CASE OF MARTIC v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list (friendly settlement)
CASE OF MARTIC v. CROATIA (CtEDO, 2004)
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE MARTII v. CROATIA (Doc. nr. 12815/02) JUDGMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 15 iulie 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Martić v. Croația, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima Secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Bonello Doamna Tulkens dna Vajić Steiner Hajiyev, judecători și dl Quesada, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 24 iunie 2004, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la această dată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 12815/02) împotriva Republicii Croația depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național croat, dl Anto Martić („reclamantul”), la 4 martie 2002. Reclamantul a fost reprezentat de dl Bruno Spiz, avocat care practică la Zagreb. Guvernul croat (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Lidija Lukina-Karajković. Reclamantul s-a plâns că pronunțarea legii privind obligațiile civile (modificațiile) din 1999 a încălcat dreptul său de acces la instanță garantat de art. 6 § 1 din Convenție și dreptul său la un remediu eficace garantat de art. 13 din Convenție. Prin decizia din 16 decembrie 2003, Curtea a declarat că plângerile reclamantului sunt admisibile. În martie 2004, Guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1953 și locuiește în Sesvete, Croația. La 7 aprilie 1994, casa reclamantului din Sesvete a fost distrusă prin foc ca urmare a unei exploziuni într-un depozit militar. La 20 septembrie 1994, reclamantul a instituit o procedură civilă în fața Curții Municipale de Zagreb ( Općinski sud u Zagrebu ) cerând daune din partea Republicii Croației pentru proprietatea sa deteriorată. În conformitate cu Legea privind obligațiile civile (Amendamentele) din 1999 ( Zakon o dopunama Zakona o obveznim odnosima , Gazette Oficial nr. 112/1999), Curtea Municipală de Zagreb a rămas la 2 martie 2000. 10. Procedura a reluat la 20 noiembrie 2003 în conformitate cu „Damajul provocat de membrii armatei croate și de poliție în timpul Actului de război intern din 2003” ( Zakon o odgovornosti Republike Hrvatske za štetu uzrokovanu od pripadnika Hrvatskih oružanih i redarstvenih snaga tijekom Domovinskog rata , Gazette Oficial nr. 117/2003). La 17 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație în numele Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cauzei menționate mai sus, guvernul Croației oferă să plătească exgrație 6.000 EUR domnului Anto Martić. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, convertite în moneda națională la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care nu a plătit această sumă în perioada de trei luni menționată, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. La 24 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Croației este pregătit să plătească ex-grația suma de EUR. 6.000 acoperă prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, transformate în monedă națională la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile, dlui Anto Martić, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Reclamantul acceptă propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Croației în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Reclamantul declară că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. Reclamantul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 13. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 14. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din lista de cazuri. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide să elimine situația din lista de cazuri; ia act de faptul că părțile se angajează să nu solicite o recerere a cazului în fața Marei Camere. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 15 iulie 2004, în conformitate cu art. 77 §§§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Santiago Quesada Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului