- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 iulie 2023
- Stat pârât
- ITA
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
L'Ortofrutticola Societa' Cooperativa împotriva Italiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA I PRIVIND LÂRTIOFRUTTICOLA SOCIETĂȚII COOPERATIVA c. ITALIA (Cercetarea nr. 35538/16) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 iulie 2023 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă.
În legătură cu LOrtofrutticola Società Cooperativa c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Peter Paczolay, președintele Gilberto Felici, Raffaele Sabato , judecători și de Liv Tigerstedt, graffière adjunct de secțiune cererea (n 35538/16) împotriva Republicii Italiene și a cărei societate din acest stat, L în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale), decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului italian, reprezentat de fostul său agent, dl Spatafora, și de co-agentul său, dl P. Acardo, observațiile părților; hotărârea prin care Curtea a respins opoziția din partea guvernului la examinarea cererii de către un comitet, După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 iunie 2023, a pronunțat hotărârea, adoptată la această dată, de la L Începând din anii 1980, societățile agricole italiene, inclusiv societatea reclamantă, au beneficiat de o dublă reducere prin intermediul unor taxe de securitate socială pe care le plăteau pentru angajații lor.
În iulie 1988, Institutul Național de Securitate Socială (INPS) a publicat o circulară conform căreia avantajele și Ön Õ nu erau cumulative, ci alternative (pentru o analiză mai detaliată a contextului relevant, a se vedea Õ Hotărârea Azienda Agricola Silverfunghi S.a.s. și alții, Italia 48357/07 și 3 alții, § 5-15, 24 iunie 2014). La 24 decembrie 2002, societatea reclamantă a inițiat o procedură împotriva INPS prin contestarea aplicării circularei. În noiembrie 2003, în timp ce procedura inițiată de societatea reclamantă era pendinte în fața instanței de primă instanță, legiuitorul italian a adoptat legea nr. 326/2003, care a afirmat în mod expres că avantajele și atuurile nu erau cumulative, ci alternative.
Instanța a respins cererea societății reclamante din cauza aplicării acestei legi. Această decizie a fost ulterior confirmată de tribunalul din Genova și de Curtea de Casație (hotărârea depusă la 16 decembrie 2015). Societatea reclamantă susține că adoptarea legii nr. 326/2003 a constituit o interferență a legiuitorului într-o procedură judiciară cu încălcarea dreptului său la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din Convenție. EVALUARE A CURȚII Constatând că nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție, Curtea o declară admisibilă. Dreptul și practica internă relevantă, precum și principiile generale aplicabile, au fost rezumate în Hotărârea Azienda Agricola Silverfunghi S.a.s.
și altele, citată anterior. 10. Curtea amintește că, în hotărârea menționată anterior, a concluzionat că încălcarea articolului 6 alineatul (1) (ibidem , §§ 76-89). În lipsa oricărui argument nou invocat de guvern, Curtea nu vede niciun motiv de sine în afara concluziei la care a ajuns. 11. În consecință, Curtea judecă că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. 41 DIN CONVENȚIA 12. Ca prejudiciu material, societatea reclamantă solicită 721 891,39 EUR (EUR), ceea ce corespunde sumei pe care ar fi încasat-o în lipsa legii în litigiu; aceasta solicită în plus 439 738,73 EUR ca despăgubire pentru costurile finanțării bancare susținute din cauza sumei menționate anterior.
În plus, aceasta solicită 2 000 EUR pentru daune morale și 54 514,42 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată efectuate în cadrul procedurii desfășurate în fața instanțelor interne și în fața Curții. 13. Guvernul contestă sumele solicitate de societatea reclamantă. El a furnizat o notă de la L.I.N.PS care indică faptul că, în lipsa adoptării Legii nr. 326/2003, recurenta ar fi primit 60 563,92 EUR. Această sumă a fost calculată pe baza criteriului adoptat de instanțele interne într-un număr de cauze similare. 14. Curtea constată că a reieșit din observațiile părților că Öil Õ nu are o jurisprudență bine stabilită la nivel național cu privire la criteriile de calculare a sumelor la care societățile agricole aveau dreptul înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 326/2003 (Frubona Cooperativa Frutticoltori Bolzano-Nalles s.c.a.
și altele Õ Italia [comitet], n 4180/08 și 49 altele, § 29, 7 decembrie 2017). 15. Curtea consideră că, având în vedere faptul că … În ceea ce privește întrebarea referitoare la determinarea prejudiciului care trebuie compensat în ceea ce privește totalul pe care societatea reclamantă l-ar fi putut obține, Curtea consideră că, în conformitate cu abordarea adoptată în cauza Azienda Agricola Silverfunghi S.a.s. și altele (citată anterior, § 112), prejudiciul suferit de reclamante se datorează exclusiv pierderii de șanse. Curtea constată că, în cazul de față, legea în litigiu a fost aplicată de instanța de primă instanță (a se vedea Frubona Cooperativa Fruttitoltori Bolzano-Nalles s.c.a. și altele, citată anterior, § 32). Prin urmare, Curtea decide să acorde societății reclamante suma de 144 380 EUR.
18. Pe de altă parte, Curtea nu distinge nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și costurile finanțării bancare sprijinite de societatea reclamantă. 19. În plus, Curtea consideră că este necesar să se destabilizeze societatea reclamantă de prejudiciul moral pe care l-a suferit în valoare de 900 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit. 20. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că suma de 22 800 EUR acordată societății reclamante pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în fața instanțelor naționale și de 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în fața Curții, plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit de către societatea reclamantă.
PE CESAR, CURȚA, LA L cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească societății reclamante, în termen de trei luni, următoarele sume 144 380 EUR (cota patruzeci și patru de mii trei sute optzeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată pentru această sumă cu titlu de impozit, pentru daune materiale 900 EUR (9 sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, pentru pagubă morală 23 300 EUR (de douăzeci și trei de mii trei sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă de către societatea reclamantă cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă.
Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 13 iulie 2023, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Grefier Adjunct Președinte
PREMIÈRE SECTION
AFFAIRE L’ORTOFRUTTICOLA
SOCIETÀ COOPERATIVA c. ITALIE (Requête n o 35538/16) ARRÊT STRASBOURG 13 juillet 2023 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire L’Ortofrutticola Società Cooperativa c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un comité composé de : Péter Paczolay , président , Gilberto Felici, Raffaele Sabato , juges , et de Liv Tigerstedt, greffière adjointe de section , Vu : la requête (n o 35538/16) contre la République italienne et dont une société de cet État, L’Ortofrutticola Società Cooperativa (« la société requérante »), ayant son siège à Albenga, représentée par M e A. Mari, avocate à Rome, a saisi la Cour le 16 juin 2016 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »), la décision de porter la requête à la connaissance du gouvernement italien (« le Gouvernement »), représenté par son ancien agent, M me E. Spatafora, et par son coagent, M me P. Accardo, les observations des parties, la décision par laquelle la Cour a rejeté l’opposition du Gouvernement à l’examen de la requête par un comité, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 20 juin 2023, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date :
OBJET DE L’AFFAIRE
1. L’affaire concerne l’alléguée intervention législative dans une procédure en cours, causée par l’adoption de la loi n o 326/2003. 2. À partir des années 1980, les sociétés agricoles italiennes, dont la société requérante, bénéficièrent d’une double réduction au travers d’avantages et d’exonérations des cotisations de sécurité sociale qu’elles versaient pour leurs employés.
En juillet 1988, l’Institut national de la sécurité sociale (INPS) publia une circulaire selon laquelle les avantages et les exonérations n’étaient pas cumulatifs mais alternatifs (pour une analyse plus détaillée du contexte pertinent, voir l’arrêt Azienda Agricola Silverfunghi S.a.s. et autres c. Italie (n os 48357/07 et 3 autres, §§ 5-15, 24 juin 2014).
Le 24 décembre 2002, la société requérante engagea une procédure contre l’INPS en contestant l’application de la circulaire.
En novembre 2003, alors que la procédure entamée par la société requérante était pendante devant le tribunal de première instance, le législateur italien adopta la loi n o 326/2003, qui énonçait expressément que les avantages et les exonérations n’étaient pas cumulatifs, mais alternatifs.
Le tribunal rejeta la demande de la société requérante en raison de l’application de ladite loi. Cette décision fut ensuite confirmée par la cour d’appel de Gênes et la Cour de cassation (arrêt déposé le 16 décembre 2015).
La société requérante allègue que l’adoption de la loi n o 326/2003 a constitué une ingérence du législateur dans une procédure judiciaire en violation de son droit à un procès équitable tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention.
APPRÉCIATION DE LA COUR
8. Constatant que la requête n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention et qu’elle ne se heurte par ailleurs à aucun autre motif d’irrecevabilité, la Cour la déclare recevable.
Le droit et la pratique internes pertinents, ainsi que les principes généraux applicables, ont été résumés dans l’arrêt Azienda Agricola Silverfunghi S.a.s. et autres , précité.
La Cour rappelle que dans ledit arrêt elle avait conclu à la violation de l’article 6 § 1 ( ibidem , §§ 76-89). En l’absence de tout argument nouveau soulevé par le Gouvernement, la Cour ne voit pas de raison de s’écarter de la conclusion à laquelle elle était parvenue.
Partant, la Cour juge qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention.
APPLICATION DE L’ARTICLE
41 DE LA CONVENTION
12. Au titre de dommage matériel, la société requérante demande 721 891,39 euros (EUR), correspondant au montant qu’elle aurait perçu en l’absence de la loi litigieuse ; elle demande en sus 439 738,73 EUR à titre de réparation pour les coûts des financements bancaires soutenus en raison de l’indisponibilité de la somme susmentionnée. En outre, elle demande 2 000 EUR au titre de dommage moral et 54 514,42 EUR au titre des frais et dépens engagés dans le cadre de la procédure menée devant les juridictions internes et devant la Cour.
Le Gouvernement conteste les sommes réclamées par la société requérante. Il a fourni une note de l’INPS indiquant que, en l’absence de l’adoption de la loi n o 326/2003, la requérante aurait perçu 60 563,92 EUR. Ce montant a été calculé sur la base du critère adopté par les tribunaux internes dans un certain nombre d’affaires analogues.
La Cour constate qu’il ressort des observations des parties qu’il n’existait pas une jurisprudence bien-établie au niveau national concernant les critères pour calculer les montants auxquels les sociétés agricoles avaient droit avant l’entrée en vigueur de la loi n o 326/2003 ( Frubona Cooperativa Frutticoltori Bolzano-Nalles s.c.a. et autres c. Italie [comité], n os 4180/08 et 49 autres, § 29, 7 décembre 2017).
La Cour estime que, à la lumière du fait que l’application de la loi n o 326/2003 a été la cause unique empêchant les tribunaux de décider sur les critères à adopter, il faut prendre en compte le montant indiqué par l’expert judiciaire nommé au cours de la procédure de première instance.
Quant à la question concernant la détermination du préjudice à dédommager sur le total que la société requérante aurait pu obtenir, la Cour considère que, conformément à l’approche adoptée dans l’affaire Azienda Agricola Silverfunghi S.a.s. et autres (précité, § 112), le préjudice subi par les requérantes relève uniquement de la « perte de chance ».
La Cour note que, dans le cas d’espèce, la loi litigieuse a été appliquée par le juge de première instance (voir Frubona Cooperativa Frutticoltori Bolzano-Nalles s.c.a. et autres , précité, § 32). La Cour décide donc d’accorder en équité à la société requérante le montant de 144 380 EUR.
En revanche, la Cour ne distingue aucun lien de causalité entre la violation constatée et les coûts des financements bancaires soutenus par la société requérante.
En outre, la Cour estime qu’il y a lieu d’indemniser la société requérante du préjudice moral qu’elle a subi à hauteur de 900 EUR, plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt.
Compte tenu des documents en sa possession et de sa jurisprudence, la Cour juge raisonnable d’allouer à la société requérante la somme de 22 800 EUR pour frais et dépens devant les tribunaux nationaux et de 500 EUR pour frais et dépens devant la Cour, plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt par la société requérante. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Déclare la requête recevable ; Dit qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention ; Dit , a) que l’État défendeur doit verser à la société requérante, dans un délai de trois mois les sommes suivantes : 144 380 EUR (cent quarante-quatre mille trois cent quatre-vingts euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt, pour dommage matériel ; 900 EUR (neuf cents euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt, pour dommage moral ; 23 300 EUR (vingt-trois mille trois cents euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme par la société requérante à titre d’impôt, pour frais et dépens ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; Rejette le surplus de la demande de satisfaction équitable. Fait en français, puis communiqué par écrit le 13 juillet 2023, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Greffière adjointe Président