CtEDO 06.07.2004 Auto

KATAYEVA and KATAYEV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
06.07.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KATAYEVA and KATAYEV v. RUSSIA (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

Reclamanții, dna Klara Khudovna Katayeva și dl Movladin Khasanovich Katayev, sunt resortisanți ruși născuți în 1940 și, respectiv, 1948 și locuiesc în Republica Adygeya. Reclamanții sunt căsătoriți. Guvernul interzis a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt o familie de refugiați din Cecenia. Au introdus o acțiune judiciară împotriva autorităților, cerând 92.000 de dolari americani pentru pierderea proprietății lor imobiliare lăsate în Cecenia, inclusiv o casă și o fermă de pui, și 240.000 de ruble rusești (RUR) pentru pierderea efectelor lor mobiliare. La 23 iunie 1999, Curtea de Oraș Maykop a Republicii Adygeya („Curte de Oraș”) a respins cererea reclamanților în absența lor, după ce au auzit autoritățile contestate. Curtea a adresat reclamanților cererea de a lua în considerare cazul în absența lor. Curtea a constatat că în 1998 autoritățile au plătit reclamanților RUR 79.676 pentru pierderea proprietăților lor imobiliare și RUR 12.524 pentru articolele mobiliare rămase în Cecenia, care s-au dovedit a fi deținute în conformitate cu un decret guvernamental special privind compensarea pierderilor materiale ale refugiaților checheni. Curtea a constatat că reclamanții au dovedit că aveau un apartament de 38,4 metri pătrați, pentru care au fost acordate sumele de mai sus. Curtea a susținut că reclamanții nu au justificat cazul în măsura în care au afirmat că au pierdut alte elemente reale sau mobiliare. La 17 august 1999, Curtea Supremă a Republicii Adygeya a respins recursul în absența reclamanților și în prezența autorităților guvernamentale, constatând că reclamanții nu au dovedit prejudiciile materiale. Curtea a afirmat, de asemenea, că legislația rusă nu prevede dreptul de a pretinde prejudiciu moral în legătură cu presupusa încălcare a drepturilor de proprietate. La 13 ianuarie 2001, președintele adjunct al Curții Supreme a Rusiei a depus la Curtea Supremă a Federației Ruse o cerere de revizuire a cazului, solicitând anularea hotărârilor din 23 iunie și 17 august 1999 pe motiv, printre altele, că, deși reclamanții au solicitat examinarea cazului în absența acestora, nu au fost notificate în mod corespunzător audierii în încălcarea articolului 157 din Codul de Procedură Civilă. Acest lucru a dus la neatenția reclamanților, care, la rândul lor, a afectat negativ echitatea procesului. La 26 februarie 2001, Curtea Supremă a Rusiei a acordat cererea, a anulat respectivele decizii și a trimis cazul pentru o nouă examinare în primă instanță. La 30 ianuarie 2002, Tribunalul orașului a refuzat să examineze cazul reclamanților pe baza eșecului persistent al reclamanților, și anume, în cinci ocazii, să apară în fața instanței. Se pare că reclamanții nu au făcut apel și a intrat în vigoare decizia. La 31 mai 2002, vicepreședintele Curții Supreme a Rusiei a depus o cerere prin intermediul unei revizuiri de supraveghere, solicitând Curții Supreme a Republicii Adygeya să anuleze decizia din 30 ianuarie 2002 din motivele neregulării instanței în mod corespunzător cu reluarea reclamanților de a participa la audieri ale instanței, de exemplu prin examinarea cazului în absența lor, și prin nevoia instanței de a le trimite o convocare care să apară la toate adresele cunoscute și nu doar la o adresă. La 27 august 2002, Presidiumul Curții Supreme a Republicii Adygeya a acordat cererea, a anulat decizia și a trimis cazul la instanța de primă instanță pentru o examinare proaspătă. La 10 octombrie 2002, Tribunalul a respins cererile reclamanților. Curtea a observat că, la 29 iulie 1998, reclamanții au primit o compensație de RUR 79.676 și RUR 12.524 pentru pierderea proprietăților lor imobile și pentru articolele mobiliare lăsate în Cecenia. Curtea a susținut apoi că reclamanții nu au justificat cazul lor în măsura în care au afirmat că au pierdut alte elemente reale sau mobiliare. Reclamanții, care au fost notificați în mod corespunzător de ședință, nu au participat la această hotărâre. Reclamanții au apelat împotriva hotărârii. Se pare că nu au exprimat în apelul lor nici o preocupare cu privire la examinarea Tribunalului de Primă Instanță a cazului în absența lor. La 5 noiembrie 2002, Curtea Supremă a Republicii Adygeya a respins recursul și a susținut hotărârea din 10 octombrie 2002. Se pare că nici reclamanții, nici respondenții nu au participat la ședința de apel. Reclamanții au fost implicați într-o serie de alte litigii juridice cu autoritățile privind diferitele prestații sociale, inclusiv, în special, cererile lor pentru o nouă mașină, salariul și pensiile și economiile legate de indexuri. Instanțele interne au examinat aceste creanțe și le-au respins ca nefondate.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă