CtEDO 24.06.2004 Auto

BALETTE contre la BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
24.06.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BALETTE contre la BELGIQUE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 48193/99 prezentate de Georges BATETTE împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 24 iunie 2004 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello mes Tulkens Vajić Botousarova dnii Kovler, judecători, și dnii S. Quesada grefier adjunct Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 1 aprilie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, dl Georges Balette, este un cetățean belgian, născut în 1920 și rezident în Hollon-auux-Pierres (Belgia). Guvernul pârât este reprezentat de dl Claude Debruulle, director executiv al Departamentului de Justiție. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 februarie 1995, dimineața, o dispută l-a opus pe reclamant lui V., o persoană calificată de tribunalele din spate și de guvern ca fiind fosta parteneră a reclamantului și pe care acesta o prezintă ca o gardă de sănătate găzduită în casa sa. În timpul lacțiunii, aceasta din urmă a fost rănită de un glonț de armă care i-a trecut prin mână și a atins abdomenul. Reclamantul a fost acuzat de tentativa intenționată, cu intenția de a da moartea, de a comite o crimă asupra persoanei lui V. Aceasta s-a constituit ca parte civilă, precum și la Într-o hotărâre pronunțată la 27 octombrie 1997, tribunalul corecțional din Liège consideră că prevenirea nu era stabilită. Tribunalul a considerat că nu era stabilită. În consecință, instanța l-a trimis pe reclamant în judecată și s-a declarat incompetent să se pronunțe cu privire la cererile ambelor constituții ale părții civile, și anume ale victimei și ale mutualității sale. La apelul părților civile și al procuraturii publice, Tribunalul de Primă Instană al Liège a cunoscut o cauză și a organizat o primă ședință la 28 aprilie 1998. Din procesul-verbal al ședinei reiese că reclamantul nu a putut să se prezinte în ședină din cauza unei boli. Unul dintre cei doi avocați ai săi, cu privire la propunerea instanței și la avizul conform al procuraturii publice, a fost de acord să îl reprezinte, astfel încât dezbaterile să poată fi inițiate. La această primă audiere, avocații părților civile și ai reclamantului au prezentat concluzii. Printre acestea se numără concluziile prin care avocatul lui V. a explicat, de asemenea, că, în cazul în care calificarea de omucidere nu ar trebui să fie reținută, faptele care rezultă din datele obiective ale dosarului constituie cel puțin în fața reclamantului prevenirea atacurilor și a vătămărilor și că reclamantul ar trebui să fie acuzat sau condamnat de acesta. În ceea ce le privește, concluziile L S-a adăugat că lipsa de previziune sau de precauție menționată la art. 418 din Codul penal include toate formele de vinovăție și că cea mai ușoară greșeală duce la aplicarea articolelor 418 și 420 din acest cod. Cererea de calificare a loviturilor involuntare a fost, de asemenea, dezvoltată în termeni de pledoarie de către avocat al L În cele din urmă, instanța de apel a prezentat cauza în discuții continuate la 9 iunie 1998 pentru a permite reclamantului să se prezinte. După cum s-a prevăzut, a doua audiere a avut loc la 9 iunie 1998 în cursul căreia reclamantul a fost interogat. Avocații părților civile și ale reclamantului au fost audiați în mijloacele lor complementare și procurorul public în rechizițiile sale complementare. Reclamantul a luat cuvântul în ultimă instanță. Prin hotărârea din 22 iunie 1998, după ce a precizat că a adoptat motivele excelente ale primului judecător în ceea ce privește prevenirea reprovocată a inculpatului, instanța de apel a descalificat prevenirea prin lovituri involuntare în termenii următori: Prevăzut că este rezultat din toate elementele cauzei și din lacul în care a avut loc judecata, că este necesar să se descalifice prevenirea în loviri involuntare (articolele 418 și 420 din Codul penal) și că, în aceleași circumstanțe de timp și loc de quilíl sine este într-adevăr același fapt; că instanța este competentă pentru a cunoaște această prevenire Considerând că elementele constitutive ale prevenirii loviturilor involuntare au fost reunite, instanța de apel l-a condamnat pe solicitant la o amendă de 1 237,47 EUR (50 000 de franci belgieni (BEF)) și să plătească victimei o sumă identică cu titlu provizoriu. Prin hotărârea din 3 martie 1999, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului întemeiat în special pe încălcarea articolului 6 din Convenție. Aceasta se pronunță în următorii termeni Prevăzuți că hotărârea decide că faptul reluat sub prevenirea tentativei de omor se stabilește sub calificarea de lovituri sau răniri involuntare Întrucât judecătorul nu poate proceda la o astfel de rectificare decât cu condiția dublă ca faptele reținute de el să fie aceleași cu cele care se bazau pe urmărirea penală și ca acuzatul să fi fost în măsură să-și prezinte apărarea împotriva calificării astfel rectificate Așteptând ca în speță, a doua (...) parte civilă a depus în instanță data de 28 aprilie 1988 din Tribunalul de Primă Instanță, concluzii prin care se solicită ca Georges Balette să fie reținută în sarcina prevenirii prevăzute la articolele 418 și 420 din Codul penal, prevăzând că cauza a fost ulterior repusă în discuție în ședința din 9 iunie 1998, data la care fiecare dintre părți a fost audiată Prevăzut că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Există o încercare pedepsibilă atunci când rezoluția de a comite o infracțiune sau o infracțiune a fost manifestată prin acte externe care constituie o execuție a acestei infracțiuni sau a acestei infracțiuni și care nu au fost suspendate sau nu și-au pierdut efectul decât prin circumstanțe independente de voința autorului. art. 195 Orice hotărâre de condamnare stabilește faptele în care persoanele menționate sunt considerate vinovate sau responsabile, pedeapsa, condamnările civile și dispoziția legii care se aplică. Judecata indică, într-un mod care poate fi succint, dar trebuie să fie precis, motivele alegerii pe care judecătorul o face din această pedeapsă sau măsură printre cele pe care legea îi permite să le pronunțe. În plus, el justifică gradul fiecărei pedepse sau măsuri pronunțate. (...) art. 418 Este vinovat de omucidere sau leziune involuntară, cel care a cauzat răul implicit de anticipare sau de precauție, dar fără a intenționa să aștepte la persoana din afara. art. 420 În acest caz, persoana vinovată va fi pedepsită de la opt zile la șase luni și de la o amendă de 50 de franci la 500 de franci sau numai de la una dintre aceste pedepse. În conformitate cu dreptul belgian, instanțele judecătorești care se află în fața unui juriu au competența de a modifica, corecta, completa sau înlocui calificarea, cu condiția ca faptele de prevenire să rămână aceleași cu cele care au stat la baza urmăririi penale sau să fie înțelese în acestea că pârâtul a fost în măsură să își prezinte apărarea împotriva calificării astfel rectificate. Pentru a controla respectarea acestei condiții, Curtea de Casație examinează dacă rezultă din înscrisurile din dosar la care poate lua în considerare faptul că reclamantul a fost informat cu privire la o eventuală schimbare a calificării și a avut posibilitatea de a se pronunța în fața instanțelor din fond și, în special, în recurs, observațiile sale în această privință. art. 149 din Constituție dispune: În conformitate cu jurisprudența, această obligație generală de motivare, prevăzută, de asemenea, în mod specific pentru procedura corecțională, este justificată. prin art. 195 din Codul de procedură penală, îi impune judecătorului să răspundă la toate motivele invocate de o parte, fără ca acesta să fie obligat să răspundă în plus fiecărui argument invocat de părți pentru a-și justifica motivele. O hotărâre a Curții de Casație din 2 aprilie 2003 a precizat în special această obligație în aceste cuvinte: "Dreptul de a face apel la partea civilă îl implică pe cel de a obține din instanța de apel pe care o soluționează cu privire la litigiul care îi este supus și care, în acest scop, își motivează decizia în conformitate cu art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului, care garantează dreptul la un proces echitabil, respectând totodată principiul general al dreptului la apărare și în măsura în care este necesar, respectând art. 149 din Constituție, și că, în consecință, instanța de apel răspunde în mod corespunzător la concluziile ce îi sunt prezentate de partea civilă (...) GRIEF Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost informat, în stadiul de apel, cu privire la recalificarea dreptului care i-a fost imputat și, în consecință, că nu a putut prezenta mijloace de apărare adecvate. În opinia sa, respectarea dreptului la apărare presupune ca acuzațiile să fie aduse în mod deschis și nu subsidiar în concluziile unei părți civile depuse la o audiere la care nu a putut să se prezinte din cauza unui atac de cord. ÎN ÂI recurentul se plânge de încălcarea articolului 6 din Convenție, care, în partea sa relevantă, se citește astfel: Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) asupra binelui întemeiat al oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. Orice acuzat are dreptul, printre altele: (a) să fie informat, în cel mai scurt timp, într-o limbă pe care o înțelege și în detaliu, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa; (b) să dispună de timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale; (...) Guvernul contestă faptul că recalificarea efectuată de instanța de apel ar fi încălcat dreptul acestuia la un proces echitabil; el precizează că această competență de recalificare este recunoscută atât în dreptul belgian, cât și în jurisprudența Curții. El constată că, în cazul în care reclamantul nu ar fi fost prezent la tribunalul din 28 aprilie 1998, acesta ar fi fost reprezentat de cei doi avocați ai săi și că un avocat a fost de acord să-l reprezinte pentru ca dezbaterile să poată fi inițiate. Avocații diverselor părți au fost audiați și au depus concluzii scrise. În acestea, avocatul lui V. a solicitat în subsidiar condamnarea reclamantului pentru atac și rănire. În ceea ce o privește, ANMC a solicitat recalificarea faptelor în răniri involuntare și a dezvoltat această cerere în ceea ce privește pledoaria. Prin urmare, reclamantul și consiliile sale au dispus de o lună și jumătate pentru a-și organiza apărarea pe baza calificărilor invocate subsidiar de părțile civile. Fără a aduce atingere acestui termen, statele membre nu au prezentat noi concluzii pentru a răspunde acestei cereri de recalificare, ceea ce ar fi putut face în special în cursul procedurii din 9 iunie 1998 în care, în afară de reclamant, consiliile părților au fost ascultate în mijloacele lor complementare și de către ministerul public în rechizițiile sale complementare. Guvernul concluzionează că recalificarea a fost previzibilă, având în vedere concluziile părților civile și, în special, cele ale ANMC, natura încălcării și conținutul hotărârii pronunțate de instanța corecțională. Reclamantul susține că nu a putut niciodată să se apere în mod concret și efectiv de noua calificare care a fost invocată doar subsidiar de către singura parte civilă V. în cadrul concluziilor sale, întrucât instanța de apel nu a anunțat niciodată efectiv recalificarea. Curtea reamintește faptul că echitatea unei proceduri s mai mult apreciază în raport cu ansamblul acesteia. Dispozițiile alin. (3) din art. 6 arată necesitatea de a pune o atenție specială să notifice acuzația în lai. : De la comunicarea sa, persoana în cauză este în mod oficial informată în scris cu privire la temeiul juridic și faptic al reproșurilor formulate împotriva sa (Kamasinski c. Austria, Hotărârea din 19 decembrie 1989, seria A n 168, p. 36-37, § 79).În cazul în care instanțele din fond dispun, atunci când le este recunoscut un astfel de drept în dreptul intern, de posibilitatea de a recalifica faptele cu care sunt sesizate în mod regulat, ele trebuie să se asigure că inculpații au avut posibilitatea de a-și exercita drepturile de apărare în acest domeniu într-un mod concret și efectiv, fiind informați, în timp util, din cauza acuzării, adică a faptelor materiale care sunt puse în sarcina lor și pe care se bazează acuzația, dar și a calificării juridice date acestor fapte într-un mod detaliat (Pelioire și Sassi c. Franța [GC], nr 25444/94, § 51, CEDH 1999-II). Domeniul de aplicare al acestei dispoziții trebuie, în special, să fie apreciat în lumina dreptului mai general la un proces echitabil garantat de art. 6 alineatul (1) din convenție. În materie penală, o informare precisă și completă a sarcinilor care îi revin unui inculpat și, prin urmare, calificarea juridică pe care instanța ar putea să o rețină împotriva sa este o condiție esențială pentru echitatea procedurii. Cu toate acestea, dispozițiile art. 6 alin. (3) lit. (a) nu impun nicio formă specială în ceea ce privește modul în care pârâtul trebuie să fie informat cu privire la natura și cauza acuzației aduse împotriva sa. În cele din urmă, există o legătură între lit. (a) și (b) din art. 6 alin. (3) : Dreptul de a fi informat cu privire la natura și cauza acuzării trebuie luat în considerare în lumina dreptului pârâtului de a-și pregăti apărarea [Pelioire și Sassi c. Franța citată anterior, iid. § 52-54 Sadak și alții c. Turcia, Hotărârea din 17 iulie 2001, § 49]. Curtea ia notă de faptul că, spre deosebire de cauza Pelios și Sassi menționată anterior, în cazul în care reclamanții au suferit schimbarea calificării în momentul pronunțării hotărârii Tribunalului de Primă Instană, în prezenta cauză, a avut loc o dezbatere privind o eventuală recalificare, la inițiativa părților civile, în cursul primei ședințe de recurs. În cazul în care cererea făcută în numele V. Ar fi putut părea laconică în ochii unui om laic, era suficient de precisă pentru un profesionist în drept. În plus, cererea de laanMC era, la rândul său, mai detaliată și preciza dispozițiile legale pe care se baza. Fiind asistat de doi avocați, dintre care unul a fost de acord în mod expres să-l reprezinte în instanță din 28 aprilie 2002, reclamantul nu putea, prin urmare, să ignore faptul că faptele care i-au fost reproșate ar putea da naștere la mai multe calificări și că recalificarea faptelor reproșate cu lovituri involuntare a fost solicitată în mod expres de cel puțin una dintre părțile civile. Instanța de apel trebuia să se pronunțe cu privire la această cerere de recalificare, cu excepția faptului de a comite o negare a justiției și de a nu-și îndeplini obligația legală de motivare. Prin urmare, reclamantul a avut posibilitatea de a o discuta în fața instanței de apel (a se vedea, mutatis mutandis Dallos c. Ungaria, nr 29082/95, § 50, EHR 2001-II Sipavicius c. Lithuania, nr 49093/99, § 32, 21 februarie 2002). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul a avut posibilitatea de a-și organiza apărarea în fața instanei de apel și de a contesta recalificarea solicitată de părțile civile, atât în fața instanei de apel, cât și în fața Curii de Casație. Prin urmare, Comisia consideră că nu s-a acordat niciun fel de atingere dreptului reclamantului de a fi informat în detaliu cu privire la natura și cauza acuzațiilor aduse împotriva sa, precum și cu privire la dreptul său de a dispune de timpul și de facilitățile necesare pregătirii apărării sale. În consecință, cererea trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Santiago Quesada Christos Rozakis modular adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-04-06
0,93
GOKTEPE contre la BELGIQUE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 50372/99 présentée par Ümit GÔKTEPE contre la Belgique La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 6 avril 2004 en une chambre composée de : MM. C.
CtEDO 2004-12-22
0,93
AFFAIRE BLOMMEN c. BELGIQUE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE BLOMMEN c. BELGIQUE (Requête n o 47265/99) ARRÊT (Radiation) STRASBOURG 22 décembre 2004 DÉFINITIF 22/03/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut s
CtEDO 2004-04-06
0,93
BLOMMEN contre la BELGIQUE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 47265/99 présentée par Marijke BLOMMEN contre la Belgique La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 6 avril 2004 en une chambre composée de : M.
CtEDO 2002-05-23
0,93
K.A. et A.D. contre la BELGIQUE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n° 42758/98 et 45558/99 présentées par K.A. et A.D. contre la Belgique La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 23 mai 2002 en une chambre
CtEDO 2004-06-10
0,93
COTTIN contre la BELGIQUE
PREMIERE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 48386/99 présentée par Tony COTTIN contre la Belgique La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 10 juin 2004 en une chambre composée de : MM. C.L
Sursă