CASE OF DORONTIC v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list (friendly settlement)
CASE OF DORONTIC v. CROATIA (CtEDO, 2004)
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE DORONTI usted v. CROATIA (Documentul nr. 4938/02) JUDGMENTUL (Resoluție în mod sincer) STRASBOURG 15 iulie 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Dorontić v. Croația, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima Secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Bonello dna Tulkens Vajić dna Steiner Hajiyev, judecătorii și dl Quesada, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 24 iunie 2004, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 4938/02) împotriva Republicii Croația depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național croat, dna Borka Dorontić („reclamantul”), la 15 octombrie 2001. Reclamantul a fost reprezentat de dna Branka Paprić, avocată practicată în Osijek, Croația. Guvernul croat (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Lidija Lukina-Karajković. Reclamantul s-a plâns că promulgarea legii privind obligațiile civile (modificații) din 1999 a încălcat dreptul de acces la instanță garantat de art. 6 § 1 din Convenție. Prin hotărârea din 11 decembrie 2003, Curtea a declarat admisibilă plângerea reclamantului. La 17 și 24 martie 2004, Guvernul și, respectiv, reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. FACTE Reclamantul s-a născut în 1956 și trăiește în Zadar, Croația. La 1 noiembrie 1991 casa reclamantului din Starigrad a fost incendiată de membrii necunoscuti ai poliției locale. La 12 aprilie 1994, reclamantul a inaugurat o procedură civilă în fața Curții Municipale Zadar ( Općinski sud u Zadru ) cerând daune de la Republica Croația pentru proprietatea ei deteriorată. În conformitate cu Legea privind obligațiile civile (Amendamente) 1999 (Zcaon o dopunama Zakona o obveznim odnosima La data de 10 martie 2000, Curtea Municipală Zadar a continuat procesul în fața acestei decizii. La 17 mai 2001, Curtea județului Zadar ( Županijski sud u Zadru ) a respins recursul său. La 30 ianuarie 2002, Curtea Supremă ( Vrhovni sud Republike Hrvatske ) a respins recursul asupra punctelor de drept ca fiind inadmisibilă. 10. În conformitate cu daunele cauzate de membrii armatei croate și de poliție în cursul Actului de război intern din 2003 ( Zakon odgovornosti Republike Hrvatske za štetu uzrokovanu od primadnika Hrvatskih oružanih i redarstvenih snaga tijekom Domovinskog rata , Gazette Oficial nr. 117/2003), procedura a reluat la 3 decembrie 2003. La 17 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație în numele Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat anterior, Guvernul Croației oferă să plătească exgrație 6.000 EUR doamnei Borka Dorontić. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, convertite în moneda națională la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care nu a plătit această sumă în perioada de trei luni menționată, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. La 24 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Croației este pregătit să plătească ex-grația suma de EUR. 6.000 acoperă prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, transformate în monedă națională la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul acceptă propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Croației în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Reclamantul declară că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. Reclamantul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 13. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 14. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din lista de cazuri. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide să elimine situația din lista de cazuri; ia act de faptul că părțile se angajează să nu solicite o recerere a cazului în fața Marei Camere. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 15 iulie 2004, în conformitate cu art. 77 §§§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Santiago Quesada Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului