CASE OF ISTITUTO DIOCESANO PER IL SOSTENTAMENTO DEL CLERO DI CAPUA AND OTHERS v. ITALY

CASE OF ISTITUTO DIOCESANO PER IL SOSTENTAMENTO DEL CLERO DI CAPUA AND OTHERS v. ITALY (CtEDO, 2023)

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE ISTITUTO DIOCESANO PER IL SOSTENTAMENTO DEL CLERO DI CAPUA ȘI ALȚII v. ITALIA (Aplicații nos. 41591/07 și altele 2 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 13 iulie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Istituto Diocesano per il Sostentamento del Clero di Capua și alții v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Péter Paczolay , Președintele Gilberto Felici , Raffaele Sabato , judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Republicii Italiene depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către instituții enumerați în tabelul adăugat („institutele solicitante”), la datele și cu reprezentanții indicați în această Convenție; decizia de a anunța plângerile referitoare la ingerința în drepturile de proprietate ale instituților solicitanți guvernului italian („acea Guvernul”, reprezentat de agentul lor, dl L. D’Ascia, și de a declara restul cererilor nr. 21970/09 și nr. 74234/11 inadmisibil; observațiile părților; decizia de a respinge obiecția guvernului față de examinarea cererilor de către un comitet; având deliberat în particular la 20 iunie 2023, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la expropriarea terenurilor institutelor solicitante și la atribuirea ulterioară a compensației pe baza criteriilor stabilite de secțiunea bis din Legea nr. 359 din 8 august 1992 („Legea nr. 359/1992”). Instituțiile solicitante au fost proprietarii de parcele de teren situate în San Prisco și Marcianise (a se vedea tabelul anexat pentru detalii). Autoritățile naționale au adoptat planuri de dezvoltare, care includeau porțiuni din terenurile instituțiilor solicitante, și au autorizat ocuparea imediată a terenurilor în cauză. Apoi, au emis ordine de expropriare și s-au oferit să plătească compensații, pe care instituții solicitanți le-au refuzat. Institutele solicitante au introdus proceduri judiciare, argumentând că compensația oferită de autoritățile naționale este insuficientă. În fiecare caz, instanța națională a desemnat experți pentru a efectua o evaluare a terenului și a acordat compensații pentru expropriarea și, de asemenea, pentru perioada în care terenul a fost ocupat înainte de eliberarea ordinului de expropriare ( Indennità di occupazione ). Calculul acestor sume s-a bazat pe criteriile stabilite în secțiunea bis din Legea nr. 359/1992, care a intrat în vigoare la 14 august 1992. Detalii suplimentare privind fiecare cerere și compensația acordată pot fi găsite în tabelul adăugat. Instituțiile solicitante se plângeau în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind o ingerință disproporționată cu drepturile lor de proprietate din cauza sumelor presupuse inadecvate de compensare pe care le-au primit pentru expropriarea terenurilor lor. Ei se plângeau în continuare că compensația acordată lor a fost redusă efectiv cu 20% din cauza sumei pe care le-a trebuit să le plătească în taxe. ARTICOLUL 1 ALLEGAT AL PROTOCOLUL N . 1 LA CONVENȚIE Legea și practicile interne relevante au fost rezumate în Scordino v. Italia (n. 1) ([GC], nr. 36813/97, §§ 47-61, ECHR 2006-V). Guvernul a susținut că institutele solicitante nu au mai fost victime de încălcări care se plângeau ca urmare a acordurilor de decontare care au fost încheiate cu municipalitățile respective la 13 aprilie 2012 (depunerea nr. 41591/07 și 74234/11) și la 16 noiembrie 2010 (depunerea nr. 21970/09). Curtea remarcă că aceste acorduri se referă la modalitatea de aplicare a deciziilor interne, și anume prin intermediul plăților prin tranșe sau prin o plată finală a sumelor datorii, precum și singurele derogări care au conținut în acest sens se referă la costurile suportate în cadrul procedurii de executare. Prin urmare, Curtea respinge obiecția Guvernului. 10. Deoarece plângerea instituțiilor solicitante nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă pe niciun alt motiv, aceasta trebuie declarată admisibilă. 11. Curtea se referă la hotărârea sa din Scordino (citată mai sus, §§ 93-98) pentru un rezumat al principiilor relevante aplicabile în prezenta cauză. 12. Curtea constată că instituțiile solicitante au fost private de terenurile lor în conformitate cu dreptul național și că expropriarea a urmărit un obiectiv legitim în interesul public. În plus, cererile se referă la expropriații distincte, care nu au fost desfășurate într-un proces de reformă economică, socială sau politică, nici legate de alte circumstanțe specifice. În consecință, Curtea nu discerne niciun obiectiv legitim „în interesul public” care să poată justifica plata compensației sub valoarea pieței. În acest caz, compensarea acordată institutelor solicitante pentru expropriarea a fost calculată pe baza criteriilor prevăzute în secțiunea bis din Legea nr. 359/1992 și, în consecință, au primit sume mult mai mici decât valoarea de piață a proprietăților. În plus, compensația primită a fost redusă cu 20% din cauza impozitului. 14. Curtea a constatat deja că perceperea impozitelor asupra compensației pentru expropriare nu constituie o ingerință disproporționată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Cacciato c. Italia (dec.), nr. 60633/16, § 32, 16 ianuarie 2018). Totuși, în cazuri similare, s-a constatat, de asemenea, că nivelul compensației în temeiul articolului 5 bis din Legea nr. 359/1992 a fost inadecvată și faptul că reclamanții în aceste cazuri au trebuit să suporte o sarcină disproporționată și excesivă (a se vedea Scordino , citat mai sus §§§ 99-104). După examinarea tuturor materialelor prezentate și a observațiilor părților (a se vedea tabelul adăugat), Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 16. În consecință, Curtea constată că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza compensației inadecvate. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEIIULUI 17. Instituțiile solicitante au solicitat sumele indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește prejudiciu material și moral și în ceea ce privește costurile și cheltuielile. 18. Guvernul nu a prezentat observații cu privire la cererile de satisfacție ale institutelor solicitante. 19. Curtea a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza compensației inadecvate acordate pentru expropriarea terenurilor instituțiilor solicitante (a se vedea punctul 15 de mai sus). Criteriile relevante pentru calculul prejudiciilor materiale au fost stabilite în Scordino (citată mai sus, § 258). În special, Curtea se baza pe valoarea de piață a proprietăților la momentul expropiării, astfel cum se menționează în rapoartele de experți formulate de instanță în cadrul procedurii interne. 20. având în vedere cererile institutelor solicitante, și ținând seama de principiul non ultra petita , Curtea aprobă suma indicată în tabelul adăugat pentru prejudiciu material și moral și respinge restul cererilor. 21. În ceea ce privește costurile și cheltuielile, Curtea observă că instituțiile solicitante nu și-au justificat cererile cu documente justificative relevante care stabilesc că au fost obligate să plătească taxe juridice sau că le-au plătit de fapt și, în consecință, nu vor fi acordate niciun sumă pe cont. declară că cererile sunt admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească instituțiilor reclamanților sumele indicate în tabelul adăugat, în termen de trei luni, în ceea ce privește prejudiciu material și moral; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele indicate în tabelul adăugat la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii institutelor solicitante pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 13 iulie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Președintele adjunct al grefierului APENDIX Nr. cerere nr. Denumire de caz Data introducerii Numele institutului reclamant Represen-tative Numele institutului Locație Informații facuoase Sume atribuite de instanțe naționale în euro (EUR) Valoarea pieței terenurilor în EUR Observațiile părților Premiu în temeiul articolului 41 din Convenția pe cerere 41591/07 Istituto Diocesano per il Sostentamento del Clero di Capua c. Italia 07/09/2007 ISTITUTO DIOCESANO PER IL SOSTENTA-MENTO DEL CLERO DI CAPUA Alfredo IMPARATO San Prisco Land : Municipalitatea San Prisco, înregistrată în registrul terestrei ca folio nr. 5, parcele nos. 5463, 5464, 5465, 5466 și 5467 Interesul public urmărit : Locația socială Ordine de ocupare urgentă : 22/07/1999 Ocupare fizică : 07/09/1999 Ordine de expropriare : 03/12/2001 Hotărâri naționale : Curtea de Apel de Naples, 12/04/2005, acordarea compensației pentru expropriare și ocupare bazate pe art. 5 bis din Legea nr. 359/1992; Curtea de Casație, 07/07/2011, confirmarea hotărârii de primă instanță 605.336,69 EUR în compensarea expropriației, plus dobânzi legale; compensarea ocupației pe baza dobânzilor în compensarea expropriației 1,777.500 EUR (în decembrie 2001, în conformitate cu evaluarea experților independenți) Guvern (1) admisibilitatea: pierderea statutului de victimă în urma acordului de decontare a 13/04/2012; (2) merită: interferență proporțională cu interesul public urmărit institutul reclamant (1) admisibilitatea: acordul nu a conținut nicio derogare în ceea ce privește creanțele depuse în fața Curții; (2) compensația nu a reflectat valoarea de piață și a fost, de asemenea, supusă impozitului pe 20%; (3) doar cereri de satisfacție: (a) pierderea de bunuri: 1.132.235,51 EUR (b) prejudiciu moral: 150.000 EUR (c) costuri și cheltuieli în fața Curții: 39.075,85 EUR Prejudiciu material (pierderea proprietății): 1.132.235.51 EUR Prejudiciu moral: 5000 EUR , plus orice impozit care poate fi taxabil 21970/09 Istituto Diocesano per il Sostentamento del Clero di Caserta v. Italia 25/03/2009 ISTITUTO DIOCESANO PER IL SOSTENTA-MENTO DEL CLERO DI CASERTA Carmela DE FRANCISCIS Caserta Teren: Municipiul Marcianise (a se vedea mai jos pentru înregistrările în registrul terestrelor) Interesul public urmărit : construcția de hotărâri naționale complexe industriale : Curtea de Apel de Naples atribuirea compensației pentru expropriare și ocupare pe baza articolului 5 bis din Legea nr. 359/1992; Curtea de Cassie, care confirmă hotărârea de primă instanță (a se vedea mai jos pentru datele relevante) 1st expropriare Teren : folio nr. 16, parcela nr. 691 Ordine de ocupare urgentă : 15/11/1999 Ocupare fizică : 09/02/2000 Ordine de expropriare : 24/05/2001 Hotărâri naționale : Curtea de Apel de Naples, 23/02/2004; Curtea de Cassie, nr. 26112 din 30/10/2008 Al doilea teren de expropriare : folio nr. 16, parcelă nr. 92 Ordine de ocupare urgentă : 19/11/1999 Ocupare fizică : 10/01/2000 Ordine de expropriare : 24/05/2001 Hotărâri naționale : Curtea de Apel de Naples, 23/02/2004; Curtea de Cassie, nr. 26113 din 30/10/2008 3a expropriare Teren : folio nr. 16, parcela nr. 713 Ordine de ocupare urgentă : 19/11/1999 Ocupare fizică : 10/01/2000 Ordine de expropriare : 24/05/2001 Hotărâri naționale : Curtea de Apel de Napoli, 20/04/2004; Curtea de Cassie, nr. 26619 din 06/11/2008 4a expropriare Teren : folio nr. 20, parcela nr. 5012 Ordine de ocupare urgentă : 15/09/2000 Ocupare fizică : 30/10/2000 Ordine de expropriare : 29/06/2001 Hotărâri naționale : Curtea de Apel de la Napoli, 20/02/2004; Curtea de Cassie nr. 26114 din 30/10/2008 al cincilea teren de expropriare : folio nr. 16, parcela nr. 715 Ordine de ocupare urgentă : 19/11/1999 Ocupare fizică : 10/01/2000 Ordine de expropriare : 24/05/2001 Hotărâri naționale : Curtea de Apel de la Napoli, 20/04/2004; Curtea de casă nr. 25714 din 24/10/2008 1a expropiare EUR 32.817.10 în compensație expropiată și 580.86 EUR în compensație de ocupare, plus dobânzile statutare 2a expropiare EUR 163.428.88 în compensație expropiată și 2,892.69 EUR în compensație pentru ocupare, plus dobânzi legale 3a expropiare 80.667,10 EUR în compensarea expropriației și 12.174,27 EUR în compensarea ocupației, plus dobânzile statutare 4 în compensarea expropriației 734.771,25 EUR și 15,871,06 EUR în compensație ocupațională, plus dobânzi legale 5 în compensarea expropriației 78.827,83 EUR și 11.896,68 EUR în compensarea ocupației, plus dobânzile statutare 1 în expropriare 65.403 EUR (în mai 2001, în conformitate cu evaluarea expertului independent) 2a expropiare EUR 325.354.77 EUR (în mai 2001, în conformitate cu evaluarea expertului independent) 3a expropiare EUR 161.248.68 EUR (în mai 2001, în conformitate cu evaluarea expertului independent) 4a expropiare EUR 1.462.964.49 EUR (în iunie 2001, în conformitate cu evaluarea expertului independent) 5a expropiare 157.572 EUR (în mai 2001, în conformitate cu evaluarea experților independenți) Guvern (1) admisibilitatea: pierderea statutului de victimă în urma acordului de decontare din 16/11/2010; (2) meritul: interferență proporțională cu interesul public urmărit Institutul reclamant (1) admisibilitatea: acordul nu conține nicio derogare în ceea ce privește creanțele depuse în fața Curții; (2) compensarea nu a reflectat valoarea de piață și a fost, de asemenea, supusă impozitului pe 20%; (3) doar cereri de satisfacție: (a) pierdere a bunurilor: 727.007.60 EUR plus reevaluarea și dobânzile statutare (b) prejudiciu moral (c) costuri și cheltuieli în fața Curții: 58.763,50 EUR prejudiciu material (pierderea bunurilor): 1.386.750 EUR Prejudiciu moral: 5000 EUR , plus orice impozit care poate fi taxabil 74234/11 Istituto diocesano per il Sostentamento del Clero di Capua v. Italia 21/11/2011 ISTITUTO DIOCESANO PER IL SOSTENTA-MENTO DEL CLERO DI CAPUA Alfredo IMPARATO San Prisco Land : Municipalitatea San Prisco, înregistrată în registrul terenurilor ca folio nr. 6, parcele nos. 5392, 5393 și 5394 Interesul public urmărit : Locație socială Ordine de ocupare urgentă : 22/07/1999 Ocupare fizică : 10/09/1999 Ordine de expropriare : 03/12/2001 Hotărâri naționale : Curtea de Apel de la Napoli, 12/04/2005, acordarea compensației pentru expropriare și ocupare bazate pe art. 5 bis din Legea nr. 359/1992; Curtea de Casație, 27/06/2011, care confirmă hotărârea de primă instanță 1 228 632,64 EUR în compensarea expropriației, plus dobânzi legale; compensarea ocupației pe baza dobânzilor în compensarea expropriației 2 386,250 EUR (în decembrie 2001, în conformitate cu evaluarea experților independenți) Guvernul (1) admisibilitatea: pierderea statutului de victimă în urma acordului de decontare 13/04/2012; (2) merită: interferență proporțională cu interesul public urmărit institutul reclamant (1) admisibilitatea: acordul nu a conținut nicio derogare în ceea ce privește creanțele depuse în fața Curții; (2) compensația nu a reflectat valoarea de piață și a fost, de asemenea, supusă impozitului pe 20%; (3) doar cereri de satisfacție: (a) pierderea de bunuri: 2.270.837,75 EUR (b) prejudiciu moral: 150.000 EUR (c) costuri și cheltuieli în fața Curții: 50.800,10 EUR Prejudiciu material ( pierderea proprietății): 2,174.700 EUR Prejudiciu moral: 5000 EUR , plus orice impozit care poate fi taxabil

FIRST SECTION

CASE OF ISTITUTO DIOCESANO PER IL SOSTENTAMENTO DEL CLERO DI CAPUA AND OTHERS v. ITALY

(Applications nos. 41591/07 and 2 others – see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

13 July 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Istituto diocesano per il Sostentamento del Clero di Capua and Others v. Italy,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of:

Péter Paczolay

, President

,

Gilberto Felici,

Raffaele Sabato

, judges

,

and Liv Tigerstedt,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the applications against the Italian Republic lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the institutes listed in the appended table (“the applicant institutes”), on the dates and with the representatives indicated therein;

the decision to give notice of the complaints concerning the interference with the applicant institutes’ property rights to the Italian Government (“the

Government”), represented by their Agent, Mr L. D’Ascia, and to declare the remainder of the applications nos. 21970/09 and 74234/11 inadmissible;

the parties’ observations;

the decision to reject the Government’s objection to the examination of the applications by a Committee;

Having deliberated in private on 20 June 2023,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the expropriation of the applicant institutes’ land and the subsequent award of compensation based on the criteria established by section

5

bis

of Law no. 359 of 8 August 1992 (“Law no. 359/1992”).

2.

The applicant institutes were the owners of plots of land located in San

Prisco and Marcianise (see the appended table for details). The national authorities adopted development plans, which included portions of the applicant institutes’ land, and authorised the immediate occupation of the land in question. Subsequently, they issued expropriation orders and offered to pay compensation, which the applicant institutes refused.

3.

The applicant institutes brought judicial proceedings, arguing that the compensation offered by the national authorities was insufficient.

4.

In each case, the national courts appointed experts to carry out a valuation of the land and awarded compensation for the expropriation and also for the period during which the land had been occupied before the expropriation order had been issued (

indennità di occupazione

). The calculation of those amounts was based on the criteria set out in section

5

bis

of Law no.

359/1992, which had entered into force on 14

August 1992.

5.

Further details of each application and the compensation awarded can be found in the appended table.

6.

The applicant institutes complained under Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention of a disproportionate interference with their property rights on account of the allegedly inadequate amounts of compensation they had received for the expropriation of their land. They further complained that the compensation awarded to them had effectively been reduced by 20% on account of the amount they had had to pay in tax.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

7.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL N

o

. 1 TO THE CONVENTION

8.

The relevant domestic law and practice have been summarised in

Scordino v. Italy (no. 1)

([GC], no. 36813/97, §§ 47-61, ECHR 2006-V).

9.

The Government submitted that the applicant institutes were no longer victims of the violations complained of as a consequence of settlement agreements that had been concluded with the respective municipalities on 13

April 2012 (applications nos. 41591/07 and 74234/11) and on 16

November 2010 (application no. 21970/09). The Court notes that those agreements concerned the manner of enforcing the domestic decisions, namely by means of payment by instalments or a final payment of the amounts due, and the only waivers contained therein concerned the costs incurred for the enforcement proceedings. It follows that the agreements cannot be interpreted as a waiver to pursue the complaints invoked in the present proceedings. Therefore, the Court dismisses the Government’s objection.

10.

As the applicant institutes’ complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds, it must be declared admissible.

11.

The Court refers to its judgment in

Scordino

(cited above, §§

93-98) for a summary of the relevant principles applicable in the present case.

12.

The Court notes that the applicant institutes have been deprived of their land in accordance with national law and that the expropriation pursued a legitimate aim in the public interest. Furthermore, the applications concern distinct expropriations, which were neither carried out as part of a process of economic, social or political reform nor linked to any other specific circumstances. Accordingly, the Court does not discern any legitimate objective “in the public interest” capable of justifying the payment of compensation below the market value.

13

.

In the present case the compensation awarded to the applicant institutes for the expropriation was calculated on the basis of the criteria laid down in section

5

bis

of Law no. 359/1992 and, as a consequence, they received amounts far lower than the market value of the properties. Additionally, the compensation they received was, in effect, reduced by 20% on account of tax.

14.

The Court has already found that the levying of taxes on the compensation for expropriation does not amount to a disproportionate interference under Article 1 of Protocol No. 1 (see

Cacciato v. Italy

(dec.), no.

60633/16, § 32, 16 January 2018).

15

.

Nevertheless, it has also found, in similar cases, that the level of compensation under section 5

bis

of Law no. 359/1992 was inadequate and that applicants in those cases had to bear a disproportionate and excessive burden (see

Scordino

, cited above, §§ 99-104). Having examined all the material submitted to it and the parties’ observations (see the appended table), the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case.

16.

Accordingly, the Court finds that there has been a violation of Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the inadequate compensation.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

17.

The applicant institutes claimed the amounts indicated in the appended table in respect of pecuniary and non-pecuniary damage and in respect of costs and expenses.

18.

The Government did not submit any observations regarding the applicant institutes’ just satisfaction claims.

19.

The Court has found a violation of Article 1 of Protocol No. 1 on account of the inadequate compensation awarded for the expropriation of the applicant institutes’ land (see paragraph 15 above). The relevant criteria for the calculation of pecuniary damage in such cases have been set forth in

Scordino

(cited above, § 258). In particular, the Court relied on the market value of the property at the time of the expropriation as stated in the court-ordered expert reports drawn up during the domestic proceedings.

20.

Having regard to the applicant institutes’ claims, and taking into account the principle

non ultra petita

, the Court awards the sums indicated in the appended table for pecuniary and non-pecuniary damage and dismisses the remainder of the claims.

21.

With regard to costs and expenses, the Court observes that the applicant institutes have not substantiated their claims with any relevant supporting documents establishing that they were under an obligation to pay legal fees or that they have actually paid them and, as a consequence, no sum will be awarded on that account.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant institutes the amounts indicated in the appended table, within three months, in respect of pecuniary and non-pecuniary damage;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the amounts indicated in the appended table at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicant institutes’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 13 July 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Péter Paczolay

Deputy Registrar

President

APPENDIX

No.

Application no.

Case name

Date of introduction

Applicant institute’s name

Represen-tative’s name

Location

Factual information

Amounts awarded by national courts in euros (EUR)

Market value of the land in EUR

The parties’ observations

Award under Article

41 of the Convention per application

1.

41591/07

Istituto diocesano per il Sostentamento del Clero di Capua v. Italy

07/09/2007

ISTITUTO DIOCESANO PER IL SOSTENTA-MENTO DEL CLERO DI CAPUA

Alfredo IMPARATO

San Prisco

Land

: Municipality of San Prisco, recorded in the land register as folio no. 5, parcels nos. 5463, 5464, 5465, 5466 and 5467

Public interest pursued

: social housing

Urgent occupation order

: 22/07/1999

Physical occupation

: 07/09/1999

Expropriation order

: 03/12/2001

National decisions

: Naples Court of Appeal, 12/04/2005, awarding compensation for expropriation and occupation based on section 5

bis

of Law no. 359/1992;

Court of Cassation, 07/07/2011, confirming first-instance judgment

EUR 605,336.69 in expropriation compensation, plus statutory interest; occupation compensation based on interest on expropriation compensation

EUR 1,777,500 (in December 2001, according to independent expert valuation)

Government

:

(1) admissibility: loss of victim status following settlement agreement of 13/04/2012;

(2) merits: interference proportionate to the public interest pursued

Applicant institute

:

(1) admissibility: the agreement did not contain any waiver in respect of the claims lodged with the Court;

(2) compensation did not reflect market value and was also subject to 20% tax;

(3) just satisfaction claims:

(a) loss of property: EUR 1,132,235.51

(b) non-pecuniary damage: EUR 150,000

(c) costs and expenses before the Court: EUR 39,075.85

Pecuniary damage (loss of property):

EUR 1,132,235.51

Non-pecuniary damage:

EUR 5,000

, plus any tax that may be chargeable

2.

21970/09

Istituto diocesano per il Sostentamento del Clero di Caserta v. Italy

25/03/2009

ISTITUTO DIOCESANO PER IL SOSTENTA-MENTO DEL CLERO DI CASERTA

Carmela DE FRANCISCIS

Caserta

Land:

Municipality of Marcianise (see below for records in land register)

Public interest pursued

: construction of industrial complex

National decisions

: Naples Court of Appeal awarding compensation for expropriation and occupation based on section 5

bis

of Law no. 359/1992; Court of Cassation, confirming first-instance judgment (see below for relevant dates)

1st expropriation

Land

: folio no. 16, parcel

no. 691

Urgent occupation order

: 15/11/1999

Physical occupation

: 09/02/2000

Expropriation order

: 24/05/2001

National decisions

: Naples Court of Appeal, 23/02/2004; Court of Cassation, no.

26112 of 30/10/2008

2nd expropriation

Land

: folio no. 16, parcel

no. 92

Urgent occupation order

: 19/11/1999

Physical occupation

: 10/01/2000

Expropriation order

: 24/05/2001

National decisions

: Naples Court of Appeal, 23/02/2004;

Court of Cassation, no.

26113 of 30/10/2008

3rd expropriation

Land

: folio no. 16, parcel

no. 713

Urgent occupation order

: 19/11/1999

Physical occupation

: 10/01/2000

Expropriation order

: 24/05/2001

National decisions

: Naples Court of Appeal, 20/04/2004;

Court of Cassation, no.

26619 of 06/11/2008

4th expropriation

Land

: folio no. 20, parcel

no. 5012

Urgent occupation order

: 15/09/2000

Physical occupation

: 30/10/2000

Expropriation order

: 29/06/2001

National decisions

: Naples Court of Appeal, 20/02/2004; Court of Cassation no.

26114 of 30/10/2008

5th expropriation

Land

: folio no. 16, parcel

no. 715

Urgent occupation order

: 19/11/1999

Physical occupation

: 10/01/2000

Expropriation order

: 24/05/2001

National decisions

: Naples Court of Appeal, 20/04/2004; Court of Cassation no.

25714 of 24/10/2008

1st expropriation

EUR 32,817.10 in expropriation compensation and EUR 580.86 in occupation compensation, plus statutory interest

2nd expropriation

EUR 163,428.88 in expropriation compensation and EUR 2,892.69 in compensation for occupation, plus statutory interest

3rd expropriation

EUR 80,667.10 in expropriation compensation and EUR 12,174.27 in occupation compensation, plus statutory interest

4th expropriation

EUR 734,771.25 in expropriation compensation and EUR 15,871.06 in occupation compensation, plus statutory interest

5th expropriation

EUR 78,827.83 in expropriation compensation and EUR 11,896.68 in occupation compensation, plus statutory interest

1st expropriation

EUR 65,403 (in May 2001, according to independent expert valuation)

2nd expropriation

EUR 325,354.77 (in May 2001, according to independent expert valuation)

3rd expropriation

EUR 161,248.68 (in May 2001, according to independent expert valuation)

4th expropriation

EUR 1,462,964.49 (in June 2001, according to independent expert valuation)

5th expropriation

EUR 157,572 (in May 2001, according to independent expert valuation)

Government

:

(1) admissibility: loss of victim status following settlement agreement of 16/11/2010;

(2) merits: interference proportionate to the public interest pursued

Applicant institute

:

(1) admissibility: the agreement did not contain any waiver in respect of the claims lodged with the Court;

(2) compensation did not reflect market value and was also subject to 20% tax;

(3) just satisfaction claims:

(a) loss of property: EUR 727,007.60 plus revaluation and statutory interest

(b) non-pecuniary damage on an equitable basis

(c) costs and expenses before the Court: EUR 58,763.50

Pecuniary damage (loss of property):

EUR 1,386,750

Non-pecuniary damage:

EUR 5,000

, plus any tax that may be chargeable

3.

74234/11

Istituto diocesano per il Sostentamento del Clero di Capua v. Italy

21/11/2011

ISTITUTO DIOCESANO PER IL SOSTENTA-MENTO DEL CLERO DI CAPUA

Alfredo IMPARATO

San Prisco

Land

: Municipality of San Prisco, recorded in the land register as folio no. 6, parcels nos. 5392, 5393 and 5394

Public interest pursued

: social housing

Urgent occupation order

: 22/07/1999

Physical occupation

: 10/09/1999

Expropriation order

: 03/12/2001

National decisions

: Naples Court of Appeal, 12/04/2005, awarding compensation for expropriation and occupation based on section 5

bis

of Law no. 359/1992;

Court of Cassation, 27/06/2011, confirming first-instance judgment

EUR 1,228,632.64 in expropriation compensation, plus statutory interest; occupation compensation based on interest on expropriation compensation

EUR 2,386,250 (in December 2001, according to independent expert valuation)

Government

:

(1) admissibility: loss of victim status following settlement agreement of 13/04/2012;

(2) merits: interference proportionate to the public interest pursued

Applicant institute

:

(1) admissibility: the agreement did not contain any waiver in respect of the claims lodged with the Court;

(2) compensation did not reflect market value and was also subject to 20% tax;

(3) just satisfaction claims:

(a) loss of property: EUR 2,270,837.75

(b) non-pecuniary damage: EUR 150,000

(c) costs and expenses before the Court: EUR 50,800.10

Pecuniary damage (loss of property):

EUR 2,174,700

Non-pecuniary damage:

EUR 5,000

, plus any tax that may be chargeable