AFFAIRE ENTREPRISE ROBERT DELBRASSINE S.A. c. BELGIQUE

RESPONDENT

BEL

HOTĂRÂRE

01.07.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ENTREPRISE ROBERT DELBRASSINE S.A. c. BELGIQUE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1 ÎNTREPRINDERI ROBERT DELBRASSINNE S.A. c. BELGIA (solicitarea nr. 49204/99) HOTĂRÂREA STRASBURG iulie 2004 DEFINIF 01/10/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Robert Delbrassin S.A.c. Belgia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello mis Tulkens Vajić Botoutarova Steiner, judecători și domnul S. Quesada, grefier adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în camera Consiliului la 10 iunie 2004, Rend la hotărârea pe care a adoptat-o aceasta, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 49204/99) îndreptată împotriva Regatului Belgiei și a cărei societate de drept al acestui stat, societatea Recurenta este reprezentata de dl R. Andre, avocat la Gilly. Guvernul belgian (at'a'u') este reprezentat de agentul său, dl Claude Debruulle, director executiv la Ministerul Justitiei. La 28 noiembrie 2002, prima secțiune a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice plângerile întemeiate pe durata procedurii guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. Între 23 mai 1958 și 30 mai 1975, autorizațiile de exploatare a unei cariere pe cer deschise de calcar și a dependențelor sale au fost acordate prin deputarea permanentă a Consiliului provincial Namur pentru parcele situate în Réunion și incluse în planul de sector în zone de extracție. Această carieră, atât pe parcele private, cât și pe cele locale, a fost exploatată succesiv de societățile comerciale E. și C. Ca urmare a absorbției societății C de către reclamant, Consiliul Comunal de la Tellin a autorizat, la 31 mai 1985, cesiunea către reclamantă a drepturilor de închiriere a carierei pe care societatea C. le deținea pe terenuri comune care fuseseră acordate și apoi prelungite până la 31 decembrie 1990. La 22 ianuarie 1990, reclamanta a solicitat comunei Tellin reînnoirea contractului de închiriere pentru o perioadă de 9 ani, explicând posibilitatea de a relua exploatarea carierei, ceea ce implică, în opinia sa, instalarea celei mai mari părți a materialului de demontare într-un alt loc. Această cerere a fost respinsă la 13 martie 1990 de către municipalitate, care a considerat, printre altele, că modificarea amplasării materialului de împădurire implică schimbări în condițiile de exploatare și implică eliberarea unui nou permis de exploatare. La 13 martie 1990, reclamanta a solicitat modificarea permisului de extracție pentru dependențele de carieră. 10. La 22 martie 1991, colegiul de burgmestru și echevin al comunei Tellin, hotărând în conformitate cu art. 10 din Decretul din 11 September 1985, a decis să prescrie un studiu de impact asupra mediului. Conform legislației, studiul de impact a fost supus unei anchete publice și a avut loc la peste 400 de reclamații. Cele mai multe avize negative au fost emise, de asemenea, de către Consiliul Wallon de la Pe baza recursului din 9 octombrie 1992, ministrul lapilor, al resurselor naturale și al agriculturii a confirmat decizia de respingere la 6 mai 1993. În special, în cazul în care nu putea, în drept, să stabilească în mod oficial încetarea activităților, acesta putea, pe de altă parte, să stabilească că, în realitate, cariera nu a fost exploatată în mod industrial din 1981 12. La 30 iunie 1993, recurenta sesizase Consiliul cu privire la o hotărâre în anulare a refuzului de a beneficia de un permis de extracție. 13. La 10 iulie 1993, proprietarul bunurilor învecinate cu terenurile comune, care acordase, de asemenea, recurentei un contract de închiriere cu o carieră care producea efecte la 26 august 1972 și care se încheia la 25 august 2008, a introdus, de asemenea, o cerere în anulare a refuzului de a autoriza un permis. 14. La 30 martie 1994, reclamanta a solicitat să fie primită în calitate de parte interesată în cauza introdusă la 10 iulie 1993. Această cerere a fost primită prin ordonanța din 22 aprilie 1994. 15. La 30 ianuarie 1995, o asociație fără scop lucrativ, La 16 mai 1995, o societate anonimă, societatea Daulin, a solicitat să fie primită în calitate de parte implicată în ambele cauze. Această cerere a fost primită prin ordonanța din 9 iunie 1995. Cele două memorii ale acestei părți interesate au fost transmise auditorului Consiliului de Stat însărcinat cu cele două hotărâri menționate mai sus la 8 septembrie 1995. În septembrie 1996, ea a scris grefei Consiliului de . . . . În noiembrie 1997, auditorul a considerat că este posibil să se facă acest lucru în termen de două luni. 17. La 3 iulie 1998, auditorii Consiliului au depus un raport comun (de douăzeci și cinci de pagini) pentru ambele cereri în anulare. 18. Cele două cauze au fost conexate prin ordonanța din 9 iulie 1998 și o audiere a fost ținută la 12 noiembrie 1998. 19. Prin Hotărârea din 7 decembrie 1998, Consiliul de Stat a respins acțiunile. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALEGUTĂ DE LA în termen rezonabil, conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție, astfel de cuvinte Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 21. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 30 iunie 1993 și a fost încheiată la 7 decembrie 1998 și, prin urmare, a durat aproape 5 ani și jumătate pentru o instanță, privind admisibilitatea 23. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv d Guvernul a explicat că cauza, care a afectat domeniul extrem de complicat al dreptului de amenajare a teritoriului, de urbanism și de mediu, a fost complexă. Numărul părților implicate și conexitatea cauzelor nu au contribuit la facilitarea acesteia și constată, de asemenea, că reclamanta nu a solicitat un tratament prioritar al cauzei. În cele din urmă, statul belgian a luat, în ultimele decenii, măsurile necesare pentru a asigura tratarea cauzelor pendinte în fața Consiliului de Stat, cât mai curând posibil, prin legile din 17 octombrie 1990, 4 august 1996, 25 mai 1999 și 18 aprilie 2000. Recurenta este de părere că cauza nu a fost de o complexitate deosebită și că nimic în atitudinea sa nu a contribuit la depășirea termenului rezonabil. Există o decădere de trei ani în cursul căreia procedura în cauză nu a cunoscut nici cea mai mică evoluție ca urmare a faptului că auditorul, de care trebuie să răspundă la statul de drept. 26. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 27. Curtea reafirmă că revine statelor contractante sarcina de a-și organiza sistemul judiciar astfel încât instanțele lor să poată garanta fiecăruia dreptul de a primi o decizie definitivă cu privire la contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil într-un termen rezonabil (Vocaturo c. Italia, Hotărârea din 24 mai 1991, seria A n 206-C, p. 32, § 17).În cazul în care cauza ar putea prezenta anumite dificultăți speciale, ținând cont, în special, de numărul de intervenienți, Curtea constată că Consiliul a pronunțat hotărârea la mai mult de cinci ani după ce a fost sesizat. Acest lucru rezultă în principal din perioada de timp pe care l-a luat auditorul pentru a-și depune raportul în cauză, iar guvernul nu furnizează elemente de natură să explice cea mai mare parte a acestui termen. 28. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că cauza recurentei nu a fost audiată într-un termen rezonabil. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imediat consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanta solicită 159 966,77 EUR (EUR) pentru prejudicii materiale, din cauza deprecierii materialului rămas la fața locului și care nu mai poate fi reutilizat și 6 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 31. Guvernul susține că acest termen se datorează în principal acțiunii recurentei și consideră, de asemenea, că cererea este greșit întemeiată, în măsura în care prejudiciul material aplicat este cauzat exclusiv de atitudinea reclamantei și nu are nicio legătură cu durata procedurii în cauză și că singura plată a unei daune morale a unui euro simbolic ar fi, în principiu, adecvată. 32. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că prelungirea procedurii în litigiu dincolo de termenul rezonabil a trebuit să provoace, în fața recurentei și a administratorilor și/sau asociaților săi, neplăceri și incertitudine prelungită (Comingersoll S.A. c. Portugalia , Hotărârea din 6 aprilie 2000, Rec., p. 34. Guvernul arată că reclamanta nu a furnizat documente în sprijinul acestei cereri și că este, prin urmare, imposibil să se pronunțe în această privință. 35. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], n 34884/97, § 30, CEDO 1999-V. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR pentru procedura în fața Curții și acordă recurentei pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 36. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 4 500 EUR (patru mii cinci sute de euro) pentru daune morale și 1 500 EUR (o mie cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. iulie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte