Djangozov împotriva Bulgariei

Reclamantul s-a născut în 1946 și trăiește în Plovdiv. 10. La 9 decembrie 1994, un ziar din orașul Parvomay, “Parvomay dnes”, a publicat un articol privind problemele de lichidare a fermelor cooperative de stat și restituirea terenurilor agricole din regiune. Articolul conținea acuzații ofensive împotriva reclamantului care a fost fost un fost președinte al comisionului local responsabil cu lichidarea fermelor cooperative. Titlul articolului, citat reclamantul, citiți "Nu-mi supăra, am o carte galbenă" („ Autorul articolului a comentat asupra rezultatelor slabe ale auditului comisiei, declarând că ar putea fi așteptate deoarece președintele său a fost o „persoană a minții nesănătoase” („невменשем δовек”).

Reclamantul a fost, de asemenea, numit „să se îndrepte” („неьастник“). 11. În februarie 1995, reclamantul a depus o cerere de deschidere a procedurii de livrare penală împotriva editorului ziarului. La 6 martie 1995, procurorul competent a deschis o anchetă preliminară în vederea deschiderii procedurilor penale împotriva editorului. 12. La 2 martie 1995, reclamantul a depus o acțiune civilă împotriva editorului și editorului ziarului, susținând că articolul l-a difamat. El a susținut prejudiciu moral pentru prejudiciu reputației sale. 13. Tribunalul de District Parvomay a ținut prima audiere în acest caz la 13 aprilie 1995. Avocatul pentru inculpați a solicitat instanței să rămână în procedură, prezentând un certificat al Oficiului Procurorului în vederea deschiderii unei anchete preliminare.

Curtea a rămas în procedură în conformitate cu art. 182 alineatul (1) litera (d) din Codul de Procedură Civilă („CCP”), în așteptarea rezultatului anchetei preliminare. 14. Reclamantul a depus un recurs interlocutiv, susținând, printre altele, că ancheta preliminară în așteptare nu ar putea servi drept motive de ședere a procedurii civile, singurele motive care sunt în așteptare procedurilor penale. 15. La 13 iulie 1995, Curtea Regională Plovdiv a susținut hotărârea instanței de jos, susținând că faptele presupuse în acțiunea civilă constituiau „elemente criminale” în sensul articolului 182 alineatul (1) litera (d) din CCP. Singurele organisme competente pentru a decide dacă o infracțiune a fost sau nu a fost comisă au fost procurorul și instanța penală.

Decizia finală a instanței penale ar fi res judecata pentru instanța civilă, astfel cum se prevede la art. 222 din CCP. Prin urmare, procedurile au fost reținute în mod corespunzător. 16. La 5 septembrie 1995, Procurorul de district Parvomay a deschis proceduri penale împotriva jurnalistului care a scris articolul împotriva reclamantului. 17. În timp ce procedurile civile au fost renunțate Curții de District Parvomay a trimis numeroase scrisori Biroului Procurorului de District și Serviciului de Investigații de District, cercetând statutul procedurii penale. Aceste scrisori au fost trimise la 22 aprilie, 9 septembrie și 15 noiembrie 1996, 4 februarie și 5 și 11 decembrie 1997, 12 mai, 15 iulie și 18 decembrie 1998, 12 aprilie 1999, 25 ianuarie și 13 septembrie 2000, și 28 februarie 2001 18. Între timp, la 23 martie 1998, avocatul reclamantului a solicitat Procurorul de district Parvomay să facă ceea ce este necesar pentru încheierea rapidă a procedurii penale.

La 4 mai 1998, el a depus o plângere la Procuratura Regională din Plovdiv, susținând că procedura penală a durat în mod nejustificat, excluzând astfel reluarea procedurii civile. Într-o scrisoare din 12 mai 1998, Procuratura din districtul Parvomay a informat reclamantul că ancheta va fi finalizată în termen de treizeci de zile. La 21 mai 1998, Procurorul Regional din Plovdiv a ordonat Procurorului din Parvomay să finalizeze investigația în termen de 14 zile. 19. La 1 iulie 1998, Procurorul din Parvomay a înlocuit investigatorul responsabil al cazului, menționând că nu a realizat măsurile de investigație necesare la timp. 20. La 7 noiembrie 2000, Procurorul de districtul Parvomay a întrerupt procedura penală deoarece perioada de prelungire relevantă a expirat.

Curtea de district Parvomay a afirmat întreruperea într-o hotărâre din 22 noiembrie 2000. 21. La 1 martie 2001, Procurorul de districtul Parvomay a trimis dosarul Curții de District Parvomay, care a reluat procedura civilă rămasă. 22. O audiție listată pentru 3 mai 2001 a fost suspendată deoarece acuzații nu au fost convocate în mod corespunzător. 23. Următoarea audiere a fost programată pentru 5 iulie 2001. Curtea a remarcat că acuzații nu au fost din nou convocați și suspendați în mod corespunzător. În timp ce convocarea trimisă unuia dintre inculpați, cooperativa care a publicat ziarul care conține articolul presupus difamat, a fost returnată cu o notă că această cooperativă aparent a fost lichidată cu doi ani înainte de aceasta, instanța a ordonat reclamantului să prezinte un certificat al statutului actual al cooperativei.

[Notă: Certificatele de statut actual sunt emise de registrul societăților deținute la instanțe regionale.] 24. La 21 august 2001, Curtea de district Parvomay a întrerupt procedura, declarând că reclamantul nu a respectat instrucțiunile sale. Reclamantul a apelat și, la 8 ianuarie 2002, Curtea Regională Plovdiv a anulat întreruperea și a remis cazul la Curtea de district Parvomay. 25. La 21 ianuarie 2002, Curtea de district Parvomay a solicitat din nou reclamantului să furnizeze un certificat de statut actual al cooperativei acuzate. 26. Într-o hotărâre din 29 aprilie 2003, Curtea de District Parvomay a permis cererea reclamantului împotriva editorului ziarului, dar și-a respins cererea împotriva cooperativei.

27. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii în fața Curții Regionale Plovdiv. 28. La momentul cele mai recente informații din partea părților (Iulie 2003), procedurile erau încă în așteptare în fața Curții Regionale din Plovdiv, care încă nu a stabilit recursul de audiere. 29. La art. 182 alineatul (1) litera (d) și art. 183, CCP prevede că o instanță care examinează o acțiune civilă: „182… rămâne procedura: ... (d) ori de câte ori elemente criminale, ale căror determinare este decisivă pentru rezultatul litigiului civil, sunt descoperite în cursul procedurii civile... 183. art. 222 din CCP prevede: „Cercările conținute într-o hotărâre finală a unei instanțe penale și privind problema dacă actul în cauză a fost comis, ilegalitatea și culpabilitatea infractorului sunt obligatorii pentru instanță civilă atunci când examinează consecințele civile ale actului penal.” Într-o hotărâre din 18 ianuarie 1980 (ре.

Nr. 3421 от 18 δнуари 1980 δ. δо δр.д. Nr. 1366/1979 δ, δ δ.о.) Prima Divizie Civilă a Curții Supreme a declarat: „În principiu, faptul unei infracțiuni poate fi stabilit numai în conformitate cu procedurile Codului de Procedură Penală. De aceea, atunci când un presupus drept civil provine dintr-un fapt care constituie o infracțiune în temeiul Codului penal, instanța civilă, în conformitate cu art. 182 alineatul (1) litera (d) din [CCP], este obligată să rămână procedura civilă, pentru a respecta decizia instanței penale. Este obligatorie pentru instanța civilă indiferent de infracțiunile în cauză. Forța obligatorie a deciziilor instanțelor penale este prevăzută la art. 222 din [CPC]”. 30. Noul articol 217a din CCP, adoptat în iulie 1999, prevede: „1.

Fiecare parte poate depune o plângere cu privire la întârzieri în fiecare etapă a cazului, inclusiv după argument oral, atunci când examinarea cazului, pronunțarea hotărârii sau transmiterea recursului împotriva unei hotărâri este întârziată în mod incorect. Se depune plângere cu privire la întârzieri direct la instanța de judecată superioră, nu se furnizează copii la cealaltă parte și nu se impune nicio taxă de stat. Președintele instanței cu care a fost depusă plângerea nu se limitează la timp. Președintele instanței la care a fost depusă plângerea solicită dosarul și examinează imediat reclamația în particular. Instrucțiunile sale privind actele care urmează să fie efectuate de instanță sunt obligatorii.

Ordinul său nu va fi supus recursului și va fi trimis imediat împreună cu dosarul judecătorului împotriva căruia a fost depusă plângerea. În cazul în care el determină că a existat [întârziere nejustificată], președintele instanței superioare poate face o propunere judecătorului disciplinar al Consiliului Suprem de Justiție pentru luarea acțiunilor disciplinare.”

9. The applicant was born in 1946 and lives in Plovdiv. 10. On 9 December 1994 a newspaper in the town of Parvomay, “Parvomay dnes”, published an article on the problems of the liquidation of State cooperative farms and the restitution of the agricultural land in the region. The article contained offensive allegations against the applicant who was a former chairman of the local commission in charge of the liquidation of the cooperative farms. The title of the article, quoting the applicant, read “Do not hassle me, I have a yellow card” („Не ме закачайте, аз съм с жълта карта“). The latter expression means that the person in question is registered as mentally ill. The article’s author commented on the poor results of the commission’s audit, stating that they could be expected since its chairman was a “person of unsound mind” („невменяем човек“).

The applicant was also referred to as a “wretch” („нещастник“). 11. In February 1995 the applicant lodged with the Parvomay District Prosecutor’s Office a request for the opening of proceedings for criminal libel against the newspaper’s editor. On 6 March 1995 the competent prosecutor opened a preliminary inquiry with a view to the opening of criminal proceedings against the editor. 12. On 2 March 1995 the applicant filed a civil action against the newspaper’s editor and publisher, alleging that the article had defamed him. He claimed nonpecuniary damages for injury to his reputation. 13. The Parvomay District Court held its first hearing in the case on 13 April 1995. Counsel for the defendants requested the court to stay the proceedings, presenting a certificate from the Prosecutor’s Office to the effect that a preliminary inquiry had been opened.

The court stayed the proceedings in accordance with Article 182 § 1 (d) of the Code of Civil Procedure (“CCP”), pending the outcome of the preliminary inquiry. 14. The applicant lodged an interlocutory appeal, arguing, inter alia, that the pending preliminary inquiry could not serve as grounds for the staying of the civil proceedings, the only such grounds being pending criminal proceedings. 15. On 13 July 1995 the Plovdiv Regional Court upheld the lower court’s ruling, holding that the facts alleged in the civil action constituted “criminal elements” within the meaning of Article 182 § 1 (d) of the CCP. The only bodies competent to decide whether a criminal offence had or had not been committed were the prosecutor and the criminal courts.

The eventual ruling of the criminal court would be res judicata for the civil court, as provided by Article 222 of the CCP. Therefore, the proceedings had been properly stayed. 16. On 5 September 1995 the Parvomay District Prosecutor’s Office opened criminal proceedings against the journalist who had written the article against the applicant. 17. While the civil proceedings were stayed the Parvomay District Court sent numerous letters to the District Prosecutor’s Office and to the District Investigation Service, inquiring about the status of the criminal proceedings. Such letters were sent on 22 April, 9 September and 15 November 1996, 4 February and 5 and 11 December 1997, 12 May, 15 July and 18 December 1998, 12 April 1999, 25 January and 13 September 2000, and 28 February 2001. 18. Meanwhile, on 23 March 1998 the applicant’s lawyer requested the Parvomay District Prosecutor’s Office to do the necessary for the speedy conclusion of the criminal proceedings.

On 4 May 1998 he filed a complaint with the Plovdiv Regional Prosecutor’s Office, alleging that the criminal proceedings had lasted unreasonably long, thus precluding the resumption of the civil proceedings. In a letter of 12 May 1998 the Parvomay District Prosecutor’s Office informed the applicant that the investigation would be completed within thirty days. On 21 May 1998 the Plovdiv Regional Prosecutor’s Office instructed the Parvomay District Prosecutor’s Office to finalise the investigation within fourteen days. 19. On 1 July 1998 the Parvomay District Prosecutor’s Office replaced the investigator in charge of the case, noting that he had failed to perform the necessary investigative steps in time.

20. On 7 November 2000 the Parvomay District Prosecutor’s Office discontinued the criminal proceedings because the relevant limitation period had expired. The Parvomay District Court affirmed the discontinuation in a decision of 22 November 2000. 21. On 1 March 2001 the Parvomay District Prosecutor’s Office sent the case file to the Parvomay District Court, which thereupon resumed the stayed civil proceedings. 22. A hearing listed for 3 May 2001 was adjourned because the defendants had not been properly summoned. 23. The next hearing was scheduled for 5 July 2001. The court noted that the defendants had again not been properly summoned and adjourned the case.

As the summons sent to one of the defendants, the cooperative which had published the newspaper containing the allegedly defamatory article, was returned with a note that that cooperative had apparently been liquidated two years before that, the court instructed the applicant to produce a certificate of the cooperative’s current status. [Note: Certificates of current status are issued by the register of companies kept at the regional courts.] 24. On 21 August 2001 the Parvomay District Court discontinued the proceedings, holding that the applicant had failed to comply with its instructions. The applicant appealed and on 8 January 2002 the Plovdiv Regional Court quashed the discontinuation and remitted the case to the Parvomay District Court.

25. On 21 January 2002 the Parvomay District Court again requested the applicant to provide a certificate of current status of the defendant cooperative. 26. In a judgment of 29 April 2003 the Parvomay District Court allowed the applicant’s claim against the newspaper editor, but dismissed his claim against the cooperative. 27. The applicant appealed against the judgment to the Plovdiv Regional Court. 28. At the time of the latest information from the parties (July 2003) the proceedings were still pending before the Plovdiv Regional Court, which had not yet set the appeal down for hearing. 29. The CCP provides, in Articles 182 § 1 (d) and 183, that a court examining a civil action: “182… shall stay the proceedings: ... (d) whenever criminal elements, the determination of which is decisive for the outcome of the civil dispute, are discovered in the course of the civil proceedings...

183. Proceedings which have been stayed shall be resumed ex officio or upon a party’s request after the respective obstacles have been removed...” Article 222 of the CCP provides: “The findings contained in a final judgment of a criminal court and concerning the issue whether the act in question has been committed, its unlawfulness and the perpetrator’s guilt are binding on the civil court when it examines the civil consequences of the criminal act.” In a judgment of 18 January 1980 (реш. № 3421 от 18 януари 1980 г. по гр.д. № 1366/1979 г., І г.о.) the First Civil Division of the Supreme Court held: “In principle the fact of a crime may only be established under the procedures of the Code of Criminal Procedure.

That is why, when an alleged civil right derives from a fact which constitutes a crime under the Criminal Code, the civil court, according to Article 182 § 1 (d) of the [CCP], is obliged to stay the civil proceedings. This is necessary in order to respect the decision of the criminal court. It is mandatory for the civil courts regardless of the crime in issue. The mandatory binding force of the decisions of the criminal courts is set out in Article 222 of the [CCP].” 30. The new Article 217a of the CCP, adopted in July 1999, provides: “1. Each party may lodge a complaint about delays at every stage of the case, including after oral argument, when the examination of the case, the delivery of judgment or the transmitting of an appeal against a judgment is unduly delayed.

2. The complaint about delays shall be lodged directly with the higher court, no copies shall be served on the other party, and no State fee shall be due. The lodging of a complaint about delays shall not be limited by time. 3. The chairperson of the court with which the complaint has been lodged shall request the case file and shall immediately examine the complaint in private. His instructions as to the acts to be performed by the court shall be mandatory. His order shall not be subject to appeal and shall be sent immediately together with the case file to the court against which the complaint has been filed. 4. In case he determines that there has been [undue delay], the chairperson of the higher court may make a proposal to the disciplinary panel of the Supreme Judicial Council for the taking of disciplinary action.”