CASE OF KRESOVIC v. CROATIA

CAUZUL PRIMEI SECȚIUNI DE KRESOVI v. CROATIA (Depunerea nr. 75545/01) JUGUGUL (Resoluție în mod sincer) STRASBOURG 24 iunie 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kresović v. Croația, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Bonello dna Tulkens Vajić dna Botoucharova Zagrebelsky, judecători și grefierul secțiunii Nielsen, deliberat în privat la 3 iunie 2004, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 75545/01) împotriva Republicii Croația depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național croat, dl δuro Kresović („reclamantul”), la 28 mai 2001. Guvernul croat („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Lidija Lukina-Karajković. Reclamantul s-a plâns că promulgarea Legii privind obligațiile civile (modificațiile) din 1996 a încălcat dreptul său de acces la instanță garantat prin art. 6 § 1 din Convenție. Prin decizia din 23 octombrie 2003, Curtea a declarat că plângerea reclamantului este admisibilă. În martie 2004, părțile au prezentat declarații formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1937 și locuiește în Modrino Selo, Croația. La 9 martie 1992, casa de weekend a reclamantului din Sveti Petar, Croația, a fost explodat de necunoscuti perpetratori. La 8 martie 1999, reclamantul a instituit o procedură civilă în fața Curții Municipale de Biograd na moru ( Općinski sud u Biogradu na moru ) cerând daune din partea Republicii Croației pentru proprietatea sa deteriorată. În conformitate cu Legea privind Obligațiile Civile (Amendamente) 1996 (Zcazon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima , Gazette Oficial nr. 7/1996), Curtea Municipală de Biograd na moru a continuat procesul la 4 decembrie 2000. 10. În conformitate cu Legea privind daunele de la Actele Teroriști și Demonstrații Publice 2003 ( Zakon o odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demonstracija , Gazette Oficial nr. 117/2003), a reluat procedura la 16 decembrie 2003. HOTĂRÂREA 11. La 17 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație în numele Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Croației ofera să plătească. Ex-gratia EUR 4.500 către dl δuro Kresović. Această sumă este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, convertite în moneda națională la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data executării hotărârii Curții în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pe valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. La 24 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Croației este pregătit să-mi plătească ex-grația suma de EUR. 4.500 care acoperă prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, convertite în monedă națională la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Croației în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. În plus, mă asum să nu solicit ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 13. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendamentul Convenției și al articolului 62 § 3 din Regulamentul Curții. 14. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din lista de cazuri. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din lista; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 24 iunie 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

CASE OF KRESOVIĆ v. CROATIA

(Application no. 75545/01)

JUDGMENT

(Friendly settlement)

STRASBOURG

24 June 2004

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kresović v. Croatia,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

P.

Lorenzen

,

Mr

G.

Bonello

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mrs

S.

Botoucharova

,

Mr

V.

Zagrebelsky,

judges

,

and Mr

S.

Nielsen

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 3 June 2004,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 75545/01) against the Republic of Croatia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Croatian national, Mr Đuro Kresović (“the applicant”), on 28 May 2001.

2.

The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Lidija Lukina-Karajković.

3.

The applicant complained that the enactment of the Civil Obligations (Amendments) Act 1996 violated his right of access to court guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention.

4.

By a decision of 23 October 2003 the Court declared the applicant’s complaint admissible.

5.

In March 2004 the parties submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

The applicant was born in 1937 and lives in Modrino Selo, Croatia.

7.

On 9 March 1992 the applicant’s weekend house in Sveti Petar, Croatia, was blown up by unknown perpetrators.

8.

On 8 March 1999 the applicant instituted civil proceedings before the Biograd na moru Municipal Court (

Općinski sud u Biogradu na moru

) seeking damages from the Republic of Croatia for his damaged property.

9.

Pursuant to the Civil Obligations (Amendments) Act 1996 (

Zakon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima

, Official Gazette no. 7/1996), the Biograd na moru Municipal Court stayed the proceedings on 4

December

2000.

10.

Pursuant to the Damage from Terrorist Acts and Public Demonstrations Act 2003 (

Zakon o odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demonstracija

, Official Gazette no. 117/2003), the proceedings resumed on 16 December 2003.

THE LAW

11.

On 17 March 2004 the Court received the following declaration on the Government’s behalf:

“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Croatia offer to pay

ex gratia

EUR 4,500 to Mr Đuro Kresović. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, converted into the national currency on the date of payment and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

12.

On 24 March 2004 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Croatia are prepared to pay me

ex gratia

the sum of EUR

4,500 covering pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, converted into national currency on the date of payment and free of any taxes that may be applicable, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

I accept the proposal and waive any further claims against Croatia in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached.

I further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court’s judgment.”

13.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

14.

Accordingly, the case should be struck out of its list of cases.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list;

2.

Takes note

of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 24 June 2004, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Registrar

President