CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 1007/04 de Marian ZDROJEWSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 29 iunie 2004 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele dnei Strážnická, Casadevill, Maruste, Garlicki, dna Fura-Sandström, Mijović, judecători și dna Elens-passos Având în vedere cererea depusă la 20 decembrie 2003, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Marian Zdrojewski, este un național polonez, care s-a născut în 1929 în Çód La 3 februarie 2000, Oficiul Veteranilor și Oficiul Persecutat au informat reclamantul că Oficiul ex officio a inițiat proceduri pentru a verifica, în conformitate cu legislația în vigoare, dacă are dreptul să mențină statutul veteranului său, atribuit de o decizie dată anterior. Prin decizia din 12 mai 2000, directorul Oficiului a eliminat statutul de veteran al reclamantului.Decizia s-a bazat pe faptul că reclamantul a servit în Miliția Civilă și că, în temeiul legislației modificate, acest lucru nu mai constituie motive de acordare a statutului de veteran. La 24 iulie 2000, directorul Oficiului, după reconsiderarea cazului reclamantului, a susținut decizia din 12 mai 2000. Reclamantul a depus un recurs la Curtea Supremă de Administrație. La 7 octombrie 2003, Curtea Supremă de Administrație a pronunțat o hotărâre prin care a respins apelul reclamantului. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii administrative. Reclamantul susține, de asemenea, că îndepărtarea statutului și beneficiile veteranului său l-a privat de un drept la securitate pe care l-a înțeles ca un sentiment de securitate financiară. Prin urmare, susține că drepturile sale garantate de art. 5 au fost încălcate. Reclamantul susține, de asemenea, că privarea statutului și beneficiile veteranului a fost, de fapt, actul de a-l pedepsi fără lege. În consecință, susține că drepturile sale în temeiul articolului 7 au fost încălcate. HOTĂRÂREA 1. Reclamantul se plânge că procedura în cazul său nu a fost efectuată într-un timp rezonabil, în încălcarea articolului 6 § 1 din convenție, care prevede în măsura în care este cazul: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile..., toată lumea are dreptul la un echitabil ... auzind într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ... " Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea plângerii și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. 2. Reclamantul plânge că dreptul la securitate în temeiul articolului 5 a fost încălcat. Partea relevantă a articolului 5 § 1 prevede: „Toată lumea are dreptul la libertate și securitatea persoanei”. Curtea remarcă că reclamantul echivalează „securitatea” cu securitatea financiară. Cu toate acestea, conceptul de „securitate a persoanei” din art. 5 se referă la securitatea fizică a persoanei în domeniul arestării sau detenției. Nu garantează dreptul de a avea un „sense de securitate financiară”. Prin urmare, plângerea reclamantului este incompatibilă ratione materiae 3. Reclamantul se plâng în conformitate cu art. 7 din Convenția că privarea statutului și beneficiile veteranului a fost, de fapt, actul de a-l pedepsi fără lege. Art. 7, în măsura în care este relevant, citim: „1. Nimeni nu este considerat vinovat de orice infracțiune penală din cauza oricărui act sau omisiune care nu constituie o infracțiune penală în temeiul dreptului național sau internațional în momentul comisiei. Nici nu se impune o penalitate mai grea decât cea aplicabilă în momentul comisiei infracțiunii penale.” Cu toate acestea, această dispoziție nu se aplică deoarece eliminarea dreptului său la statutul de veteran nu implică o constatare că reclamantul a fost vinovat de o infracțiune (a se vedea: Coëme și alții c. Belgia, nos. 32492/96, 32547/96, 32548/96, 33209/96 și 33210/96, § 145, ECHR 2000-VII; Skórkiewicz v. Polonia În consecință, plângerea sa în temeiul articolului 7 este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamantului cu privire la lungimea presupusă necorespunzătoare a procedurii de compensare. restul cererii este inadmisibil. Françoise Elens-passos Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului
Application no. 1007/04
by Marian ZDROJEWSKI
against Poland
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 29
June 2004 as a Chamber composed of:
Sir
Nicolas
Bratza
,
President
,
Mrs
V.
Strážnická,
Mr
J.
Casadevall,
Mr
R.
Maruste,
Mr
L.
Garlicki,
Mrs
E.
Fura-Sandström,
Ms
L.
Mijović,
judges
and
Mrs
F.
Elens-passos
,
Deputy
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 20 December 2003,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr. Marian Zdrojewski, is a Polish national, who was born in 1929 in Łódź where he currently lives.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 3 February 2000 the Veterans’ and Persecuted Office informed the applicant that the Office
ex officio
had instituted proceedings in order to verify, whether under the legislation in force, he was entitled to maintain his veteran’s status, awarded by a decision given previously.
By a decision of 12 May 2000 the Director of the Office took away the applicant’s veteran’s status. The decision was based on the fact that the applicant had served in the Civil Militia and that, under the amended legislation, this no longer constituted grounds for being granted veteran’s status.
The applicant appealed against that decision.
On 24 July 2000 the Director of the Office, having reconsidered the applicant’s case, upheld the decision of 12 May 2000.
The applicant lodged an appeal with the Supreme Administrative Court.
On 7 October 2003 the Supreme Administrative Court rendered a judgment by which it dismissed the applicant’s appeal.
1.
The applicant complains under Article 6 of the Convention about the unreasonable length of the administrative proceedings.
2.
The applicant also submits that taking away his veteran’s status and benefits deprived him of a right to security which he understood as a sense of financial security. Therefore he claims that his rights guaranteed by Article 5 were infringed.
3.
The applicant also asserts that depriving him of the veteran’s status and benefits was in fact the act of punishing him without law. Consequently, he claims that his rights under Article 7 were breached.
1.The applicant complains that the proceedings in his case were not conducted within a reasonable time, in breach of Article 6 § 1 of the Convention, which provides insofar as relevant:
“In the determination of his civil rights and obligations..., everyone is entitled to a fair...hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”
The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of the complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
2.The applicant complains that his right to security under Article 5 was infringed. The relevant part of Article 5 § 1 provides:
“Everyone has the right to liberty and security of person.”
The Court notes that the applicant equates “security” with financial security. However, the concept of “security of person” in Article 5 refers to physical security of person in the sphere of arrest or detention. It does not guarantee a right to have a “sense of financial security”. Therefore the applicant’s complaint is incompatible
ratione materiae
and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
3.The applicant complains under Article 7 of the Convention that depriving him of the veteran’s status and benefits was in fact the act of punishing him without law. Article 7, insofar as relevant, reads:
“1.
No one shall be held guilty of any criminal offence on account of any act or omission which did not constitute a criminal offence under national or international law at the time when it was committed. Nor shall a heavier penalty be imposed than the one that was applicable at the time the criminal offence was committed.”
However, this provision does not apply since the removal of his entitlement to veteran status does not involve a finding that the applicant was guilty of a criminal offence (see:
Coëme and Others v.
Belgium
, nos.
32492/96, 32547/96, 32548/96, 33209/96 and 33210/96, §
Skórkiewicz v. Poland
, (dec), no. 36860/98, 1 June 1999). Consequently, his complaint under Article 7 is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to adjourn
the examination of the applicant’s complaint concerning the allegedly unreasonable length of the compensation proceedings.
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Françoise
Elens-passos
Nicolas
Bratza
Deputy Registrar
President