SECȚIUNEA A PATRA CAUZA SAR ȘI ALTELE c. TURCIA (Cercetarea nr. 74347/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 decembrie 2006 DEFINIF 05/03/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Sar și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Nicolas Bratza, președinte, domnii R. Türmen, domnul Pellonpäää, K. Traja, L. Garlicki, L. Mijović, J. Šikuta, judecători, și de domnul T.L.
Early, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 14 noiembrie 2006, înmânarea hotărârii pe care o reprezintă, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o hotărâre (n 74347/01) îndreptat împotriva Republicii Turcia și dintre care trei resortisanți ai acestui stat, dnii Hayrettin Sar, Feyzullah Sar și Mahmut Öztekin ( Dl Vefa, avocat în Diyarbak La 10 mai 2005, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice plângerile trase din durata detenției la guvern. În temeiul articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis că vor fi examinate în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAȚĂ reclamanții s-au născut în 1977, 1963 și, respectiv, 1965 și locuiesc în Diyarbakr.
În cadrul unei operații împotriva PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan), la 10 mai 2001, Hayrettin Sar și Feyzullah Sar au fost arestați de poliție la domiciliul lor și au fost reținuți la conducerea securității din Batman, secțiunea de combatere a terorismului. La 11 mai 2001, la cererea Direcției de Securitate și după examinarea dosarului, Parchetul Batman a prelungit cu patru zile arestarea lui Feyzullah Sar. La 12 mai 2001, la ora 17:00, Mahmut Öztekin a fost arestat, apoi pus în custodie în cadrul Direcției de Securitate Batman, secțiunea de combatere a terorismului. La 13 mai 2001, la cererea Parchetului și pe baza articolului 128 alineatul (2) din Codul de procedură penală, judecătorul îl judecă în apropierea tribunalului corecțional din Batman, după examinarea dosarului, a prelungit cu trei zile arestarea lui Feyzullah Sar.
La 14 mai 2001, la cererea Direcției de Securitate, Parchetul a prelungit cu patru zile perioada de custodie a lui Mahmut Öztekin. 10. La 16 mai 2001, judecătorul din apropierea tribunalului corecțional i-a auzit pe cei trei reclamanți și le-a ordonat plasarea în detenție provizorie. 12. La 31 mai 2001, instanța de securitate din statul Diyarbakr a respins recursul în opoziție formulat împotriva ordinului de detenție provizorie. 13. Printr-un act de acuzare din 11 iunie 2001, Parchetul Diyarbakćr a intentat o acțiune penală împotriva lui Hayrettin Sar pentru ajutor și apartenență la PKK. A făcut același lucru împotriva lui Mahmut Öztekin și Feyzullah Sar printr-un act de acuzare din 29 iunie 2001 14. printr-o hotărâre din 27 august 2001, Curtea de Securitate a statului Feyzullah Sar și Mahmut Öztekin.
15. Prin hotărârea din 5 noiembrie 2002, Curtea de Securitate a statului l-a condamnat pe Hayrettin Sar la o pedeapsă cu închisoarea de trei ani și nouă luni pentru ajutor și apartenență la PKK. În ceea ce privește VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 5 ALINEATUL (3) DIN CONVENȚIE 16. Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute la alin. (c) din prezentul articol, trebuie să fie adus imediat în fața unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat prin lege să exercite funcții judiciare și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în timpul procedurii. Punerea în libertate poate fi condiționată de o garanție care asigură încuviințarea celui căruia i se înfățișează în instanță.
17. Cu privire la admisibilitate 18. Guvernul susține că reclamanții puteau introduce o acțiune în despăgubire în temeiul Legii nr. 466. 19. Curtea constată că reclamanții se plâng de durata custodiei lor la vedere. 3 din Convenție nu înseamnă că nu au dispus de o cale de atac pentru obținerea unei despăgubiri.
Reclamanții au declarat absența unei proceduri prin care au putut obține un control jurisdicțional de tipul specific prevăzut la art. 5 alin. (3). Prin urmare, Curtea consideră că faptul de a solicita reclamanților, aflați în arest fără un control judiciar rapid și automat, de a introduce o acțiune în despăgubire ar modifica natura garanției oferite, în special prin art. 5 § 3 și 4, care este distinctă de cea prevăzută la art. 5 § 5 din convenție (a se vedea mutatis mutandis Ya … Iunie 1995, seria A n 319, p. 17, § 44). 21. Curtea arată că acțiunea invocată de guvern, introdusă prin legea nr. 466, prevede acordarea unui drept în cazul în care a fost vorba despre o privare de libertate care nu este conformă cu Constituția sau cu legile.
Or, acest lucru nu este cazul în speță, deoarece durata gărzilor de vedere în litigiu era conformă cu legislația în vigoare la momentul respectiv. 22. În consecință, excepția guvernului nu poate fi reținută. 23. Astfel, Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Pe de altă parte, aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, este necesar să se declare restul cererii admisibile. Pe fond 24. Reclamanții se plâng de durata custodiei lor. 25. Guvernul a explicat că reținerea reclamanților a fost conformă cu legislația în vigoare la momentul faptelor. 26. În speță, Curtea constată că reținerea Hayrettin Sar și Feyzullah Sar a început la 10 mai 2001, data arestării lor și s-a încheiat la 16 mai 2001 cu plasarea lor în detenție provizorie.
Atenția lor, înainte de a fi aduse în fața unui judecător, a durat astfel șase zile. 27. În ceea ce privește custodia Mahmut Öztekin, aceasta a început la 12 Mai 2001 la ora 17:00 și a luat sfârșit la 16 mai 2001 la ora 8:30 cu arestarea sa provizorie. Arestarea sa, înainte ca Öztekin să fi fost tradusă în fața unui judecător, a durat astfel 87 de ore și 30 de minute. 28. Curtea constată că durata detenției lui Mahmut Öztekin este mai mică decât cea pe care a menționat-o în cauza Brogan și alte c. Regatul Unit (hotărârea din 29 noiembrie 1988, seria A n 145 B, p. 33, § 62). Aceasta concluzionează că durata detenției lui Mahmut Öztekin, înainte de a fi tradusă în fața unui judecător în conformitate cu art. 5 alin. (3) din Convenție, este în conformitate cu cerința de promptitudine (a se vedea quélik și mait c. Turcia (dec.), n 44093/98, 26 septembrie 2000). Prin urmare, nu a încălcat art. 5 alineatul (3) din Convenție în ceea ce privește Mahmut Öztekin.
30. În ceea ce privește durata custodiei Hayrettin Sar și Feyzullah Sar, Curtea amintește că, în cauza Brogan și alții Mai sus, Comisia a considerat că o perioadă de custodie de patru zile și șase ore fără control judiciar depășește limitele stricte de timp stabilite la art. 5 alineatul (3), chiar și atunci când are drept scop protejarea colectivității în ansamblul său împotriva terorismului (a se vedea Machin c. Turcia, nr 52083/99, § 25, 4 mai 2006). 31. Prin urmare, Curtea nu poate admite că a fost necesar să se dețină Hayrettin Sar și Feyzullah Sar timp de șase zile înainte de a-i trimite în fața unui judecător 32. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenția privind acești doi reclamanți.
În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parti contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Öztekin, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pacat 34. În ceea ce privește prejudiciul material, Feyzullah Sar și Mahmut Öztekin solicită fiecare 7 500 EUR (EUR) și Hayrettin Sar 10 000 EUR. Pentru daune morale, primele două cereri fiecare 10 000 EUR și Hayrettin Sar 15 000 EUR. 35. Guvernul contestă aceste sume. 36. Curtea consideră că existența unui prejudiciu material nu reiese în mod clar din dosar și consideră că nu este necesar să se acorde despăgubiri în acest sens.
37. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea respinge cererea societății Mahmut Öztekin în ceea ce privește lipsa constatării unei încălcări a articolului 5 alineatul (3) (punctul 29 de mai sus). Guvernul contestă aceste pretenții care nu sunt susținute în niciun fel. 40. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află la baza realității lor, a necesității lor și a caracterului rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 În acest sens, Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.
PE CESJUSTĂRI, CURȚIA, LA L 5 alin. (3) din Convenție în ceea ce privește Mahmut Öztekin A spus că a avut loc o încălcare a art. 5 alin. (3) din Convenție în ceea ce privește Feyzullah Sar și Hayrettin Sar Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 500 EUR (o mie cinci sute de euro) fiecărui reclamant Feyzullah Sar și Hayrettin Sar pentru daune morale (ii). 500 EUR (o mie cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată către Feyzullah Sar și Hayrettin Sar în comun iii.
orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe aceste sume de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 5 decembrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. T.L. Early Nicolas Bratza Modululer Președinte
AFFAIRE SAR ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 74347/01) ARRÊT STRASBOURG 5 décembre 2006 DÉFINITIF 05/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Sar et autres c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza, président, MM. R. Türmen, M. Pellonpää, K. Traja, L. Garlicki, M me L. Mijović, M. J. Šikuta, juges, et de M. T.L. Early, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 14 novembre 2006, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 74347/01) dirigée contre la République de Turquie et dont trois ressortissants de cet État, MM. Hayrettin Sar, Feyzullah Sar et Mahmut Öztekin (« les requérants »), ont saisi la Cour le 10 août 2001 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Les requérants sont représentés par M e M. Vefa, avocat à Diyarbakır. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») n’a pas désigné d’agent aux fins de la procédure devant la Cour.
3.Le 10 mai 2005, la Cour a déclaré la requête partiellement irrecevable et a décidé de communiquer le grief tiré de la durée de la garde à vue au Gouvernement. Se prévalant de l’article 29 § 3, elle a décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le bien-fondé de l’affaire. EN FAIT
4.Les requérants sont nés respectivement en 1977, 1963 et 1965, et résident à Diyarbakır.
5.Dans le cadre d’une opération menée contre le PKK (Parti des Travailleurs du Kurdistan), le 10 mai 2001, respectivement à 4 h 45 et 5 h 15, Hayrettin Sar et Feyzullah Sar furent arrêtés par la police à leur domicile, puis placés en garde à vue à la direction de la sûreté de Batman, section de la lutte contre le terrorisme.
6.Le 11 mai 2001, à la demande de la direction de la sûreté et après examen du dossier, le parquet de Batman prorogea de quatre jours la garde à vue de Feyzullah Sar.
7.Le 12 mai 2001 à 17 heures, Mahmut Öztekin fut arrêté, puis placé en garde à vue à la direction de la sûreté de Batman, section de la lutte contre le terrorisme. La garde à vue se termina le 16 mai à 8 h 30.
8.Le 13 mai 2001, à la demande du parquet et sur le fondement de l’article 128 § 2 du code de procédure pénale, le juge près le tribunal correctionnel de Batman, après examen du dossier, prorogea de trois jours la garde à vue de Feyzullah Sar.
9.Le 14 mai 2001, à la demande de la direction de la sûreté, le parquet prorogea de quatre jours la garde à vue de Mahmut Öztekin.
10.Les requérants ne furent pas assistés par un avocat lors de leur garde à vue.
11.Le 16 mai 2001, le juge près le tribunal correctionnel entendit les trois requérants et ordonna leur placement en détention provisoire.
12.Le 31 mai 2001, la cour de sûreté de l’État de Diyarbakır rejeta le recours en opposition formé contre l’ordonnance de placement en détention provisoire.
13.Par un acte d’accusation du 11 juin 2001, le parquet de Diyarbakır intenta une action pénale à l’encontre de Hayrettin Sar pour aide et appartenance au PKK. Il fit de même à l’encontre de Mahmut Öztekin et Feyzullah Sar par un acte d’accusation du 29 juin 2001.
14.Par un arrêt du 27 août 2001, la cour de sûreté de l’État acquitta Feyzullah Sar et Mahmut Öztekin.
15.Par un arrêt du 5 novembre 2002, la cour de sûreté de l’État condamna Hayrettin Sar à une peine d’emprisonnement de trois ans et neuf mois pour aide et appartenance au PKK. EN DROIT I.
16. Les requérants se plaignent de la durée de leur garde à vue. Ils invoquent l’article 5 § 3 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne arrêtée ou détenue, dans les conditions prévues au paragraphe 1 c) du présent article, doit être aussitôt traduite devant un juge ou un autre magistrat habilité par la loi à exercer des fonctions judiciaires et a le droit d’être jugée dans un délai raisonnable, ou libérée pendant la procédure. La mise en liberté peut être subordonnée à une garantie assurant la comparution de l’intéressé à l’audience. »
17.Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. A. Sur la recevabilité
18.Le Gouvernement soutient que les requérants pouvaient introduire un recours en dommages-intérêts sur le fondement de la loi n o 466.
19.La Cour constate que les requérants se plaignent de la durée de leur garde à vue.
20.S’agissant d’une demande d’indemnité fondée sur la loi n o 466, la Cour relève tout d’abord que le grief des requérants tiré de l’article 5 § 3 de la Convention ne consistait pas à dire qu’ils n’avaient pas disposé d’une voie de recours pour obtenir une indemnité. Les requérants alléguaient l’absence d’une procédure au moyen de laquelle ils eurent pu obtenir un contrôle juridictionnel du type spécifique requis par l’article 5 § 3. Dès lors, la Cour estime que le fait d’exiger des requérants, placés en garde à vue sans contrôle judiciaire rapide et automatique, d’introduire un recours en dommages-intérêts modifierait la nature de la garantie offerte, notamment par l’article 5 §§ 3 et 4, qui est distincte de celle prévue par l’article 5 § 5 de la Convention (voir, mutatis mutandis , Yağcı et Sargın c. Turquie , arrêt du 8 juin 1995, série A n o 319, p. 17, § 44).
21.La Cour relève ainsi que le recours invoqué par le Gouvernement, instauré par la loi n o 466, prévoit l’octroi d’une indemnité lorsqu’il s’agit d’une privation de liberté qui n’est pas conforme à la Constitution ou aux lois. Or, tel n’est pas le cas en l’espèce, puisque la durée des gardes à vue litigieuses était conforme à la législation en vigueur à l’époque.
22.Il s’ensuit que l’exception du Gouvernement ne saurait être retenue.
23.La Cour constate ainsi que la requête n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Par ailleurs, celle-ci ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de déclarer le restant de la requête recevable. B. Sur le fond
24.Les requérants se plaignent de la durée de leur garde à vue.
25.Le Gouvernement explique que la garde à vue des requérants était conforme à la législation en vigueur à l’époque des faits.
26.En l’espèce, la Cour constate que la garde à vue de Hayrettin Sar et Feyzullah Sar a débuté le 10 mai 2001, date de leur arrestation, et a pris fin le 16 mai 2001 avec leur placement en détention provisoire. Leur garde à vue, avant qu’ils n’aient été traduits devant un juge, a ainsi duré six jours.
27.S’agissant de la garde à vue de Mahmut Öztekin, elle a commencé le 12 mai 2001 à 17 heures et a pris fin le 16 mai 2001 à 8 h 30 avec son placement en détention provisoire. Sa garde à vue, avant qu’il n’ait été traduit devant un juge, a ainsi duré quatre-vingt-sept heures et trente minutes.
28.La Cour constate que la durée de la garde à vue de Mahmut Öztekin est inférieure à celle qu’elle a relevé dans l’affaire Brogan et autres c. Royaume-Uni (arrêt du 29 novembre 1988, série A n o 145 ‑ B, p. 33, § 62). Elle conclut ainsi que la durée de la garde à vue de Mahmut Öztekin, avant qu’il n’ait été traduit devant un juge conformément à l’article 5 § 3 de la Convention, est conforme à l’exigence de promptitude (voir Çelik et İmret c. Turquie (déc.), n o 44093/98, 26 septembre 2000).
29.Partant, il n’y a pas eu violation de l’article 5 § 3 de la Convention en ce qui concerne Mahmut Öztekin.
30.S’agissant de la durée de la garde à vue de Hayrettin Sar et Feyzullah Sar, la Cour rappelle que, dans l’affaire Brogan et autres précitée, elle a jugé qu’une période de garde à vue de quatre jours et six heures sans contrôle judiciaire allait au-delà des strictes limites de temps fixées par l’article 5 § 3, même quand elle a pour but de prémunir la collectivité dans son ensemble contre le terrorisme (voir Maçin c. Turquie , n o 52083/99, § 25, 4 mai 2006).
31.La Cour ne saurait donc admettre qu’il ait été nécessaire de détenir Hayrettin Sar et Feyzullah Sar pendant six jours avant de les « traduire devant un juge ».
32.Partant, il y a eu violation de l’article 5 § 3 de la Convention concernant ces deux requérants. II.
33. Aux termes de l ’ article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage
34.Au titre du préjudice matériel, Feyzullah Sar et Mahmut Öztekin réclament chacun 7 500 euros (EUR), et Hayrettin Sar 10 000 EUR. Pour dommage moral, les deux premiers demandent chacun 10 000 EUR et Hayrettin Sar 15 000 EUR.
35.Le Gouvernement conteste ces montants.
36.La Cour estime que l’existence d’un préjudice matériel ne ressort pas clairement du dossier et estime qu’il n’y a pas lieu d’accorder d’indemnité à ce titre.
37.Quant au préjudice moral, la Cour rejette la demande de Mahmut Öztekin eu égard à l’absence de constat de violation de l’article 5 § 3 (paragraphe 29 ci-dessus). Statuant en équité, elle estime raisonnable d’allouer 1 500 EUR à chacun des requérants Hayrettin Sar et Feyzullah Sar. B. Frais et dépens
38.Les requérants demandent 16 182 EUR pour les frais et dépens encourus devant la Cour.
39.Le Gouvernement conteste ces prétentions soutenant qu’elles ne sont aucunement étayées.
40.Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En l’espèce, compte tenu des éléments en sa possession et des critères susmentionnés, la Cour estime raisonnable la somme de 1 500 EUR à ce titre et l’accorde à Hayrettin Sar et Feyzullah Sar conjointement. C. Intérêts moratoires
41.La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Déclare le restant de la requête recevable ; 2. Dit qu’il n’y a pas eu violation de l’article 5 § 3 de la Convention en ce qui concerne Mahmut Öztekin ; 3. Dit qu’il y a eu violation de l’article 5 § 3 de la Convention en ce qui concerne Feyzullah Sar et Hayrettin Sar ; 4. Dit a) que l ’ État défendeur doit verser, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, les sommes suivantes à convertir en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du règlement : i. 1 500 EUR (mille cinq cents euros) à chacun des requérants Feyzullah Sar et Hayrettin Sar pour dommage moral ; ii. 1 500 EUR (mille cinq cents euros) pour frais et dépens à Feyzullah Sar et Hayrettin Sar conjointement ; iii. tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur lesdites sommes ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 5. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 5 décembre 2006 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. T.L. Early Nicolas Bratza Greffier Président