés publics et d’en choisir l’adjudicataire, la décision litigieuse du 25 juillet 1996 n’est pas une sanction pénale au sens de la loi n

o

2886, le requérant a été exclu des passations de marchés publics de la caisse de sécurité sociale uniquement en raison des informations portées à sa connaissance (...), l’utilisation en ce sens du pouvoir discrétionnaire conféré par la législation dans les actes accomplis n’apparaît pas contraire à la loi.

»

13.

Le 12 mai 1997, se fondant notamment sur les articles 6 et 14 de la Convention et sur l’article 1 du Protocole n

o

1, le requérant se pourvut en cassation devant le Conseil d’État. Il précisa en outre que la décision de l’exclure du marché public avait été prise en raison de ses opinions politiques et de ses origines kurdes.

14.

Le 1

er

mars 2000, le Conseil d’État n’ayant toujours pas statué, le requérant, sur la base de la disposition de l’article 6 de la Convention relative à la durée de la procédure, réitéra son pourvoi.

15.

Le 24 mai 2000, le Conseil d’État confirma l’arrêt de première instance au motif que le jugement attaqué était conforme à la procédure et à la loi, et que les motifs invoqués par le requérant dans son pourvoi n’étaient pas de nature à justifier la cassation dudit jugement.

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

16.

Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

17.

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

A.

Sur la recevabilité

18.

La Cour constate que la requête n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention Elle relève en outre qu’elle ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité.

B.

Sur le fond

1.

Applicabilité de l’article 6 § 1

19.

Le Gouvernement explique que le requérant a introduit une action en annulation contre le directeur de la sécurité sociale pour l’avoir exclu d’un marché public. Il lui était possible d’introduire une action en dommages et intérêts contre le directeur également pour la perte subie en raison de sa non-participation à l’offre de marché public en cause. Selon lui, la procédure engagée par le requérant ne saurait passer pour emporter détermination de «

droit de caractère civil

» au sens de l’article 6 § 1.

20.

Le requérant soutient au contraire que la seule action possible, selon le droit interne pertinent, est celle d’engager une action en annulation devant les juridictions administrations. Il n’aurait pu intenter une action en dommages et intérêts que si le tribunal administratif avait annulé ladite décision du directeur de la sécurité sociale.

21.

La Cour constate que l’objet du litige concerne l’exclusion du requérant d’un marché public en raison de ses opinions politiques et de ses origines kurdes. Elle rappelle qu’elle a déjà eu l’occasion de statuer sur des litiges relatifs aux marchés publics (voir

Tinnelly & Sons Ltd et autres et McElduff et autres c. Royaume-Uni

, arrêt du 10 juillet 1998,

Recueil des arrêts et décisions

1998

‑

IV, p. 1656, § 61).

Selon la Cour, ce droit clairement défini par la loi, eu égard au contexte dans lequel il s’applique et à son caractère patrimonial, peut être qualifié de «

droit de caractère civil

» au sens de l’article 6 § 1 de la Convention. Elle observe à cet égard qu’en exposant son grief selon les procédures prévues par le droit interne pertinent relatifs aux appels d’offres de marché public le requérant cherchait à faire déterminer qu’il s’était vu refuser la possibilité de se mettre en concurrence et d’obtenir du travail sur la base de ses seules aptitudes et compétitivité. Le «

droit de caractère civil

» a été affirmé à propos d’activités commerciales poursuivies par des requérants et visant à obtenir des bénéfices par l’instauration de relations contractuelles avec des clients éventuels. En l’occurrence, le requérant avait un intérêt patrimonial suffisant dans la procédure qu’il cherchait à engager devant le tribunal administratif puisque son but était d’obtenir l’annulation de la décision de la caisse de sécurité sociale l’excluant du marché public. Il pouvait ensuite demander aux juridictions nationales compétentes d’évaluer l’étendue de la perte subie et d’ordonner une réparation financière en sa faveur, y compris pour la perte directe et indirecte de bénéfices. Le fait que le marché en cause soit un contrat de marché public ou que l’offre du requérant n’ait jamais été acceptée ne saurait empêcher ce droit d’être qualifié de «

droit de caractère civil

» aux fins de l’article 6 § 1.

22.

La Cour conclut que l’article 6 § 1 s’applique à la procédure engagée en l’espèce par le requérant.

2.

Observation de l’article 6 § 1

23.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi d’autres,

Frydlender c. France

[GC], n

o

30979/96, § 43, CEDH 2000-VII).

24.

La période à considérer a débuté le 28 août 1996 et s’est terminée le 24

mai 2000, date de l’arrêt rendu par le Conseil d’État. Elle a donc duré trois ans et neuf mois pour deux instances, dont trois ans et trois mois pour la seule procédure engagée devant le Conseil d’État.

25.

La Cour rappelle qu’une diligence particulière s’impose pour le contentieux du travail ainsi que les litiges portant sur des points qui sont d’une importance capitale pour la situation professionnelle d’une personne. De tels contentieux doivent être résolus avec une célérité particulière (voir

Ruotolo c.

Italie

, arrêt du 27 février 1992, série A n

o

230

‑

D, p. 39, §

17,

Obermeier c.

Autriche

, arrêt du 28 juin 1990, série A n

o

179, p. 23, § 72, et

Buchholz c.

Allemagne

, arrêt du 6 mai 1981, série A n

o

42, p. 16, §§

50 et

52).

26.

En l’espèce, la Cour constate que le requérant avait un important intérêt personnel à obtenir promptement une décision judiciaire sur la légalité de son exclusion des marchés publics. Elle estime que la procédure litigieuse, dont la durée n’est pas très longue dans l’abstrait, a néanmoins subi des retards imputables aux autorités compétentes. Elle souligne ainsi que le tribunal administratif a statué sur le fond en six mois alors que le Conseil d’État a rendu son arrêt confirmant le jugement attaqué en trois ans et trois mois, ce sans qu’aucun acte de procédure n’ait été pris. En outre, la procédure litigieuse ne présentait aucune complexité particulière. Le Gouvernement d’ailleurs n’avance aucun argument pour justifier cette lenteur.

27.

Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis et compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

28.

Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1.

II.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

29.

Aux termes de l

’

article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

30.

Le requérant réclame 333

189,14 euros (EUR) au titre du préjudice matériel et 100

000 EUR à celui de préjudice moral.

31.

Le Gouvernement conteste ces prétentions.

32.

La Cour n’aperçoit pas de lien de causalité entre la violation constatée et le dommage matériel allégué, et rejette cette demande. Elle estime toutefois que le requérant a subi un tort moral certain. Statuant en équité, elle lui accorde 3

500 EUR à ce titre.

B.

Frais et dépens

33.

Le requérant demande 20

000 EUR pour les frais et dépens encourus devant la Cour.

34.

Le Gouvernement conteste ces prétentions.

35.

Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En l’espèce et compte tenu des éléments en sa possession, la Cour estime raisonnable la somme de 1

500 EUR pour la procédure devant elle et l’accorde au requérant.

C.

Intérêts moratoires

36.

La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

le restant de la requête recevable

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

3.

Dit

a)

que l

’

État défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article

44 § 2 de la Convention, 3

500 EUR (trois mille cinq cents euros) pour dommage moral et 1

500 EUR (mille cinq cents euros) pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, sommes à convertir en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

4.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 21 septembre 2006 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Vincent

Berger

Boštjan M.

Zupančič

Greffier

Président