CASE OF DORONTIC v. CROATIA

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE DORONTI usted v. CROATIA (Documentul nr. 4938/02) JUDGMENTUL (Resoluție în mod sincer) STRASBOURG 15 iulie 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Dorontić v. Croația, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima Secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Bonello dna Tulkens Vajić dna Steiner Hajiyev, judecătorii și dl Quesada, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 24 iunie 2004, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 4938/02) împotriva Republicii Croația depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național croat, dna Borka Dorontić („reclamantul”), la 15 octombrie 2001. Reclamantul a fost reprezentat de dna Branka Paprić, avocată practicată în Osijek, Croația. Guvernul croat (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Lidija Lukina-Karajković. Reclamantul s-a plâns că promulgarea legii privind obligațiile civile (modificații) din 1999 a încălcat dreptul de acces la instanță garantat de art. 6 § 1 din Convenție. Prin hotărârea din 11 decembrie 2003, Curtea a declarat admisibilă plângerea reclamantului. La 17 și 24 martie 2004, Guvernul și, respectiv, reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. FACTE Reclamantul s-a născut în 1956 și trăiește în Zadar, Croația. La 1 noiembrie 1991 casa reclamantului din Starigrad a fost incendiată de membrii necunoscuti ai poliției locale. La 12 aprilie 1994, reclamantul a inaugurat o procedură civilă în fața Curții Municipale Zadar ( Općinski sud u Zadru ) cerând daune de la Republica Croația pentru proprietatea ei deteriorată. În conformitate cu Legea privind obligațiile civile (Amendamente) 1999 (Zcaon o dopunama Zakona o obveznim odnosima La data de 10 martie 2000, Curtea Municipală Zadar a continuat procesul în fața acestei decizii. La 17 mai 2001, Curtea județului Zadar ( Županijski sud u Zadru ) a respins recursul său. La 30 ianuarie 2002, Curtea Supremă ( Vrhovni sud Republike Hrvatske ) a respins recursul asupra punctelor de drept ca fiind inadmisibilă. 10. În conformitate cu daunele cauzate de membrii armatei croate și de poliție în cursul Actului de război intern din 2003 ( Zakon odgovornosti Republike Hrvatske za štetu uzrokovanu od primadnika Hrvatskih oružanih i redarstvenih snaga tijekom Domovinskog rata , Gazette Oficial nr. 117/2003), procedura a reluat la 3 decembrie 2003. La 17 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație în numele Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat anterior, Guvernul Croației oferă să plătească exgrație 6.000 EUR doamnei Borka Dorontić. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, convertite în moneda națională la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care nu a plătit această sumă în perioada de trei luni menționată, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. La 24 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Croației este pregătit să plătească ex-grația suma de EUR. 6.000 acoperă prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, transformate în monedă națională la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul acceptă propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Croației în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Reclamantul declară că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. Reclamantul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 13. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 14. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din lista de cazuri. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide să elimine situația din lista de cazuri; ia act de faptul că părțile se angajează să nu solicite o recerere a cazului în fața Marei Camere. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 15 iulie 2004, în conformitate cu art. 77 §§§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Santiago Quesada Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

CASE OF DORONTIĆ v. CROATIA

(Application no. 4938/02)

JUDGMENT

(Friendly settlement)

STRASBOURG

15 July 2004

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Dorontić v. Croatia,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

P.

Lorenzen

,

Mr

G.

Bonello

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mrs

E.

Steiner

,

Mr

K.

Hajiyev,

judges

,

and Mr

S.

Quesada

,

Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 24 June 2004,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 4938/02) against the Republic of Croatia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Croatian national, Ms Borka Dorontić (“the applicant”), on 15 October 2001.

2.

The applicant was represented by Ms Branka Paprić, a lawyer practising in Osijek, Croatia. The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Lidija Lukina-Karajković.

3.

The applicant complained that the enactment of the Civil Obligations (Amendments) Act 1999 violated her right of access to court guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention.

4.

By a decision of 11 December 2003 the Court declared the applicant’s complaint admissible.

5.

On 17 and 24 March 2004 the Government and the applicant, respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

The applicant was born in 1956 and lives in Zadar, Croatia.

7.

On 1 November 1991 the applicant’s house in Starigrad was set on fire by unknown members of the local police.

8.

On 12 April 1994 the applicant instituted civil proceedings before the Zadar Municipal Court (

Općinski sud u Zadru

) seeking damages from the Republic of Croatia for her damaged property.

9.

Pursuant to the Civil Obligations (Amendments) Act 1999 (

Zakon o dopunama Zakona o obveznim odnosima

, Official Gazette no. 112/1999), the Zadar Municipal Court stayed the proceedings on 10 March 2000. The applicant appealed against that decision. On 17 May 2001 the Zadar County Court (

Županijski sud u Zadru

) rejected her appeal. On 30 January 2002 the Supreme Court (

Vrhovni sud Republike Hrvatske

) dismissed her appeal on the points of law as inadmissible.

10.

Pursuant to the Damage Caused by Members of the Croatian Army and Police during the Homeland War Act 2003 (

Zakon o odgovornosti Republike Hrvatske za štetu uzrokovanu od pripadnika Hrvatskih oružanih i redarstvenih snaga tijekom Domovinskog rata

, Official Gazette no.

117/2003), the proceedings resumed on 3 December 2003.

THE LAW

11.

On 17 March 2004 the Court received the following declaration on behalf of the Government:

“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Croatia offer to pay

ex gratia

EUR 6,000 to Ms Borka Dorontić. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, converted into the national currency on the date of payment and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

12.

On 24 March 2004 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Croatia are prepared to pay

ex gratia

the sum of EUR

6,000 covering pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, converted into national currency on the date of payment and free of any taxes that may be applicable, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

The applicant accepts the proposal and waives any further claims against Croatia in respect of the facts of this application. The applicant declares that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.

The applicant further undertakes not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court’s judgment.”

13.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

14.

Accordingly, the case should be struck out of its list of cases.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of its list of cases;

2.

Takes note

of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 15

July 2004, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Santiago

Quesada

Christos

Rozakis

Deputy Registrar

President