AFFAIRE GB-UNIC (II) c. BELGIQUE

RESPONDENT

BEL

HOTĂRÂRE

29.07.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE GB-UNIC (II) c. BELGIQUE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1: GB-UNIC (II) c. BELGIA (solicitarea nr. 52304/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 29 iulie 2004 DEFINITIVF 29/10/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. C.L. Rozakis președinte Lorenzen Bonello mes Tulkens Vajić Botoutarova Steiner, judecători și domnul S. Quesada grefier adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 iulie 2004, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o rejudecare (n 52304/99) îndreptată împotriva Regatului Belgiei și al cărei resortisant al acestui stat, societatea anonimă GB-Unit ( Tribunalul este reprezentat în fața Curții de către dl Thierry-Louis Eeman, avocat la Bruxelles. Guvernul belgian (atlée) este reprezentat de agentul său, dl Claude Debruulle, director general la Ministerul Justiției. Invocând la art. 6 din Convenție, reclamanta susține că durata procedurii la care a fost parte a încălcat principiul termenului rezonabil. Cererea a fost atribuită primei secții a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură].În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. Printr-o decizie din 3 mai 2001, Curtea a declarat cererea admisibilă. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită primei secțiuni astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] atât reclamantului, cât și guvernului au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei [art. 1 din Regulamentul de procedură]. Prin citatul din 5 martie 1990, recurenta a citat în fața Tribunalului de Comerț din Bruxelles o altă societate care a plătit 595 000 de franci belgieni (BEF), adică 14 749,66 EUR (EUR), reprezentând participarea sa la o broșură publicitară. Prin intermediul unei acțiuni reconvenționale, partea pârâtă a solicitat o sumă de 1 280 000 BEF, adică 31 730.4 EUR, pentru neexecutarea acordurilor încheiate între părți. A la que que la que la que la que la que la que la que la que la que la que la que que l que la que l que la que que la 9 martie 1990, cauza a fost retrimisă la rolul de a permite părților să încheie. La 5 noiembrie 1992, reclamanta și-a prezentat concluziile și a solicitat stabilirea cauzei. La data de 9 iunie 1994. Octombrie 1994, Tribunalul s-a reținut să se pronunțe cu privire la cerere, desemnând un reprezentant al întreprinderilor în calitate de expert. 10. La 13 ianuarie 1995, reclamanta a luat o hotărâre cu privire la această hotărâre. Ca urmare a unei cereri comune de fixare din 12 decembrie 1997, cauza a fost stabilită pentru pledoarii în ședința din 14 februarie 2001. La 22 aprilie 1998, magistratul coordonator a informat recurenta că data de încuviințare a fost eliminată din cauza unei intervenții legale și urma să fie înlocuită cu o altă dată de înfășurare în fața uneia dintre noile camere. Ca răspuns la o scrisoare din partea avocatului recurentei, grefierul adjunct a răspuns la 23 iunie 1998 că cauza nu putea fi încă stabilită, camerele suplimentare nefuncționând încă și Ö Õ fusese decisă să nu se stabilească pe termen lung. 11. La data de 23 mai 2002 și la data de 23 mai 2002, Tribunalul de apel, sesizat în întregime, a pronunțat hotărârea sa la 28 noiembrie 2002. Prin această hotărâre, aceasta a anulat hotărârea din 19 octombrie 1994 și, hotărând din nou, a condamnat partea pârâtă să plătească recurentei suma de 14 749,66 EUR, precum și dobânda moratorie la rata contractuală de 12 % laan și interesele judiciare. ÎN CEEA CE PRIVEȘTE VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 12. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 13. În ceea ce privește trimiterea la rol, recurenta explică faptul că: în principiu, în ședința introductivă, orice cauză introdusă în fața unei instanțe este retrimisă rolului de a permite părților de a face schimb de dosare și de a redacta concluzii. În cazul în care cauza este în stare de fapt, părțile adresează, în general, grefei o cerere de fixare în comun pentru a pleda cauza în fața instanței. În speță, recurenta subliniază că această cerere a fost depusă la 12 decembrie 1997. Măsurile luate de Belgia în vederea resorbării în mod legal a fondului judiciar n 15. În ceea ce privește guvernul, recurenta nu demonstrează importanța lacunei cauzei, obiectul acțiunii fiind de natură pur pecuniară. Acțiunea ar viza obținerea plății unei sume de 14 749,66 EUR plus dobânda de întârziere. Întârzierea la nivelul de recurs ar fi cauzată de o congestionare trecătoare a rolului instanței de apel din Bruxelles. Cu toate acestea, guvernul ar fi luat măsuri pentru a elimina această întârziere prin adoptarea legii din 9 iulie 1997. Perioada care trebuie luată în considerare 14. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 5 martie 1991 cu sesizarea Tribunalului de Comerț din Bruxelles și sa încheiat la 28 noiembrie 2002 cu arestarea instanței judecătorești din Bruxelles. Prin urmare, procedura a durat 11 ani, 8 luni și 23 de zile pentru două grade de jurisdicție. Caracter rezonabil al procedurii 15. Caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează cauza și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentului și cel al autorităților competente, precum și dreptul la litigiul în care se soluționează litigiul (a se vedea, printre altele, Comingersoll c. Portugalia [GC], n 35382/97, § 19, CEDO 2000-IV, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 16. Curtea consideră că cauza nu prezenta o complexitate deosebită. În ceea ce privește comportamentul recurentei, nu reiese din dosar că aceasta a provocat întârzieri semnificative. 17. Pe de altă parte, în ceea ce privește comportamentul autorităților judiciare, Curtea constată că, la nivelul procedurii de recurs, au trecut mai mult de 4 ani și 5 luni între cererea comună a părților de fixare din 12 decembrie 1997 (punctul 10 de mai sus) și 23 mai 2002, data lansării (punctul 11 de mai sus). În lumina hotărârilor recente pronunțate în acest domeniu împotriva statului belgian (a se vedea, printre altele, Datel c. Belgia, n 50855/99, 30 ianuarie 2003 Gökce și alții c. Belgia, n 50624/99, 30 ianuarie 2003 Lefebvre c. Belgia, n 49546/99, 15 noiembrie 2002 S.A. Sitram c. Belgia, n 49495/99, 15 noiembrie 2002 și Willekens c. Belgia, 50859/99, 24 aprilie 2003), Curtea este de acord cu faptul că mai degrabă nici o explicație pertinentă a acestui termen în cursul căruia procedura a stagnat nu a fost furnizată de guvern. Este o jurisprudență constantă că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Într-adevăr, art. 6 alineatul (1) obligă statele contractante să își organizeze sistemul judiciar astfel încât instanțele să își poată îndeplini fiecare dintre cerințele sale, în special cea a termenului rezonabil (a se vedea Hotărârea Portington c. Grecia din 23 septembrie 1998, Rec., 1998-VI, p. 2633, § 33). Aceste elemente sunt suficiente pentru a considera că cauza recurentei nu a fost ascultată într-un termen rezonabil. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 19. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea ștearsă decât . imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Recurenta a explicat că perioada lungă de așteptare ar fi împiedicat ca banii să fie fructificați. Aceasta își evaluează prejudiciul material la 10 % laan din suma de 14 749,66 EUR solicitată în fața instanțelor interne. În plus, din cauza perioadei lungi de așteptare, recurenta s-ar fi confruntat cu un risc de faliment al societății debitoare; acest risc ar fi condus la neplăceri în acest sens; în acest sens, prejudiciul s-ar fi evaluat ex æquo și bono la suma de 100 000 BEF, adică aproximativ 2 480 EUR. 21. Guvernul consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între presupusa încălcare și prejudiciul material. Riscul de faliment este pur ipotetic. Denumirea unei hotărâri a Curții ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă ca prejudiciu moral 22. Curtea consideră că, în lipsa unei legături de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat, acesta nu are loc la despăgubirea acestui șef. În schimb, Curtea consideră că durata procedurii a trebuit să cauzeze în fața recurentei și a administratorilor și asociaților săi neplăceri și incertitudine prelungită (hotărârea Comingersoll) § 35-36. Având în vedere circumstanțele cauzei, hotărând în mod echitabil, astfel cum prevede art. 41 din convenție, aceasta îi alocă 2 500 EUR pentru daune morale. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 23. Recurenta consideră că trebuie să își evalueze cheltuielile și cheltuielile în fața Curții la 100 000 BEF, adică aproximativ 2 480 EUR. Realitatea și necesitatea acestor costuri ar fi puțin discutabile, întrucât recurenta nu ar putea introduce o acțiune fără un consiliu care trebuie plătit și ale cărui costuri trebuie rambursate. 24. Guvernul consideră că statul cheltuielile de judecată și cheltuielile de judecată, având în vedere lipsa unei situații a cheltuielilor și a onorariilor aferente orelor petrecute de consiliul recurentei, sunt insuficient de detaliate. Consiliul recurentei ar indica o sumă fără nicio justificare. Or, potrivit jurisprudenței, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În acest caz, acesta nu ar putea fi stabilit. 25. În lumina jurisprudenței sale (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], n 34884/97, § 30 CEDH 1999 V) și având în vedere elementele aflate în posesia sa, Curtea consideră că realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cheltuielilor și cheltuielilor de judecată solicitate de recurentă pentru procedura în fața acesteia sunt stabilite în mod satisfăcător și îi acordă în consecință suma de 2 500 EUR. Interese moratorii 26. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 5 000 EUR (cinci mii EUR) pentru daune morale și proaspete și cheltuieli de judecată, plus orice sume care pot fi datorate cu titlu de impozit pe care aceste sume le vor majora o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plata acesteia respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Quesada Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte