Pittiglio împotriva Franței

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 67821/01 prezentată de Angelo PITTIGLIO împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 22 iunie 2004 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Loucaides Bîrsan Jungwiert Ugrekhelidze Mularoni, judecători S. Dolle graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 17 iulie 2000, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAPT pe reclamant, dl Angelo Pittiglio, este un cetățean francez, născut în 1929 și rezident la Paris. El este reprezentat în fața Curții de către dl Lyon-Caen, avocat în cadrul Consiliului de Stat și al Curții de Casație. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

La începutul lunii februarie 1989, a fost deschisă o instrucțiune la tribunalul de mare instanță din Besançon, din cauza descoperirii unui comerț de sculpturi prezentat ca opere ale lui Giacometti și care ar putea fi de fapt contrafăcute. Reclamantul a fost, de asemenea, anchetat în cadrul prevenirii înșelăciunii, a recelului de opere contrafăcute, precum și a falsificării și utilizării falsurilor în scris de comerț. La 5 aprilie 1991, toți colții acuzați au fost retrimiși în fața tribunalului corecțional din Besançon. Reclamantul și dl D. au ridicat o excepție de la competența teritorială a tribunalului corecțional din Besançon. Întrucât reclamantul nu este disponibil din motive de sănătate în ziua în care a avut loc la tribunalul corecțional, procedura referitoare la reclamant și la domnul D. a fost disociată printr-o hotărâre a Tribunalului de Primă Instanță.

Aprilie 1992, instanța a respins excepția de incompetență teritorială și a retrimis cauza unei audieri ulterioare. Tribunalul a pronunțat în fond, asupra celei de-a doua proceduri, printr-o hotărâre din aceeași zi. Reclamantul a făcut apel. Curtea de apel a pronunțat un supliment de informații, având ca scop stabilirea relațiilor care ar fi putut exista între domnul D. și domnul R. și întârzie să se pronunțe. Prin hotărârea din 17 noiembrie 1998, tribunalul a considerat că există suficient de multe elemente pentru a spune că a existat o legătură de conexitate între infracțiunile reproșate domnului D. și domnul R. ; Comisia concluzionează că Tribunalul din Besançon era competent teritorial să judece infracțiunile aduse domnului D. și, prin urmare, reclamantului.

La 19 ianuarie 2000, Curtea de Casație a pronunțat o hotărâre de respingere. GRIEF Considerând că judecătorul însărcinat cu furnizarea de informații suplimentare își creează în mod necesar o convingere asupra fondului cauzei, în același mod ca și judecătorul judecător, atunci când consideră că și-a încheiat activitatea, reclamantul se plângea că nu a beneficiat de o jurisdicție imparțială în sensul art. 6 din Convenție. Prin scrisoarea din 26 mai 2004, reclamantul a indicat că dorește să se retragă pur și simplu din cererea sa. Prin scrisoarea din 10 iunie 2004, guvernul a luat act de această dezmințire și a considerat că este mai necesar, prin urmare, să depună observații cu privire la admisibilitatea și la fondul acestei cauze.

În concluzie, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că … Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se șteargă cererea de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle A.B. Baka Prezident

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 67821/01 présentée par Angelo PITTIGLIO contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 22 juin 2004 en une chambre composée de : MM. A.B. Baka , président , J.-P. Costa , L. Loucaides , C. Bîrsan , K. Jungwiert , M. Ugrekhelidze , M me A. Mularoni, juges , et de M me S. Dollé , greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 17 juillet 2000, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Angelo Pittiglio, est un ressortissant français, né en 1929 et résidant à Paris. Il est représenté devant la Cour par M e Lyon-Caen, avocat au Conseil d’Etat et à la Cour de cassation. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Début février 1989, une instruction fut ouverte auprès du tribunal de grande instance de Besançon, en raison de la découverte d’un commerce de sculptures présentées comme étant des œuvres de Giacometti et susceptibles d’être en réalité des contrefaçons. M. R. fut suspecté d’être à la tête de ce réseau. Le requérant fut également mis en examen sous la prévention d’escroquerie, de recel d’œuvres contrefaisantes ainsi que de faux et usage de faux en écritures de commerce. Le 5 avril 1991, tous les coinculpés furent renvoyés devant le tribunal correctionnel de Besançon. Le requérant et M. D. soulevèrent une exception tirée de l’incompétence territoriale du tribunal correctionnel de Besançon. Le requérant étant indisponible pour des raisons de santé le jour de l’audience devant le tribunal correctionnel, la procédure concernant le requérant et M. D. fut disjointe.

Par un jugement du 1 er avril 1992, le tribunal rejeta l’exception d’incompétence territoriale et renvoya l’affaire à une audience ultérieure. Le tribunal se prononça au fond, sur la seconde procédure, par un jugement du même jour. Le requérant fit appel. La cour d’appel ordonna un supplément d’information, ayant pour but de déterminer les relations ayant pu exister entre M. D. et M. R. et sursit à statuer. Par un arrêt du 17 novembre 1998, la cour d’appel estima qu’il existait suffisamment d’éléments pour dire qu’il existait un lien de connexité entre les infractions reprochées à M. D. et M. R. ; elle en conclut que le tribunal de Besançon était territorialement compétent pour juger les infractions reprochées à M. D. et, par conséquent, au requérant.

Elle renvoya l’examen de l’affaire devant le tribunal correctionnel de Besançon. Le requérant se pourvut en cassation, estimant que la cour d’appel n’avait été ni indépendante ni impartiale, le président de la formation de jugement ayant été précédemment chargé d’exécuter le supplément d’information et ayant, par conséquent, été investi de pouvoirs d’investigation. Le 19 janvier 2000, la Cour de cassation rendit un arrêt de rejet. GRIEF Estimant que le juge chargé d’un supplément d’information se forge nécessairement une conviction sur le fond de l’affaire au même titre que le juge d’instruction lorsqu’il estime achevée son instruction, le requérant se plaignait de n’avoir pas bénéficié d’une juridiction impartiale au sens de l’article 6 de la Convention.

EN DROIT Par une lettre du 26 mai 2004, le requérant indiqua qu’il souhaitait se désister purement et simplement de sa requête. Par une lettre du 10 juin 2004, le Gouvernement prit acte de ce désistement et estima qu’il n’était en conséquence plus nécessaire qu’il dépose des observations sur la recevabilité et le fond de cette affaire. La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. En outre, elle estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’Homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer la requête du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé A.B. Baka Greffière Président