SECȚIUNEA A PATRA CAUZA DOBOSZ c. POLONIA Cerere nr. 15231/08 HOTĂRÂREA STRASBURG 26 iulie 2011 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Dobosz c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-un comitet compus din Zdravka Kalaydjieva, președinte, Lech Garlicki, Nebojša Vučić, judecători, și Lawrence Early, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 iulie 2011, Renunță la hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 15231/08) îndreptată împotriva Republicii Polone și al cărei resortisant al acestui stat, dl Piotr Dobosz ( La 9 martie 2008, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( a decis să comunice cererea guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂȚII Reclamantul s-a născut în 1971 și a locuit în Warszawa. În anul 2000, autoritățile au deschis o instrucțiune privind activitățile unei asociații de răufăcători care a condus la furtul vehiculelor. În aprilie 2001, Parchetul Varșovia a deschis o instrucțiune cu privire la o serie de ofițeri de poliție din capitală, suspectați de complicitate la asociația de răufăcători în cauză. La o dată nespecificată în 2001, reclamantul a fost acuzat, printre altele, de corupție. La 20 octombrie 2003, un act de acuzare împotriva reclamantului a fost depus la Tribunalul Districtual Varșovia, în iulie 2007, reclamantul s-a plâns de durata procedurii și a solicitat despăgubiri de 10 000 PLN pentru prejudiciul suferit ca urmare a întârzierilor. La 27 septembrie 2007, Tribunalul Regional a constatat durata excesivă a procedurii, dar a refuzat să despăgubească reclamantul, considerând că acesta din urmă, executând simultan o lungă pedeapsă cu închisoarea pronunțată într-o altă procedură, nu a suferit niciun prejudiciu din cauza depășirii termenului rezonabil. 11. În 2009, pentru a doua oară reclamantul s-a plâns de durata procedurii. 12. La 16 iunie 2009, recursul său a fost respins de Tribunalul Regional din Varșovia, deoarece nu a putut fi identificat niciun termen nejustificat în perioada de după data examinării primei sale acțiuni. (7) Termenul care a avut loc între 19 iulie 2007 și 4 ianuarie 2008 a fost datorat transferului dosarului către o altă instanță în urma modificării dispozițiilor relevante ale legii în materie de competență judiciară. 13. Din dosar reiese că o hotărâre de primă instanță a fost pronunțată în privința recurentului în 2010 și că procedura în fața unei instanțe de apel a fost încheiată printr-o hotărâre pronunțată la 26 aprilie 2011. În prezent, reclamantul ar fi în așteptarea notificării motivelor acestei hotărâri. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva sa este întemeiată. 15. Perioada care trebuie luată în considerare a început în 2001 și s-a încheiat la 26 aprilie 2011. Curtea constată că cererea nu este în mod evident greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și subliniază că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Pe fond 17. Reclamantul susține că durata procedurii a încălcat termenul rezonabil. 18. Guvernul nu contestă aceste afirmații. 19. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999-II). 20. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Pelioire și Sassi citată anterior). 21. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil 22. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf privind aplicarea articolului 41 din Convenție 23. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul nu a luat nicio poziție în această privință. 26. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 6 000 EUR pentru prejudiciul moral. Interese moratorii 27. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA LA UNANIMITATE, Declara cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 6 000 EUR (șase mii EUR), care se convertește în zloți polonezi la rata aplicabilă la data regulamentului, pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit; că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 26 iulie 2011, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Lawrence Early Zdravka Kalaydjieva Grefier Președinte
QUATRIÈME SECTION
DOBOSZ c. POLOGNE
(
Requête n
o
15231/08)
ARRÊT
26 juillet 2011
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Dobosz c. Pologne,
La Cour européenne des droits de l'homme (quatrième section), siégeant en un Comité composé de
:
Zdravka Kalaydjieva,
présidente,
Lech Garlicki,
Nebojša Vučinić,
juges,
et de Lawrence Early,
greffier de section,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 5 juillet 2011,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
15231/08) dirigée contre la République de Pologne et dont un ressortissant de cet Etat, M.
Piotr Dobosz («
le requérant
»), a saisi la Cour le 9 mars 2008 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.
3.
Le 30 août 2010, le président de la quatrième section
a décidé de communiquer la requête au Gouvernement.
LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE
4.
Le requérant est né en 1971 et réside à Warszawa.
5.
En 2000, une instruction portant sur les activités d'une association de malfaiteurs dévolue au vol des véhicules fut ouverte par les autorités.
6.
En avril 2001, le parquet de Varsovie ouvrit une instruction à l'égard d'un certain nombre d'agents de police de la capitale, soupçonnés de complicité à l'égard de l'association de malfaiteurs en question.
7.
A une date non précisée en 2001, le requérant fut inculpé, entre autres, de corruption.
8.
Le 20 octobre 2003, un acte d'accusation contre le requérant fut déposé auprès du tribunal de district de Varsovie.
9.
En juillet 2007, le requérant se plaignit de la durée de la procédure et sollicita l'indemnité de 10
000 PLN pour son préjudice subi du fait des retards.
10.
Le 27 septembre 2007, le tribunal régional constata la durée excessive de la procédure mais refusa d'indemniser le requérant estimant que ce dernier, purgeant simultanément une longue peine de prison prononcée dans une autre procédure, n'avait subi aucun préjudice du fait du dépassement du délai raisonnable.
11.
En 2009, pour la seconde fois le requérant se plaignit de la durée de la procédure.
12.
Le 16 juin 2009, son recours fut rejeté par le tribunal régional de Varsovie, au motif qu'aucun délai injustifié ne pouvait être décelé au cours de la période postérieure à la date de l'examen de son premier recours. Le tribunal nota qu'en 2008, 16 audiences furent tenues et en 2009, il y en eut
7.Le délai s'étant produit entre le 19 juillet 2007 et le 4 janvier 2008 était dû au transfert du dossier à une autre juridiction à la suite du changement des dispositions pertinentes de la loi en matière de compétence juridictionnelle.
13.
Il ressort du dossier qu'un jugement de première instance fut prononcé à l'égard du requérant en 2010 et que la procédure devant une juridiction d'appel fut terminée par un jugement prononcé le 26 avril 2011. Actuellement, le requérant serait en attente de notification des motifs de ce jugement.
I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION
14.
Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «
délai raisonnable
» tel que prévu par l'article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.
»
15.
La période à considérer a débuté en 2001 et a pris fin le 26 avril 2011. Elle s'étend sur environ dix années pour deux instances juridictionnelles.
A.
Sur la recevabilité
16.
La Cour constate que la requête n'est pas manifestement mal fondée au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. Elle relève en outre qu'elle ne se heurte à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il convient donc de la déclarer recevable.
B.
Sur le fond
17.
Le requérant soutient que la durée de la procédure a méconnu le délai raisonnable.
18.
Le Gouvernement ne conteste pas ces affirmations.
19.
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d'une procédure s'apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par la jurisprudence de la Cour, en particulier la complexité de l'affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes (voir, parmi beaucoup d'autres,
Pélissier et Sassi c. France
[GC], n
o
20.
La Cour a traité à maintes reprises d'affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d'espèce et a constaté la violation de l'article
6 §
1 de la Convention (voir
Pélissier et Sassi
précité).
21.
Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n'a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu'en l'espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l'exigence du «
délai raisonnable
».
22.
Partant, il y a eu violation de l'article 6 § 1.
II.
SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
23.
Aux termes de l'article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
24.
Le requérant réclame 60
000 zlotys au titre de son préjudice matériel et moral.
25.
Le Gouvernement n'a pas pris position à cet égard.
26.
La Cour n'aperçoit pas de lien de causalité entre la violation constatée et le dommage matériel allégué et rejette cette demande. En revanche, elle estime qu'il y a lieu d'octroyer au requérant 6 000 EUR au titre du préjudice moral.
B.
Intérêts moratoires
27.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
PAR CES MOTIFS, LA COUR À L'UNANIMITÉ,
1.
Déclare
la requête recevable
;
2.
Dit
qu'il y a eu violation de l'article 6 § 1 de la Convention
;
3.
Dit
a)
que l'Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois, 6
000 EUR (six mille euros), à convertir en zlotys polonais au taux applicable à la date du règlement, pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt ;
b)
qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ce montant sera à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
4.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 26 juillet 2011, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Lawrence Early
Zdravka Kalaydjieva
Greffier
Présidente