[TRADUCERE EXTRAITE] (...) ÎN FAVOAREA SPRIJINILOR polonezi născuți în 1966, 1959, 1955, 1957, 1941 și 1952, reclamanții, W.P., K.K., M.M., H.M., J.F. și D.F., sunt polițiști, fermieri, polițiști, croitori, profesori și pensionari. M.M. și H.M. sunt soți, precum și J.F. și D.F. Guvernul pârât a fost reprezentat mai întâi de domnul S. Jaczewska, agent în exercițiu și apoi de dl. Wołąsiewicz, agent. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Asociația funcționarilor persecutați din Ministerul de Interne la 22 februarie 1995, W.P., M. și H.M. au informat Biroul Regional (Urząd Wojewódzki) din Kalisz cu privire la decizia lor de a înființa o asociație obișnuită (stowarzyszenie zwykłe ) denumită "Asociația funcționarilor persecutați din Ministerul de Interne" (Stowarzyszenie Represjonowanych Funkcjonariuszy Resortu Spraw Wewnętrznych). Ei au prezentat o copie a statutului asociației, care cuprindea următoarele obiective: Promovarea reuniunii funcționarilor pensionați și activi ai Ministerului de Interne și ai membrilor familiilor acestora care sunt victime ale diferitelor forme de represiune, persecuție, hărțuire și discriminare. Identificarea fenomenelor de persecuție, represiune, hărțuire și discriminare în cadrul Ministerului de Interne. Să acționăm pentru a îmbunătăți condițiile de serviciu și condițiile sociale ale funcționarilor Ministerului de Interne, să reacționăm la toate cazurile aparente de încălcare a legii, abuz de autoritate, hărțuire, represiune, persecuție și discriminare. Colaborarea cu autoritățile publice, organele administrative ale statului, organizațiile naționale și patriotice și asociațiile și sindicatele creștine. La 17 martie 1995, guvernatorul din Kalisz (Wojewoda Kaliski) a solicitat Tribunalului Regional (Sąd Wojewódzki) din acest oraș să interzică înființarea asociației. El a afirmat că numele acesteia este înșelător, sugerând că persecuția se produce în cadrul Ministerului de Interne. Polonia a fost un stat de drept și, din 1989, au fost introduse numeroase dispoziții care protejează drepturile polițiștilor. În cele din urmă, guvernatorul a fost de acord cu directorul poliției regionale (Komantantant Wojewódzki Poligji) din Kalisz, potrivit căruia numele asociației era calomniator pentru Ministerul de Interne. La 19 septembrie 1995, Tribunalul Regional din Kalisz a primit cererea guvernatorului și a interzis înființarea asociației și a considerat că reclamanții nu respectaseră art. 45 din Legea privind asociațiile din 1989, care impunea ca acestea să definească împreună cu ministrul de interne obiectivele asociației privind protecția ordinii publice. Reclamanții au sesizat Curtea de Apel (Sąd Apelacyjny) de Łódć, care le-a costat la 20 februarie 1997. Instanța de apel a fost de acord cu concluzia instanței regionale potrivit căreia reclamanții încălcaseră art. 45 din Legea privind asociațiile, deoarece nu stabiliseră împreună cu ministrul de interne obiectivele asociației privind protecția ordinii publice. În plus, numele asociației sugera că persecuția se producea în cadrul Ministerului de Interne; prin urmare, el era calomniator pentru o instituție publică. Asociația Națională și Patriotică a Polițiștilor și Profesorilor persecutați La 25 iunie 1996, W.P., M., H.M., J.F. și D.F. au informat biroul regional din Kalisz cu privire la decizia lor de a înființa o asociație obișnuită numită "Asociația Națională și Patriotică a polițiștilor și profesorilor persecutați" (Stowarzyszenie Narodiowo-Patriotyczne Represjonowanych Policjantów i Nauczycieli La 10 iulie 1996, guvernatorul din Kalisz a cerut instanței regionale din același oraș să interzică înființarea asociației. La 9 octombrie 1996, reclamanții au exprimat dorința ca procedura să fie condusă de un judecător pe care autoritățile îl persecutaseră în trecut. La 15 octombrie 1996, Tribunalul Regional din Kalisz a ținut o audiere. Reclamanții nu s-au prezentat, deși au fost citați. Tribunalul i-a invitat pe cei interesați să precizeze dacă cererea lor din 9 octombrie 1996 avea ca scop recuzarea din motive de părtinire a judecătorului care prezida. La 20 octombrie 1996, reclamanții și-au reinițiat cererea din 9 octombrie 1996. La 14 aprilie 1997, tribunalul regional a respins cererile prezentate la 9 și 20 octombrie 1996. Tribunalul a stabilit o audiere pentru 25 aprilie 1997. Reclamanții au declarat că, din cauza reformelor evreiești și bolșevice. La 25 aprilie 1997, Tribunalul Regional din Kalisz a emis o decizie de interzicere a înființării asociației. La 30 martie 1998, tribunalul regional a respins cererea prezentată de reclamanți la 29 aprilie 1997. Acesta a subliniat faptul că părțile interesate au solicitat o copie a unei decizii care nu exista, întrucât instanța a interzis înființarea asociației printr-o decizie din 30 aprilie 1997. În plus, reclamanții nu au prezentat o cerere de obținere a unei decizii motivate în termen de o săptămână de la data menționată anterior, termenul prevăzut în Codul de procedură civilă. La 20 aprilie 1998, reclamanții au primit o copie a deciziei Tribunalului Regional din 30 aprilie 1997 de interzicere a instituirii asociației. La 27 aprilie 1998, ei au contestat decizia din 30 martie 1998 și, la 4 mai 1998, au făcut apel la decizia din 30 aprilie 1997. Cererea lor din 27 aprilie 1998 a fost respinsă la 3 septembrie 1998. Asociația Națională și Patriotică a Victimelor poloneze ale bolșevismului și ale sionismului La 20 ianuarie 1998, W.P., K.K., M., H.M., J.F. și D.F. au informat Biroul regional din Kalisz cu privire la decizia lor de a înființa o asociație obișnuită numită "Asociația Națională și Patriotică" a victimelor poloneze ale bolșevicilor și ale sionismului (Stowarzyszenie Narodwoon-Patriotyczne Polaków Poszkodowanych przez Bolszewizm i Syjonizm) ) Ei au prezentat o copie a statutului asociației, care cuprindea următoarele obiective de promovare a întâlnirii victimelor poloneze ale bolșevismului/ bolșevicilor și sionismului/sioniștilor. Identificarea fenomenelor de persecuție, hărțuire, hărțuire și discriminare în Polonia. Identificarea fenomenelor de încălcare a drepturilor omului și a drepturilor civile în Polonia. Să identifice fenomenele de ardere de tot îndreptate împotriva națiunii poloneze, precum și domeniul lor de aplicare, să reacționeze la toate cazurile aparente de încălcare a legii, abuz de autoritate, hărțuire, represiune, persecuție și discriminare. Să acționăm pentru egalitatea dintre polonezii de origine iudaică și cetățenii evrei în încercarea de a aboli privilegiile persoanelor de origine iudaică și de a pune capăt persecuției polonezilor indigeni. Să acționăm pentru ca călăii și criminalii responsabili de arderea de tot a națiunii poloneze să fie urmăriți și să-și asume responsabilitatea financiară. Acționând pentru a asigura urmărirea penală a călăilor și a infractorilor (inclusiv a celor care stau în spatele birourilor oficiale și a celor care poartă rochia de judecător sau procuror) responsabili de acte de persecuție, represiune, hărțuire și discriminare, precum și angajarea responsabilității financiare a acestora. Acțiuni pentru ca călăii și criminalii responsabili pentru încălcarea drepturilor omului și a drepturilor civile să fie urmăriți în justiție și pentru ca responsabilitatea lor financiară să fie angajată. 10. Să denunțe și să combată amenințările îndreptate împotriva intereselor majore ale națiunii poloneze. 11. Să acționeze pentru repararea daunelor cauzate victimelor. 12. Acțiunea pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale victimelor poloneze ale bolșevismului/ bolșevicilor și ale sionismului/sioniștilor. 13. Lupta cu hotărâre împotriva anihilării psihologice și fizice a națiunii poloneze. 14. Revendicarea prestațiilor foștilor combatanți pentru victimele poloneze ale bolșevicilor/ bolșevicilor și ale sionismului/sioniștilor. 16. Cooperarea cu instituțiile, organizațiile cu caracter național și patriotic, asociațiile și sindicatele creștine care lucrează efectiv (și nu în mod fals) pentru binele națiunii poloneze 17. La 22 ianuarie 1998, guvernatorul de Kalisz a cerut tribunalului regional din același oraș să interzică înființarea asociației. La 6 martie 1998, tribunalul regional a primit cererea guvernatorului și a interzis înființarea asociației și a considerat că statutul asociației nu era conform cu legea. Reclamanții au intenționat să înființeze o asociație obișnuită care nu avea personalitate morală. Numai art. 1 din statutul care expunea obiectivele asociației putea fi aprobat. Celelalte obiective erau fie ilegale, fie nerealiste și nu puteau fi urmărite de o asociație obișnuită. În special, articolele 2, 3 și 4 prezentau obiective deja urmărite de alte instituții. art. 6 introducea o noțiune de inegalitate între cetățenii care nu existau. În plus, art. 8 era calomniator pentru judecători și procurori. Reclamanții au sesizat Curtea de Apel din Łódć, dar au fost decăzuți la 24 iulie 1998. Dreptul intern relevant Constituția din 1997 art. 12 din Constituție, adoptat de Adunarea Națională la 2 aprilie 1997 și intrat în vigoare la 17 octombrie 1997, prevede: Republica Polonă garantează libertatea de a forma sindicate, organizații socioprofesionale ale agricultorilor, asociații, mișcări civice și alte grupări și fundații bazate pe participarea liberă și garantează libertatea activităților lor. Sunt interzise partidele politice și alte organizații ale căror programe se bazează pe metodele și practicile totalitare ale naziștilor, fascismului și comunismului, precum și cele ale căror programe sau activități aprobă ura rasială sau națională și utilizarea violenței în vederea dobândirii unei puteri sau a exercitării unei influențe asupra politicii de stat sau a celor care prevăd structuri sau adeziuni secrete. Legea din 1989 privind asociațiile Trecerea relevantă a articolului 1 din Legea privind asociațiile este astfel formulată Cetățenii polonezi exercită dreptul la libertatea de asociere în conformitate cu Constituția (...) și cu ordinea juridică așa cum rezultă din legi. [Exercițiul] dreptului la libertatea de asociere nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, ordinea publică, protecția sănătății sau a moralității sau pentru protecția drepturilor și libertăților altora; asociațiile au dreptul de a-și exprima opiniile cu privire la chestiuni de interes general. Trecerea relevantă la art. 2 prevede O asociere este o uniune voluntară, autonomă și stabilă fără scop lucrativ, iar asociația își definește în mod liber obiectivele, programul de activitate și structurile organizaționale și adoptă decizii interne cu privire la activitatea sa. Persoanele care intenționează să înființeze o asociație ale cărei activități vor fi direct legate de apărare, de securitatea statului sau de protecția ordinii publice definesc domeniul acestor activități cu ministrul apărării sau, respectiv, cu ministrul de interne (...) Capitolul 6 din lege se referă la asociațiile obișnuite. El prevede că aceste asociații sunt lipsite de personalitate morală și nu sunt înregistrate. Persoanele care intenționează să înființeze o asociație obișnuită trebuie să adopte statutul asociației și să le supună autorității de supraveghere, care poate solicita unui tribunal să interzică înființarea asociației. Instanța poate refuza înființarea unei asociații în cazul în care statutul acesteia nu este conform cu legea sau în cazul în care membrii fondatori ai acesteia nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege. Orice apel trebuie să fie formulat în fața instanței care a pronunțat hotărârea în litigiu în termen de două săptămâni de la data la care o parte a primit hotărârea motivată. În cazul în care o parte nu a solicitat hotărârea motivată în termen de o săptămână de la pronunțarea dispozitivului, termenul de apel începe de la data la care termenul acordat pentru a solicita hotărârea motivată a expirat. Reclamanții susțin (...) încălcarea articolului 11 din convenție, care este astfel formulată Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se fonda împreună cu alte sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii și prevenirii criminalității, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților altora. Prezentul articol nu interzice impunerea de restricții legitime exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației statului.... iii. Asociația Națională și Patriotică a victimelor poloneze ale bolșevismului și sionismului art. 17 din Convenție este astfel formulat Nici una dintre dispozițiile (...) Convenției nu poate fi interpretată ca implicând un stat, un grup sau un individ, orice drept de a se angaja într-o activitate sau de a realiza un act de distrugere a drepturilor sau libertăților recunoscute în (...) convenție sau limitări mai ample ale acestor drepturi și libertăți decât cele prevăzute în Convenție. Curtea observă că scopul general al articolului 17 este de a împiedica grupările totalitare să exploateze în favoarea acestora principiile stabilite de convenție. Pentru a atinge acest obiectiv, nu trebuie însă să privăm de toate drepturile și libertățile garantate de Convenție persoanele despre care se constată că desfășoară activități menite să distrugă oricare dintre aceste drepturi și libertăți. art. 17 se referă în principal la drepturile care, dacă ar fi invocate, ar încerca să obțină dreptul de a se angaja efectiv în activități de distrugere a drepturilor sau libertăților recunoscute în Convenție (Gilmmerveen și Hagenbeek c. Țările de Jos, nr 8348/78 și 8406/78, Decizia Comisiei din 11 octombrie 1979, Deciziile și rapoartele 18, p. 187 și Garaudy c. Franța (dec.), nr. 65831/01, CEDO 2003-IX. În ceea ce privește faptele speței, Curtea arată că statutul Asociației Naționale și Patriotice a victimelor poloneze ale bolșevicilor și sionismului conținea în articolele 6, 12 și 15 declarații care susțin că polonezii erau persecutați de minoritatea evreiască și susținând existența unei inegalități între polonezi și evrei. Curtea consideră, la fel ca guvernul, că aceste idei pot trece drept revigorarea antisemitismului. Atitudinile rasiste ale reclamanților rezultă, de asemenea, din conținutul antisemit al unora dintre observațiile pe care le-au prezentat Curții. Prin urmare, Curtea este convinsă că elementele de probă disponibile în acest caz justifică aplicarea articolului 17 ( Partidul Comunist Unificat din Turcia și alte părți ale acestuia, Hotărârea din 30 ianuarie 1998, Rec., 1998, p. 27, punctul 60). Reclamanții încearcă în principal să utilizeze art. 11 pentru a se baza pe convenție un drept de a se angaja în activități care sunt contrare literei și spiritului convenției, drept care, dacă ar fi acordat, ar contribui la distrugerea drepturilor și libertăților prevăzute în convenție. În consecință, Curtea consideră, având în vedere dispozițiile art. 17 din Convenție, că reclamanții nu pot invoca art. 11 pentru a contesta interdicția de a forma Asociația Națională și Patriotică a Victimelor poloneze ale bolșevismului și ale sionismului. (...)
(...)
Ressortissants polonais nés en 1966, 1959, 1955, 1957, 1941 et 1952, les requérants, W.P., K.K., M.M., H.M., J.F. et D.F., sont respectivement policier, fermier, policier, tailleur, enseignant et retraité. M.M. et H.M. sont époux, de même que J.F. et D.F. Le gouvernement défendeur fut représenté d'abord par M
me
J.
Wołąsiewicz, agent.
A.
Les circonstances de l'espèce
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
1.
L'Association des fonctionnaires persécutés du ministère de l'Intérieur
Le 22 février 1995, W.P., M.M. et H.M. informèrent le bureau régional (
Urząd Wojewódzki
) de Kalisz de leur décision de fonder une association ordinaire (
stowarzyszenie zwykłe
) dénommée «
Association des fonctionnaires persécutés du ministère de l'Intérieur
» (
Stowarzyszenie Represjonowanych Funkcjonariuszy Resortu Spraw Wewnętrznych
). Ils présentèrent une copie des statuts de l'association, qui énuméraient les buts suivants
:
«
1.
Favoriser la réunion des fonctionnaires à la retraite et en activité du ministère de l'Intérieur et des membres de leurs familles qui sont victimes de diverses formes de répression, persécution, harcèlement et discrimination.
2.
Identifier les phénomènes de persécution, répression, harcèlement et discrimination au sein du ministère de l'Intérieur.
3.
Agir pour que les conditions de service et les conditions sociales des fonctionnaires du ministère de l'Intérieur soient améliorées.
4.
Réagir à tous les cas apparents d'infraction à la loi, d'abus d'autorité, de harcèlement, de répression, de persécution et de discrimination.
5.
Agir pour que les dommages causés aux victimes soient réparés.
6.
Agir pour que les personnes responsables d'actes de persécution, répression, harcèlement et discrimination soient poursuivies.
7.
Coopérer avec les pouvoirs publics, les organes de l'administration de l'Etat, les organisations à caractère national et patriotique, et les associations et syndicats chrétiens.
8.
Répandre les valeurs nationales et patriotiques.
9.
Exprimer des avis sur des questions d'intérêt général.
»
Le 17 mars 1995, le gouverneur de Kalisz (
Wojewoda Kaliski
) demanda au tribunal régional (
Sąd Wojewódzki
) de cette même ville d'interdire la création de l'association. Il fit valoir que le nom de celle-ci était trompeur en ce qu'il laissait entendre que la persécution sévissait au sein du ministère de l'Intérieur. La Pologne était un Etat de droit et, depuis 1989, de nombreuses dispositions protégeant les droits des policiers avaient été introduites. Enfin, le gouverneur souscrivit à l'avis du directeur de la police régionale (
Komendant Wojewódzki Policji
) de Kalisz selon lequel le nom de l'association était diffamatoire pour le ministère de l'Intérieur.
Le 19 septembre 1995, le tribunal régional de Kalisz accueillit la demande du gouverneur et interdit la création de l'association. Il estima que les requérants n'avaient pas respecté l'article 45 de la loi de 1989 sur les associations, qui exigeait qu'ils définissent avec le ministre de l'Intérieur les buts de l'association concernant la protection de l'ordre public.
Les requérants saisirent la cour d'appel (
Sąd Apelacyjny
) de Łódź, laquelle les débouta le 20 février 1997. La juridiction d'appel souscrivit à la conclusion du tribunal régional selon laquelle les requérants avaient enfreint l'article 45 de la loi sur les associations car ils n'avaient pas défini avec le ministre de l'Intérieur les buts de l'association concernant la protection de l'ordre public. En outre, le nom de l'association laissait entendre que la persécution sévissait au sein du ministère de l'Intérieur
; il était donc diffamatoire pour une institution publique.
2.
L'Association nationale et patriotique des policiers et enseignants persécutés
Le 25 juin 1996, W.P., M.M., H.M., J.F. et D.F. informèrent le bureau régional de Kalisz de leur décision de fonder une association ordinaire dénommée «
Association nationale et patriotique des policiers et enseignants persécutés
» (
Stowarzyszenie Narodowo-Patriotyczne Represjonowanych Policjantów i Nauczycieli
).
Le 10 juillet 1996, le gouverneur de Kalisz pria le tribunal régional de cette même ville d'interdire la création de l'association.
Le 9 octobre 1996, les requérants émirent le souhait que la procédure fût conduite par un juge que les autorités avaient persécuté par le passé.
Le 15 octobre 1996, le tribunal régional de Kalisz tint une audience. Les requérants ne se présentèrent pas, bien qu'ils eussent été cités à comparaître. Le tribunal invita les intéressés à préciser si leur demande du 9 octobre 1996 visait à récuser pour cause de partialité le juge qui présidait.
Le 20 octobre 1996, les requérants réitérèrent leur requête du 9 octobre 1996.
Le 14 avril 1997, le tribunal régional écarta les demandes présentées les 9 et 20 octobre 1996.
Le tribunal fixa une audience pour le 25 avril 1997. Les requérants déclarèrent qu'en raison des «
réformes juives et bolcheviques
» ils ne pouvaient pas se permettre de participer à l'audience.
Le 29 avril 1997, ils invitèrent le tribunal régional à «
leur notifier la décision motivée prise par le tribunal le 25 avril 1997
».
Le 30 avril 1997, le tribunal régional de Kalisz rendit une décision interdisant la création de l'association.
Le 30 mars 1998, le tribunal régional rejeta la demande présentée par les requérants le 29 avril 1997. Il souligna que les intéressés avaient sollicité la copie d'une décision qui n'existait pas, étant donné que le tribunal avait interdit la création de l'association par une décision du 30 avril 1997. De surcroît, les requérants n'avaient pas présenté de demande tendant à l'obtention d'une décision motivée dans un délai d'une semaine après la date susmentionnée, délai prévu par le code de procédure civile.
Le 20 avril 1998, les requérants reçurent une copie de la décision du tribunal régional du 30 avril 1997 interdisant la création de l'association.
Le 27 avril 1998, ils contestèrent la décision du 30 mars 1998 et, le 4 mai 1998, interjetèrent appel de la décision du 30 avril 1997. Leur demande du 27 avril 1998 fut écartée le 3 septembre 1998.
3.
L'Association nationale et patriotique des victimes polonaises du bolchevisme et du sionisme
Le 20 janvier 1998, W.P., K.K., M.M., H.M., J.F. et D.F. informèrent le bureau régional de Kalisz de leur décision de créer une association ordinaire dénommée «
Association nationale et patriotique des victimes polonaises du bolchevisme et du sionisme
» (
Stowarzyszenie Narodowo-Patriotyczne Polaków Poszkodowanych przez Bolszewizm i Syjonizm
). Ils soumirent une copie des statuts de l'association, qui énuméraient les buts suivants
:
«
1.
Favoriser la réunion des victimes polonaises du bolchevisme/des bolcheviques et du sionisme/des sionistes.
2.
Identifier les phénomènes de persécution, répression, harcèlement et discrimination en Pologne.
3.
Identifier les phénomènes de violation des droits de l'homme et des droits civiques en Pologne.
4.
Identifier les phénomènes d'holocauste dirigés contre la nation polonaise ainsi que leur portée.
5.
Réagir à tous les cas apparents d'infraction à la loi, d'abus d'autorité, de harcèlement, de répression, de persécution et de discrimination.
6.
Agir pour l'égalité entre les Polonais de souche et les citoyens d'origine juive en tentant d'abolir les privilèges des personnes d'origine juive et de mettre fin à la persécution des Polonais de souche.
7.
Agir pour que les bourreaux et criminels responsables de l'holocauste de la nation polonaise soient poursuivis et que leur responsabilité financière soit engagée.
8.
Agir pour que les bourreaux et criminels (y compris ceux qui sont assis derrière des bureaux officiels et ceux qui portent la robe de juge ou de procureur) responsables d'actes de persécution, de répression, de harcèlement et de discrimination soient poursuivis et que leur responsabilité financière soit engagée.
9.
Agir pour que les bourreaux et criminels responsables de violations des droits de l'homme et des droits civiques soient poursuivis et que leur responsabilité financière soit engagée.
10.
Dénoncer et combattre les menaces dirigées contre les intérêts majeurs de la nation polonaise.
11.
Agir pour que les dommages causés aux victimes soient réparés.
12.
Agir pour que les conditions de vie des victimes polonaises du bolchevisme/des bolcheviques et du sionisme/des sionistes soient améliorées.
13.
Lutter avec détermination contre l'anéantissement psychologique et physique de la nation polonaise.
14.
Répandre les valeurs nationales et patriotiques.
15.
Revendiquer des prestations d'anciens combattants pour les victimes polonaises du bolchevisme/des bolcheviques et du sionisme/des sionistes.
16.
Coopérer avec les institutions, les organisations à caractère national et patriotique, les associations et les syndicats chrétiens œuvrant réellement (et non de manière feinte) pour le bien de la nation polonaise.
17.
Exprimer des avis sur les questions d'intérêt général.
»
Le 22 janvier 1998, le gouverneur de Kalisz demanda au tribunal régional de cette même ville d'interdire la création de l'association.
Le 6 mars 1998, le tribunal régional accueillit la demande du gouverneur et interdit la création de l'association. Il estima que les statuts de l'association n'étaient pas conformes à la loi. Les requérants entendaient fonder une association ordinaire qui ne possédait pas la personnalité morale. Seul l'article 1 des statuts exposant les buts de l'association pouvait être approuvé. Les autres buts étaient soit illégaux soit irréalistes et ne pouvaient pas être poursuivis par une association ordinaire. En particulier, les articles
2, 3 et 4 exposaient des buts déjà poursuivis par d'autres institutions. L'article 6 introduisait une notion d'inégalité entre les citoyens qui n'existait pas. En outre, l'article 8 était diffamatoire pour les juges et les procureurs.
Les requérants saisirent la cour d'appel de Łódź, mais ils furent déboutés le 24 juillet 1998.
B.
Le droit interne pertinent
1.
La Constitution de 1997
L'article 12 de la Constitution, adoptée par l'Assemblée nationale le 2
avril 1997 et entrée en vigueur le 17 octobre 1997, dispose
:
«
La République de Pologne garantit la liberté de former des syndicats, des organisations socioprofessionnelles d'agriculteurs, des associations, des mouvements civiques et d'autres groupements et fondations basés sur la libre participation, et garantit la liberté de leurs activités.
»
L'article 13 se lit ainsi
:
«
Sont interdits les partis politiques et autres organisations dont les programmes s'appuient sur les méthodes et pratiques totalitaires du nazisme, du fascisme et du communisme, ainsi que ceux dont les programmes ou les activités approuvent la haine raciale ou nationale et le recours à la violence en vue d'acquérir un pouvoir ou d'exercer une influence sur la politique de l'Etat, ou encore ceux qui prévoient des structures ou une adhésion secrètes.
»
2.
La loi de 1989 sur les associations
Le passage pertinent de l'article 1 de la loi sur les associations est ainsi libellé
:
«
1.
Les citoyens polonais exercent le droit à la liberté d'association dans le respect de la Constitution (...) et de l'ordre juridique tel qu'il résulte des lois.
2.
[L'exercice] du droit à la liberté d'association ne peut faire l'objet d'autres restrictions que celles qui, prévues par la loi, constituent des mesures nécessaires à la sécurité nationale, à l'ordre public, à la protection de la santé ou de la morale, ou à la protection des droits et libertés d'autrui.
3.
Les associations ont le droit d'exprimer leur avis sur des questions d'intérêt général.
»
Le passage pertinent de l'article 2 énonce
:
«
1.
Une association est une union volontaire, autonome et stable à but non lucratif.
2.
L'association définit librement ses buts, son programme d'activité et ses structures organisationnelles, et adopte des décisions internes concernant son activité.
»
L'article 45 est ainsi libellé
:
«
Les personnes qui entendent créer une association dont les activités seront directement liées à la défense, à la sécurité de l'Etat ou à la protection de l'ordre public définissent le champ de ces activités avec le ministre de la Défense ou le ministre de l'Intérieur, respectivement (...)
»
Le chapitre 6 de la loi porte sur les associations ordinaires. Il prévoit que ces associations sont dépourvues de la personnalité morale et sont exemptes d'enregistrement. Les personnes qui entendent créer une association ordinaire doivent adopter les statuts de l'association et les soumettre à l'autorité de contrôle, laquelle peut demander à un tribunal d'interdire la création de l'association. Le tribunal peut refuser la création d'une association lorsque les statuts de celle-ci ne sont pas conformes à la loi ou lorsque ses membres fondateurs ne remplissent pas les conditions énoncées par la loi.
3.
Le code de procédure civile de 1964
L'article 369 énonce
:
«
1.
Tout appel doit être formé devant le tribunal qui a rendu le jugement litigieux dans les deux semaines après la date à laquelle une partie s'est vu signifier le jugement motivé.
2.
Si une partie n'a pas demandé le jugement motivé dans un délai d'une semaine après le prononcé du dispositif, le délai d'appel court à partir de la date à laquelle le délai imparti pour demander le jugement motivé a expiré.
»
Les requérants (...) allèguent la violation de l'article 11 de la Convention.
(...)
(...)
2.
Les requérants allèguent (...) la violation de l'article 11 de la Convention, qui est ainsi libellé
:
«
1.
Toute personne a droit à la liberté de réunion pacifique et à la liberté d'association, y compris le droit de fonder avec d'autres des syndicats et de s'affilier à des syndicats pour la défense de ses intérêts.
2.
L'exercice de ces droits ne peut faire l'objet d'autres restrictions que celles qui, prévues par la loi, constituent des mesures nécessaires, dans une société démocratique, à la sécurité nationale, à la sûreté publique, à la défense de l'ordre et à la prévention du crime, à la protection de la santé ou de la morale, ou à la protection des droits et libertés d'autrui. Le présent article n'interdit pas que des restrictions légitimes soient imposées à l'exercice de ces droits par les membres des forces armées, de la police ou de l'administration de l'Etat.
»
(...)
iii.
L'Association nationale et patriotique des victimes polonaises du bolchevisme et du sionisme
L'article 17 de la Convention est ainsi libellé
:
«
Aucune des dispositions de la (...) Convention ne peut être interprétée comme impliquant pour un Etat, un groupement ou un individu, un droit quelconque de se livrer à une activité ou d'accomplir un acte visant à la destruction des droits ou libertés reconnus dans la (...) Convention ou à des limitations plus amples de ces droits et libertés que celles prévues à [la] Convention.
»
La Cour observe que le but général de l'article 17 est d'empêcher que des groupements totalitaires puissent exploiter en leur faveur les principes posés par la Convention. Pour atteindre ce but, il ne faut cependant pas priver de tous les droits et libertés garantis par la Convention les individus dont on constate qu'ils se livrent à des activités visant à détruire l'un quelconque de ces droits et libertés. L'article 17 couvre essentiellement les droits qui permettraient, si on les invoquait, d'essayer d'en tirer le droit de se livrer effectivement à des activités visant à la destruction des droits ou libertés reconnus dans la Convention (
Glimmerveen et Hagenbeek c. Pays-Bas
, n
os
8348/78 et 8406/78, décision de la Commission du 11 octobre 1979, Décisions et rapports 18, p. 187, et
Garaudy c. France
(déc.), n
o
Quant aux faits de l'espèce, la Cour relève que les statuts de l'Association nationale et patriotique des victimes polonaises du bolchevisme et du sionisme renfermaient dans leurs articles 6, 12 et 15 des déclarations soutenant que les Polonais étaient persécutés par la minorité juive et alléguant l'existence d'une inégalité entre Polonais et Juifs. La Cour estime, à l'instar du Gouvernement, que ces idées peuvent passer pour raviver l'antisémitisme. Les attitudes racistes des requérants ressortent également de la teneur antisémite de certaines des observations qu'ils ont soumises à la Cour. Celle-ci est donc convaincue que les éléments de preuve disponibles en l'espèce justifient de faire jouer l'article 17 (
Parti communiste unifié de Turquie et autres c. Turquie
, arrêt du 30 janvier 1998,
Recueil des arrêts et décisions
1998-I, p. 27, § 60).
Les requérants cherchent essentiellement à utiliser l'article 11 pour fonder sur la Convention un droit de se livrer à des activités qui sont contraires à la lettre et à l'esprit de la Convention, droit qui, s'il était accordé, contribuerait à la destruction des droits et libertés énoncés dans la Convention.
En conséquence, la Cour estime, eu égard aux dispositions de l'article 17 de la Convention, que les requérants ne peuvent pas se prévaloir de l'article
11 pour contester l'interdiction de former l'Association nationale et patriotique des victimes polonaises du bolchevisme et du sionisme.
(...)