În cazul Franjullien c. Belgia (solicitarea nr. 52950/99) HOTĂRÂREA (Radiation) STRASBURG 29 iulie 2004 DEFINITIVF 29/10/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello mis Tulkens Vajić Botoutarova Steiner, judecători și domnul S. Quesada grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 iulie 2004, Rend la hotărârea pe care a adoptat-o aceasta, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 52950/99) îndreptată împotriva Regatului Belgiei și al cărei resortisant al acestui stat, dl Armand Franjulen ( Victor Maillen, avocat la Bruxelles.
Guvernul belgian ( 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 alineatul (1) din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Prin decizia din 3 mai 2001, Curtea a declarat cererea admisibilă. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită primei secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Nici reclamantul, nici Ö Õ Õ au prezentat întrebări suplimentare cu privire la fondul cauzei [art. 59 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Reclamantul nu a prezentat nici o pretenție în temeiul articolului 41 din Convenție.
Prin scrisorile din 25 iulie 2002, 25 iulie 2003 și 23 noiembrie 2003, Consiliul reclamantului a fost rugat să furnizeze informații cu privire la stadiul procedurii în fața instanței judecătorești. Scrisoarea din 23 noiembrie 2003 noiembrie 2003, trimisă cu confirmare de primire, a atras atenția avocatului asupra faptului că, în lipsa unui răspuns, Curtea ar putea anula cauza rolului. La data de 24 noiembrie s-a întors la grefa din 27 noiembrie 2003. Nu a fost furnizat niciun răspuns de către avocat, al cărui ultim răspuns datează din 17 noiembrie 2000. La 13 aprilie 1992, reclamantul a introdus în fața instanței de primă instanță din Bruxelles o acțiune în vederea obținerii condamnării vecinului său în lac pentru pagubele cauzate acoperișului și casei sale în timpul lucrărilor efectuate la vecinul respectiv.
A la que que que que que que l que l que que l que l que l que l que l que l que que l étranger du 13 aprilie 1992, cauza a fost retrimisă rolului pentru a permite părților să încheie. În urma unei cereri comune de fixare din 8 ianuarie 1996, tribunalul a ținut o audiere la 15 februarie 1996. printr-o hotărâre din 22 februarie 1996, el l-a condamnat pe vecinul reclamantului. 10. La 29 mai 1996, vecinul a interjeta apel. A la que que que la que la que la que la que lait d'intreprise d' 31 mai a fost revocat rolul pentru a permite părților să încheie. Ca urmare a unei convocare prin pliere judiciară a vecinului eșec de către reclamant la data de 27 august noiembrie 1996. Prin scrisoarea din 25 octombrie 1996, instanța de apel a anulat data de 29 noiembrie 1996. 11. La 15 aprilie 1997, părțile au solicitat stabilirea în comun a cauzei.
noiembrie 1997, grefa instanței de apel l-a informat pe reclamant că era imposibil să se comunice o dată de fixare din cauza intervenției legii din 9 iulie 1997 privind măsurile în vederea resorbării curților de recurs. Printr-o scrisoare din 15 aprilie 1999, instanța de apel l-a informat pe reclamant că cauza sa fusese atribuită, împreună cu mai mult de 5 500 de alte cauze, camerelor suplimentare create în vederea resorbării curții judiciare și că, pe baza previziunilor și posibilităților actuale, ar trebui să se țină seama încă de o perioadă de așteptare de aproximativ 18 luni. Evoluțiile cunoscute în cadrul procedurii de recurs după 3 mai 2001 nu au fost comunicate.
ÎN Â 12. Curtea constată că consiliul reclamantului nu a răspuns la cererile de informare cu privire la stadiul în care se desfășoară procedura în fața Tribunalului de apel din Bruxelles, pe care grefa i le-a adresat prin scrisorile din 25 iulie 2002, 25 iulie 2003 și 20 noiembrie 2003. În această din urmă scrisoare, trimisă de către recomandat cu confirmare de primire (punctul 8 de mai sus), grefa a constatat că informațiile solicitate nu au fost furnizate și a atras atenția avocatului cu privire la faptul că, în lipsa unui răspuns, Curtea ar putea concluziona că reclamantul nu mai avea interes în menținerea cererii sale. Nu au fost rezervate nici o continuare a acestei scrisori, iar declarația de primire, semnată și datată 24 noiembrie 2003, atestă eliberarea sa în mod corespunzător.
În aceste condiții, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea și că, prin urmare, continuarea examinării cererii nu mai este justificată. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) in fine , aceasta consideră că: nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenția n Președintele
AFFAIRE FRANJULIEN c. BELGIQUE (Requête n o 52950/99) ARRÊT (Radiation) STRASBOURG 29 juillet 2004 DÉFINITIF 29/10/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Franjulien c. Belgique, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : MM. C.L. Rozakis , président , P. Lorenzen , G. Bonello , M mes F. Tulkens , N. Vajić , S. Botoucharova , E. Steiner, juges , et de M. S. Quesada , greffier adjoint de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 8 juillet 2004, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 52950/99) dirigée contre le Royaume de Belgique et dont un ressortissant de cet Etat, M. Armand Franjulien (« le requérant »), a saisi la Cour le 11 juin 1999 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Le requérant est représenté devant la Cour par M e Victor Maillen, avocat à Bruxelles. Le gouvernement belge (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Claude Debrulle, Directeur général au ministère de la Justice.
3.Le requérant alléguait que la procédure faisant l’objet de la requête a méconnu le principe du délai raisonnable.
4.La requête a été attribuée à la première section de la Cour (article 52 § 1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d’examiner l’affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l’article 26 § 1 du règlement.
5.Par une décision du 3 mai 2001, la Cour a déclaré la requête recevable.
6.Le 1 er novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la première section ainsi remaniée (article 52 § 1).
7.Ni le requérant ni le Gouvernement n’ont présenté d’observations complémentaires sur le fond de l’affaire (article 59 §1 du règlement). Le requérant n’a pas non plus présenté de prétentions au titre de l’article 41 de la Convention.
8.Par lettres des 25 juillet 2002, 25 juillet 2003 et 23 novembre 2003, le conseil du requérant a été prié de fournir des renseignements sur l’état d’avancement de la procédure devant la cour d’appel. La lettre du 23 novembre 2003, envoyée en recommandé avec accusé de réception, attirait l’attention de l’avocat sur le fait qu’à défaut de réponse, la Cour pourrait rayer l’affaire du rôle. L’accusé de réception signé et daté du 24 novembre est revenu au greffe le 27 novembre 2003. Aucune réponse n’a été fournie par l’avocat, dont le dernier courrier remonte au 17 novembre 2000. EN FAIT
9.Le 13 avril 1992, le requérant introduisit devant le tribunal de première instance de Bruxelles une action visant à obtenir la condamnation de son voisin à l’indemniser pour les dégâts causés à sa toiture et à sa maison lors de travaux effectués chez ledit voisin. A l’audience d’introduction du 13 avril 1992, l’affaire fut renvoyée au rôle pour permettre aux parties de conclure. Suite à une demande conjointe de fixation du 8 janvier 1996, le tribunal tint une audience le 15 février 1996. Par un jugement du 22 février 1996, il condamna le voisin du requérant.
10.Le 29 mai 1996, le voisin interjeta appel. A l’audience d’introduction du 31 mai 1996, l’affaire fut renvoyée au rôle pour permettre aux parties de conclure. Suite à une convocation par pli judiciaire du voisin défaillant par le requérant en date du 27 août 1996, l’affaire fut fixée à l’audience du 29 novembre 1996. Par courrier du 25 octobre 1996, la cour d’appel décommanda la date du 29 novembre 1996.
11.Le 15 avril 1997, les parties sollicitèrent la fixation conjointe de l’affaire. Le 13 novembre 1997, le greffe de la cour d’appel informa le requérant qu’il était impossible de communiquer une date de fixation en raison de l’intervention de la loi du 9 juillet 1997 concernant des mesures en vue de résorber l’arriéré judiciaire dans les cours d’appel. Par un courrier du 15 avril 1999, la cour d’appel informa le requérant que son affaire avait été attribuée, avec plus de 5 500 autres affaires, aux chambres supplémentaires créées afin de résorber l’arriéré judiciaire et que sur base des prévisions et possibilités actuelles, il fallait encore tenir compte d’une période d’attente d’environ 18 mois. Les développements connus par la procédure d’appel après le 3 mai 2001 n’ont pas été communiqués. EN DROIT
12.La Cour observe que le conseil du requérant n’a pas répondu aux demandes d’information sur l’état d’avancement ou l’issue de la procédure devant la cour d’appel de Bruxelles, que le greffe lui a adressées par lettres des 25 juillet 2002, 25 juillet 2003 et 20 novembre 2003. Dans cette dernière lettre, envoyée par recommandé avec accusé de réception (paragraphe 8 ci-dessus), le greffe constata que les informations sollicitées n’avaient pas été fournies et attira l’attention de l’avocat sur le fait qu’à défaut de réponse, la Cour pourrait en conclure que le requérant n’avait plus intérêt au maintien de sa requête. Aucune suite ne fut réservée à cette lettre et l’accusé de réception, signé et daté du 24 novembre 2003, atteste de sa délivrance à l’intéressé.
13.Dans ces conditions, conformément à l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour considère que le requérant n’entend plus maintenir sa requête et que dès lors, la poursuite de l’examen de la requête ne se justifie plus. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , elle estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Décide de rayer la requête du rôle. Fait en français, puis communiqué par écrit le 29 juillet 2004 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Santiago Quesada Chrisos R ozakis Greffier adjoint Président