CtEDO 24.08.2004 Auto

KOHOUT et MAŠÍNOVÁ c. REPUBLIQUE TCHEQUE

RESPONDENT
CZE
HOTĂRÂRE
24.08.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KOHOUT et MAŠÍNOVÁ c. REPUBLIQUE TCHEQUE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 74151/01 prezentate de Pavel KOHOUT și de Jelena MAŠÍNOVÁ împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 24 august 2004 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președintele A.B. Baka Jungwiert Butkevych Thomassen Ugrekhelidze Mularoni, judecători și M. Dolle, grefère de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 4 iulie 2001, După ce a deliberat, face următoarea decizie FĂRĂ FAPTĂ Reclamanții, dl Pavel Kohout și dl Jelena Mašínová sunt resortisanți cehi, născuți în 1928 și respectiv 1941 și reședința la Praga. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul A. Föhlichová, avocată la barou ceh. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Scrisorii, reclamanții sunt autori ai unui scenariu de film (numit "Sedm šbitých" și "din 1965"), domnul Kohut este, de asemenea, regizorul său. Sub regimul comunist, reclamanții au fost obligați să părăsească țara și să ofere azil politic în Austria După schimbarea regimului, ei s-au întors în Republica Cehă și au lucrat, printre altele, la Televiziunea cehă (Česká televize) în 1992, televiziunea cehă a luat decizia de a redifuza filmul după 20 de ani de cenzură. Cu toate acestea, în ciuda opozițiilor autorilor, organizației de protecție a autorilor și a producătorului filmului, ea a difuzat filmul cu un comentariu inadecvat. În plus, reclamanții nu au primit onorari pentru exploatarea operei lor. În încercarea de a soluționa litigiul amiabil care a eșuat, reclamanții au sesizat Tribunalul Municipal la 22 martie 1994 (městský soud) De la Praga, prin care televiziunea cehă a pus capăt încălcării drepturilor lor de autor și faptului că li se acordă retribuția datorată, precum și o satisfacție echitabilă de 100 000 de coroane cehe (CZK). Prin hotărârea din 3 aprilie 1995, reclamanții au fost exonerați de acțiunea lor. După ședința părților și examinarea probelor scrise, instanța a considerat că, în conformitate cu legea relevantă, este vorba despre producătorul filmului (și nu autorii acestuia) de a intenta o acțiune în protecția drepturilor de autor. Reclamanții susțin că această decizie a fost pe larg mediată, ceea ce a avut consecințe negative pentru ei. La 19 iunie 1996, Curtea Supremă (vschní soud) din Praga, sesizată cu recursul reclamanților, a confirmat hotărârea din 3 aprilie 1995, considerând că producătorul filmului a fost de acord să o difuzeze. Ulterior, reclamanții au introdus o acțiune constituțională (ústavní stížnost) , invocând dreptul la protecția judiciară a proprietății lor intelectuale și susținând că transferul inițial al drepturilor lor de autor către producătorul filmului nu era valabil. La 12 februarie 1998, Curtea Constituțională (Ústavní soud) a primit recursul reclamanților și a anulat deciziile din 3 aprilie 1995 și 19 iunie 1996. Având în vedere faptul că contractele inițiale au fost încheiate cu mai mult de 30 de ani în urmă, instanța constituțională a considerat că dreptul reclamanților de a dispune de operele lor ar fi putut fi încălcat deoarece filmul fusese difuzat fără consimțământul lor. Potrivit acesteia, faptul că exercitarea drepturilor de autor a fost încredințată unei persoane terțe nu împiedică autorul însuși să-și revendice protecția. La 20 septembrie 1999, acțiunea reclamanților a fost respinsă din nou de tribunalul municipal. În timp ce admitea existența unui prejudiciu nejustificat în drepturile de autor ale reclamanților (care ar fi început încă din 1968), instanța a considerat că această încălcare nu poate fi imputată pârâtului căruia i s-a permis să difuzeze filmul numai în ianuarie 1992. La 17 ianuarie 2001, Curtea Supremă s-a pronunțat împotriva hotărârii din 20 septembrie 1999 împotriva reclamantului. În hotărârea sa, Tribunalul a pronunțat interdicția de a dispune de film în litigiu și a reformat o parte a hotărârii atacate, acordând fiecăruia dintre reclamanți suma de 30 000 CZK pentru satisfacția echitabilă. Legată de avizul Curții Constituționale, Curtea Supremă a considerat că pârâtul a încălcat drepturile reclamanților prin difuzarea filmului în ceea ce privește faptul că producătorul filmului l-a informat că reglementarea drepturilor de autor nu este clară. Având în vedere că reclamanții au suferit astfel un prejudiciu moral, dar nu și-au dovedit toate acuzațiile, Curtea consideră că este adecvat să acorde fiecăruia dintre aceștia suma de 30 000 CZK. În plus, aceasta a decis că nici una dintre părți nu avea dreptul la rambursarea cheltuielilor de procedură. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de faptul că procedura a fost încheiată și susțin că, atunci când instanțele naționale nu au respectat principiul egalității părților, instanțele nu ar fi luat în considerare avizul Curții Constituționale, dovedind astfel părtinirea lor. În plus, reclamanților nu li s-a acordat rambursarea cheltuielilor de procedură. Reclamanții se plâng că cauza lor nu a fost examinată în mod echitabil și într-un termen rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, a cărei parte relevantă se citește după cum urmează: Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) și într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) În primul rând, reclamanții se plâng că Curtea Supremă nu le-a acordat întreaga sumă solicitată pentru satisfacția echitabilă și nici rambursarea cheltuielilor de procedură. Motivația hotărârilor pronunțate în 1999 și 2001 demonstrează că instanțele, lipsite de imparțialitate, nu au respectat avizul Curții Constituționale și că nu au apreciat corect problema sarcinii probei. Părțile interesate consideră că nu a fost util să răspundă acestor decizii printr-o acțiune constituțională, în măsura în care Curtea Constituțională nu este competentă să decidă cuantumul satisfacției datorate. În ceea ce privește cauza care rezultă din rambursarea cheltuielilor de procedură, Curtea constată că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În ceea ce privește argumentele referitoare la părtinirea judecătorilor, trebuie remarcat faptul că reclamanții nu l-au invocat în fața Curții Constituționale (la fel ca și celelalte obiecții ale acestora cu privire la hotărârile pronunțate în 1999 și 2001). Curtea observă, de asemenea, că reclamanții au obținut în cele din urmă un câștig de cauză în cadrul procedurii și că obiecțiunile lor vizează în principal aprecierea probelor de către instanțele naționale și valoarea sumei care le-a fost acordată în virtutea satisfacției echitabile. În această privință, Curtea constată că, în cazul în care Convenția garantează în articolul său dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează eligibilitatea probelor sau aprecierea acestora, aspect care intră în domeniul de aplicare al dreptului intern și al instanțelor naționale ( García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 28, CEDO 1999-I). C a fost, de asemenea, la autoritățile naționale, în special la instanțe și instanțe, care sunt responsabile de legislația internă. Rolul Curții se limitează la verificarea compatibilității cu Convenția privind efectele acestei interpretări (Edificacies March Gallego S.A. c. Spania, Hotărârea din 19 februarie 1998, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1998-I, § 33). În speță, nimic nu indică faptul că garanțiile procedurale prevăzute la art. 6 1 să fi fost ignorate sau să fi fost arbitrare hotărârile pronunțate; reclamanții, reprezentați de un avocat pe parcursul întregului proces, au avut posibilitatea de a-și argumenta argumentele, de a propune probe și de a se exprima cu privire la dovezile prezentate; în cele din urmă, hotărârea contestată a Înaltei Curți a fost suficient de motivată, de fapt, ca și în drept. În al doilea rând, reclamanții consideră că durata procedurii în litigiu, inițiată în martie 1994 și încheiată în ianuarie 2001, a fost excesivă. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră că este necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, amână examinarea imputanților întemeiat pe durata procedurii urmate în speță în unanimitate, declară Cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle J.-P. Costa Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-09-06
0,97
KOHOUT ET MAŠÍNOVÁ c. REPUBLIQUE TCHEQUE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 74151/01 présentée par Pavel KOHOUT et Jelena MAŠÍNOVÁ contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 6 septembre
CtEDO 2005-05-24
0,94
VESELY c. REPUBLIQUE TCHEQUE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 27147/03 présentée par Jiří VESELÝ contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 24 mai 2005 en une chambre composée de
CtEDO 2002-08-27
0,94
ZICH et 16 AUTRES contre la REPUBLIQUE TCHEQUE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 48548/99 présentée par František ZICH et 16 autres contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 août 2002 e
CtEDO 2005-10-04
0,93
DRAHORAD ET DRAHORADOVA c. REPUBLIQUE TCHEQUE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 10254/03 présentée par Jiří DRAHORÁD et Dana DRAHORÁDOVÁ contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octob
CtEDO 2004-09-14
0,93
KOPACIKOVA ET MRAZKOVA c. REPUBLIQUE TCHEQUE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 52876/99 présentée par Lenka KOPAČÍKOVÁ et Anna MRÁZKOVÁ contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 14 septembre 2004 en une chambre composée d
Sursă