SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 52876/99 prezentată de Lenka KOPAČÍKOVÁ și Anna MRÁZKOVÁ împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor L Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 8 septembrie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarația oficială a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie în fața recurentelor, dnii Lenka Kopačíková și Anna Mrázková sunt cetățeni cehi, născuți în 1975 și, respectiv, 1952 și reședința la Libe.
Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl J. Ondroušek, avocat în baroul ceh. Guvernul pârât este reprezentat de agentul său, dl V. Schorm. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 iunie 1985, prima reclamantă a fost rănită în urma unui accident de mașină cauzat de S.K., angajat la momentul respectiv de către o autoritate locală. În iulie 1985, S.K. a fost condamnat la doi ani și jumătate de închisoare. La 27 februarie 1987, prima reclamantă, care era minoră la momentul respectiv și, prin urmare, reprezentată de mama sa - a doua reclamantă, a intentat împotriva S.K. și a autorității locale o acțiune în despăgubire.
printr-o hotărâre din 22 martie 1990, tribunalul din Ecuador (obvodní soud) De la Praga 4 a primit cererea recurentelor, solicitând părților pârâte să plătească suma de 83 775 coroane cehoslovace (CSK). La o dată nespecificată, pârâtii au făcut apel la această hotărâre. La 1 februarie 1991, Tribunalul Municipal (městský soud) din Praga a anulat hotărârea și a trimis cauza în primă instanță pentru completarea probelor. La 23 martie 1992, tribunalul din Ecuador a pronunțat o nouă hotărâre prin care le-a solicitat pârâtelor să plătească recurentelor suma de 73 571 CSK, plus dobânzi. Ca urmare a recursului ambelor părți, instanța de apel a stabilit o audiere la 10 februarie 1993. Cu toate acestea, în instanță nu s-a pronunțat, dosarul fiind retrimis la tribunalul judecătoresc din p o zi ț i e pentru o decizie privind remunerarea experților.
Aceasta, pronunțată la 20 decembrie 1994, a fost notificată avocatului reclamantelor la 13 martie 1995. noiembrie 1995, Tribunalul municipal a anulat hotărârea din 23 martie 1992, întrucât hotărârea nu putea fi revizuită, din cauza lipsei unei motivări detaliate și inteligibile. La 28 martie 1996, tribunalul din mai 1996 a pronunțat o hotărâre declarativă (mezitímní rozsudek) La 22 iulie 1997, Tribunalul a decis că pârâtul era obligat să plătească recurentelor suma de 68 332,50 CZK [1] La o dată nespecificată, recurentele au introdus o acțiune constituțională, prin care Curtea Constituțională (Ústavní soud) a constatat încălcarea dreptului lor de a-și vedea cauza examinată într-un termen rezonabil.
La 23 februarie 1998, Curtea Constituțională a respins această acțiune pentru neajunsuri vădite de temei; decizia a fost notificată avocatului recurentelor la 16 martie 1998. GRIEF Invochează art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurentele se plâng de durata procedurii civile inițiate în vederea obținerii de despăgubiri. La 28 iunie 2004, Curtea a primit o declarație comună, semnată de cele două părți la Praga la 18 iunie 2004, al cărei text este următorul: "The Government of the Czech Republic, represented before the European Court of Human Rights by its Agent Mr. Vít Alexander Schorm" și doamna Lenka Kopačíková și doamna Anna Mázková.
În plus, în cazul în care nu se poate demonstra că nu s-a acordat nicio derogare de la obligația de notificare prevăzută la art. 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. , within three months from the data of the notification of the judgement delivered by the European Court of Human Rights (Customer of Human Rights) pursuant to Article 39 of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, to a bank account that the Applicants will speciality to the Ministry of Justice without undue delay upon request; 3. above-mentioned sum is to cover any damage that might have been cauzăd to the Applicants by the Czech Republic through its authorities, inclusiving legal expenses, 4. if the above-mentioned amount is not paid within the designated time of three months from the data of the notification of the Court amount, then from the expiry date, a simple interesest on the amount shall be paid at annual rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus trree percentage puncts, 5. Applicants waive any further claims against the Czech Republic based on thefacts of the procesedings before the Court on the bazis of the application, and privition this friendly settlement as the final settlement of the application,
6. neither the Government nor the Applicants will request that the case be referred to the Court 7. the friendly settlement of the application acording to this declaration may be subject to approval by the Government at itsministerial miting; the Applicants take due note of this reservation. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc convenția și protocoalele sale, și nu are nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție]. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 3 din Convenție și să se elimine cauza rolului.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. Costa grefiere Președintele [1] Aproximativ 2 146 EUR. [2] Aproximativ 8 795 EUR.
DÉCISION Requête n o 52876/99 présentée par Lenka KOPAČÍKOVÁ et Anna MRÁZKOVÁ contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 14 septembre 2004 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B.
Baka , L. L oucaides , K. Jungwiert , V. Butkevych , M me W. Thomassen, M. M. Ugrekhelidze, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 8 septembre 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu la déclaration formelle d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérantes, M mes Lenka Kopačíková et Anna Mrázková, sont des ressortissantes tchèques, nées respectivement en 1975 et 1952 et résidant à Libeň.
Elles sont représentées devant la Cour par M e J. Ondroušek, avocat au barreau tchèque. Le Gouvernement défendeur est représenté par son agent, M. V. Schorm. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 1 er juin 1985, la première requérante fut blessée lors d’un accident de voiture causé par S.K., engagé à l’époque par une autorité locale. Le 30 juillet 1985, S.K. fut reconnu coupable de coups et blessures et condamné à deux ans et demi d’emprisonnement. Le 27 février 1987, la première requérante, qui était mineure à l’époque et donc représentée par sa mère - la seconde requérante, intenta contre S.K. et l’autorité locale une action en dommages et intérêts.
Par un jugement du 22 mars 1990, le tribunal d’arrondissement (obvodní soud) de Prague 4 accueillit la demande des requérantes, enjoignant aux parties défenderesses de payer la somme de 83 775 couronnes tchécoslovaques (CSK). A une date non spécifiée, les défendeurs firent appel de ce jugement. Le 1 er février 1991, le tribunal municipal (městský soud) de Prague annula le jugement et renvoya l’affaire en première instance pour complément de preuves. Le 23 mars 1992, le tribunal d’arrondissement rendit un nouveau jugement par lequel il enjoignit aux défendeurs de payer aux requérantes la somme de 73 571 CSK, majorée d’intérêts. A la suite de l’appel des deux parties, une audience fut fixée par la juridiction d’appel au 10 février 1993. Toutefois, l’audience n’eut pas lieu, le dossier ayant été renvoyé au tribunal d’arrondissement pour décision sur la rémunération des experts.
Celle-ci, rendue le 20 décembre 1994, fut notifiée à l’avocat des requérantes le 13 mars 1995. Le 1 er novembre 1995, le tribunal municipal annula le jugement du 23 mars 1992, considérant que le jugement ne pouvait pas être réexaminé, faute de motivation détaillée et compréhensible. Le 28 mars 1996, le tribunal d’arrondissement rendit un jugement déclaratif (mezitímní rozsudek) , statuant que l’action des requérantes était justifiée dans sa partie dirigée contre l’autorité locale et que S.K. n’était pas responsable du préjudice causé. La procédure devait se poursuivre afin de déterminer le montant des dommages et intérêts à allouer aux requérantes. Le 22 juillet 1997, le tribunal décida que le défendeur était tenu de payer aux requérantes la somme de 68 332,50 CZK [1] , majorée d’intérêts.
Le jugement passa en force de chose jugée le 3 octobre 1997. A une date non spécifiée, les requérantes introduisirent un recours constitutionnel, tendant à ce que la Cour constitutionnelle (Ústavní soud) constate la violation de leur droit à voir leur cause examinée dans un délai raisonnable. Le 23 février 1998, la Cour constitutionnelle rejeta ce recours pour défaut manifeste de fondement ; la décision fut notifiée à l’avocat des requérantes le 16 mars 1998. GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérantes se plaignent de la durée de la procédure civile engagée en vue d’obtenir des dommages et intérêts. EN DROIT Le 28 juin 2004, la Cour a reçu une déclaration commune, signée par les deux parties à Prague le 18 juin 2004, dont le texte est le suivant : “The Government of the Czech Republic, represented before the European Court of Human Rights by its Agent Mr.
Vít Alexander Schorm (“the Government”), and Mrs. Lenka Kopačíková and Mrs. Anna Mrázková (“the Applicants”), represented by their counsel Mr.
Jiří Ondroušek, declare that: 1. they have reached a friendly settlement of case No. 52876/99 – Lenka Kopačíková & Anna Mrázková v. the Czech Republic (“the Application”), 2. the Government will pay to the Applicants a total amount of 280.000 Czech crowns (in words “two hundred and eighty thousand Czech crowns”) [2] , within three months from the date of the notification of the judgement delivered by the European Court of Human Rights (“the Court”) pursuant to Article 39 of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”), to a bank account that the Applicants will specify to the Ministry of Justice without undue delay upon request, 3. the above-mentioned sum is to cover any damage that might have been caused to the Applicants by the Czech Republic through its authorities, including legal expenses, 4. if the above-mentioned amount is not paid within the designated time of three months from the date of the notification of the Court’s judgment, then from the expiry date, a simple interest on the amount shall be paid at an annual rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points, 5. the Applicants waive any further claims against the Czech Republic based on the facts of the proceedings before the Court on the basis of the Application,
and regard this friendly settlement as the final settlement of the Application, 6. neither the Government nor the Applicants will request that the case be referred to the Court’s Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgement under Article 39 of the Convention, 7. the friendly settlement of the Application according to this declaration may be subject to approval by the Government at its ministerial meeting; the Applicants take due note of this reservation.” La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles, et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention).
En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président [1] Environ 2 146 EUR. [2] Environ 8 795 EUR.