CASE OF CELIK v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

27.07.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list (friendly settlement)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF CELIK v. TURKEY (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A CAUZĂ DE ÇELİK v. TURKIE (Declararea nr. 41993/98) AJUTORUL DE DECIZIE A DREPTULUI DE DECIZIE A DREPTULUI STREMBURG 27 iulie 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul ÇElik v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Pellonpäää Türmen Casadevill Pavlovschi Borrego Borrego Doamna Fura-Sandström, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle, deliberat în privat la 6 iulie 2004, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 41993/98 împotriva Republicii Turciei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (nr. 41993/98) de resortisanții turci, dl İsmail Çelik și dna Hanım Çelik (nr. 27 aprilie 1998). Reclamanții au fost reprezentați de dl İ. Gündüz, avocat care practică în Malatya. Guvernul turc („Guvernul”) nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. Reclamanții s-au plâns de uciderea ilegală a fiuului lor de către forțele de securitate. În acest sens, au invocat articolele 2 și 6 din Convenție. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 1 iunie 1999, cazul a fost comunicat guvernului contestat. La 6 mai 2003, după ce au obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 8 ianuarie 2004, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. Reclamanții și, respectiv, Guvernul au prezentat declarații formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamanții s-au născut în 1944 și locuiesc în Malatya. În seara din 5 noiembrie 1996, zece membri ai PKK au venit la domiciliul reclamanților. În aceeași zi, forțele de securitate au fost informate că un grup de membri ai PKK se ascundeau în satul reclamanților și au efectuat o operațiune în satul pentru a prinde membrii PKK. 10. La ora 11:00 forțele de securitate au înconjurat casa reclamanților și le-au cerut să iasă. Reclamanții și fiii lor Bülent, născuți în 1974, și Turabi, născuți în 1977, au apărut din casa lor. Ei au arătat forțele de securitate direcția în care membrii PKK au fugit. Un conflict a izbucnit și forțele de securitate au tras o rachetă care a ucis Bülent. 11. După moartea fiului său, primul reclamant a declarat înaintea procurorului public Doğanșehir că fiul său a fost ucis de forțele de securitate. Reclamantul a cerut procurorului să inițieze proceduri penale. 12. O anchetă preliminară a incidentului a fost inițiată de procurorul public Doğanșehir. Procurorul a decis ulterior că el nu are competența de a urmări și transfera dosarul la Consiliul Administrativ de District Doğanșehir. 13. La 31 iulie 1997, Consiliul Administrativ de District Doğanșehir a emis o decizie cu privire la faptul că nu ar trebui să se întâmple niciun proces penal împotriva membrilor forțelor de securitate. Consiliul a concluzionat că fiul reclamanților a murit în cursul unei confruntare între membrii PKK și forțele de securitate. 14. Reclamanții au depus o obiecție la Curtea Administrativă Regională Malatya împotriva hotărârii din 31 iulie 1997. 15. La 29 septembrie 1997, Curtea Administrativă Regională a respins obiecția reclamanților. HOTĂRÂREA 16. La 12 mai 2004, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „1. Guvernul regretă apariția unor cazuri individuale de deces care rezultă din nerespectarea autorităților de a lua măsurile necesare pentru a salva viața persoanelor fizice, în ciuda legislației turce existente și a hotărârii guvernului de a preveni astfel de acțiuni. Guvernul se angajează să elibereze instrucțiuni adecvate și să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că dreptul la viață – inclusiv obligația de a efectua investigații eficiente – este respectat în viitor. În această privință, se observă că au fost adoptate noi măsuri juridice și administrative care au determinat reducerea apariției deceselor în circumstanțe similare cu cele ale cererii instantanee și a unor investigații mai eficace. İsmail Çelik și dna Hanım Çelik, părinții Bülent Çelik, o sumă totală de 60.000 EUR (saizeci de mii de euro), în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii lor înregistrate în temeiul nr. 41993/98. Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în euro, care va fi convertit în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de către solicitanți și/sau reprezentantul lor autorizat corespunzător. Această sumă este plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui soluționarea finală a cauzei. Guvernul consideră că supravegherea de către Comitetul de miniștri al Consiliului Europei privind executarea hotărârilor Curții referitoare la Turcia în aceste cazuri și în cazuri similare constituie un mecanism adecvat pentru asigurarea continuării îmbunătățirilor în acest context. În acest scop, va continua să se efectueze cooperarea necesară în acest proces. În sfârșit, Guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 17. La 24 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților: „1. În calitate de reprezentant al reclamanților, dl İsmail Çelik și dna Hanım Çelik, am luat în considerare declarația Guvernului Republicii Turciei că sunt pregătiți să facă reclamanților o plată exclusivă de 60 000 EUR (sesprezece mii de euro) cu scopul de a încheia o soluționare prietenoasă a cazului lor care a apărut în cererea nr. 41993/98. Această sumă, care acoperă, de asemenea, costurile și cheltuielile legate de caz, va fi plătită în conformitate cu termenele prevăzute în declarația menționată în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. După consultarea în mod corespunzător a reclamanților, accept această ofertă și acestea, în consecință, renunțe la toate celelalte cereri împotriva Republicii Turciei în ceea ce privește chestiunile care au fost la originea cererii. Declarăm că cazul a fost rezolvat în cele din urmă și ne angajam să nu solicităm trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții. Această declarație este făcută în domeniul de aplicare al soluției prietenoase pe care guvernul și cu mine, în conformitate cu reclamanții, am ajuns la 18.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 19. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Faptul în limba engleză și notificat în scris la 27 iulie 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza