Ostafi împotriva Poloniei

Decizia nr. 56268/00 a Lidia OSTAFI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 2 septembrie 2004 ca secțiune compusă din: Președintele Ress Caflisch Türmen Zupančič dna H.S. Greve Traja Garlicki, judecători și grefierul adjunct al secțiunii Villiger având în vedere cererea depusă la 14 august 1999, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Lidia Ostafi, a fost un național polonez născut în 1926. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează.

În 1992, reclamantul a cumpărat o proprietate în Nowa Bystrzyca. Constă dintr-o parcelă de teren și o clădire care alocă un hotel și un restaurant. Reclamantul a fost sfătuit de autoritățile locale că un plan de utilizare a terenurilor a permis numai evoluții legate de turism și relaxare. Ea a decis să renovare proprietatea. Renovarea, care a necesitat deșeuri financiare semnificative, s-a încheiat în 1995. La 12 iulie 1995, primarul Bystrzyca Kłodzka ( Burmistrz ) a acordat un anumit dl W.T. o permisiune de planificare pentru a converti clădiri situate pe o parcelă de teren adiacent proprietății reclamantului într-o magazină de târfă și o fabrică de ferestre. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii la comitetul de apel Wałbrzych (SamorzÄdowe Kolegium Odwoławcze La 24 octombrie 1995, Consiliul a anulat decizia impușită, subliniind că planul de utilizare a terenurilor a desemnat zona în care se afla proprietatea ca „o zonă rezidențială cu densitate redusă”.

Decizia primarului a încălcat planul de utilizare a terenurilor și a fost, prin urmare, nul și nu în conformitate cu art. 16 alineatul (1) din Legea privind planificarea orașului și țării din 1994. Dl W.T. a depus Curtea Supremă de Administrație ( Naccelny Såd Administracyjny ) un recurs împotriva hotărârii Consiliului, dar a fost respins la 14 mai 1996. În iunie 1997, reclamantul s-a plâns la Guvernatorul Provincial Wałbrzych în legătură cu inactivitatea Oficiului Municipal Bystrzyca Kłodzka în aplicarea unei decizii de a închide magazinul de târfă și a unei ferate operate de dl W.T. La 23 iulie 1997, directorul Biroului de District al Bystrzyca Kłodzka (Kierownik Urzędu Rejonowego ) a ordonat dlui W.T.

și soția sa să convertească clădirile în care magazinul de târfă și un serbator au fost adăpostite într-o instalație agricolă. Directorul a subliniat că clădirile au fost folosite ca o oaie de doi înainte ca dl W.T. să instaleze utilajele de prelucrare a lemnului alimentate de un motor diesel. Acțiunile dlui W.T. au fost în încălcare flagrantă a legii locale. La 7 august 1997, Biroul Provincial Wałbrzych ( Urzād Wojewódzki ) a informat Ministerul Mediului cu privire la decizia din 23 iulie 1997. Se pare că ancheta Ministerului privind procedurile de punere în aplicare împotriva dlui W.T. a rezultat din plângerea reclamantului. La 7 octombrie 1997, guvernatorul provincial Wałbrzych a respins un recurs depus de dl W.T.

împotriva deciziei din 23 iulie 1997. La 21 mai 1999, inspectorul regional Wrocław al supravegherii de construcții ( Wojewódzki Inspektor Nadzoru Budowlanego ) a instruit Inspectorul districtului Kłodzk al supravegherii de construcții ( Powiatowy Inspektorat Nadzoru Budowlanego ) să pună în aplicare decizia din 7 octombrie 1997 „ cât mai repede posibil” și să trateze cazul cât de urgent. La 28 mai 1999, Inspectorul de District a informat Inspectorul Regional că o vizită a site-ului a fost stabilită pentru 14 iunie 1999. La 11 mai 2001, Ombudsmanul a solicitat Inspectorului Regional de Supraveghere a Construcției să examineze motivele „o întârziere perturbatoare” în cadrul procedurii de executare.

La 27 octombrie 2003, Inspectorul Regional a întrerupt procedura în cazul reclamantului de la decizia din 23 iulie 1997 a fost pusă în aplicare. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns de o încălcare a articolului 8 din Convenție. Ea a susținut că un magazin de târfă și un șervețel operat ilegal de vecinul ei erau situate la 25 de metri de ferestre. În cursul zilei a fost tulburată de zgomotul cauzat de sorvețele circulare, de alte utilaje grele și de încărcare și descărcare a lemnului pe și în afara căruțelor. Drepturile sale asupra vieții private și de a se bucura de pace la domiciliu au fost încălcate. 1 Ea a susținut că o decizie din 12 iulie 1995, care i-a permis vecinului să opereze o magazină de târfă și o șervețerie, a falimentat-o pe măsură ce i-a făcut imposibil să conducă un hotel, deoarece turiștii au fost deranjați de zgomot.

Imobilul ei a pierdut valoare și ea nu a putut să-l vândă. Reclamantul a susținut, de asemenea, că faptele cazului ei au dezvăluit încălcarea articolelor 1, 13, 14, 17, 18 și 34 din Convenție. HOTĂRÂREA La 25 februarie 2004, Guvernul a informat Curtea că reclamantul a murit la 2 martie 2003. De asemenea, au solicitat Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor. Curtea constată că reclamantul a murit la 2 martie 2003 și că nu a fost depusă nici o cerere de moștenitori ai reclamantului de a continua examinarea cazului. În aceste condiții, Curtea concluzionează că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în sensul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii.

În consecință, cazul ar trebui eliminat din lista. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată aplicarea din lista cazurilor sale. Mark Villiger Georg Ress Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 56268/00 by Lidia OSTAFI against Poland The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2 September 2004 as a Chamber composed of: Mr G. Ress , President , Mr L. Caflisch , Mr R. Türmen , Mr B. Zupančič , Mrs H.S. Greve , Mr K. Traja , Mr L. Garlicki, judges , and Mr M. Villiger , Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 14 August 1999, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mrs Lidia Ostafi, was a Polish national born in 1926. The respondent Government were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In 1992 the applicant bought a property in Nowa Bystrzyca. It consisted of a plot of land and a building which housed a hotel and a restaurant. The applicant was advised by the local authorities that a land use plan allowed only developments relating to tourism and leisure. She decided to renovate the property. The renovation, which required significant financial outlays, ended in 1995. The applicant lived in that building. On 12 July 1995 the Mayor of Bystrzyca Kłodzka ( Burmistrz ) granted a certain Mr W.T. a planning permission to convert buildings situated on a plot of a land adjacent to the applicant’s property into a carpenter’s shop and a sawmill. The applicant appealed against this decision to the Wałbrzych Self-Government Board of Appeal ( Samorządowe Kolegium Odwoławcze ). On 24 October 1995 the Board quashed the impugned decision.

It pointed out that the land use plan designated the area in which the property was located as “a low density residential area”. The Mayor’s decision breached the land use plan and was therefore null and void pursuant to Article 16(1) of the Town and Country Planning Law of 1994. Mr W.T. lodged with the Supreme Administrative Court ( Naczelny Sąd Administracyjny ) an appeal against the Board’s decision but it was dismissed on 14 May 1996. In June 1997 the applicant complained to the Wałbrzych Provincial Governor about the Bystrzyca Kłodzka Municipal Office’s inactivity in enforcing a decision to close down a carpenter’s shop and a sawmill operated by Mr W.T. On 23 July 1997 the Director of the Bystrzyca Kłodzka District Office ( Kierownik Urzędu Rejonowego ) ordered Mr W.T.

and his wife to convert the buildings in which the carpenter’s shop and a sawmill were housed into an agricultural facility. The Director pointed out that the buildings had been used as a sheep-fold before Mr W.T. had installed the wood-processing machinery powered by a diesel engine. Mr W.T.’s actions were in flagrant breach of the local law. On 7 August 1997 the Wałbrzych Provincial Office ( Urząd Wojewódzki ) informed the Ministry of Environment about the decision of 23 July 1997. It appears that the Ministry’s inquiry concerning the enforcement proceedings against Mr W.T. resulted from the applicant’s complaint. On 7 October 1997 the Wałbrzych Provincial Governor dismissed an appeal lodged by Mr W.T.

against the decision of 23 July 1997. On 21 May 1999 the Wrocław Regional Inspector of Construction Supervision ( Wojewódzki Inspektor Nadzoru Budowlanego ) instructed the Kłodzk District Inspectorate of Construction Supervision ( Powiatowy Inspektorat Nadzoru Budowlanego ) to enforce the decision of 7 October 1997 “as quickly as possible” and to treat the case as urgent. On 28 May 1999 the District Inspectorate advised the Regional Inspector that a site visit was fixed for 14 June 1999. On 11 May 2001 the Ombudsman asked the Regional Inspector of Construction Supervision to investigate the reasons for “a disturbing delay” in the enforcement proceedings. On 27 October 2003 the Regional Inspector discontinued the proceedings in the applicant’s case since the decision of 23 July 1997 had been enforced.

COMPLAINTS The applicant complained about a breach of Article 8 of the Convention. She submitted that a carpenter’s shop and a sawmill illegally operated by her neighbour were located twenty-five metres from her windows. During the day she was disturbed by noise caused by circular-saws, other heavy machinery and loading and unloading of wood on and off lorries. Her rights to private life and to enjoy peace at home were violated. The applicant further raised a complaint under Article 1 of Protocol No. 1 She submitted that a decision of 12 July 1995, which allowed her neighbour to operate a carpenter’s shop and a sawmill, bankrupted her as it made it impossible for her to run a hotel because tourists were disturbed by noise.

Her property lost value and she could not sell it. The applicant also submitted that the facts of her case disclosed a breach of Articles 1, 13, 14, 17, 18 and 34 of the Convention. THE LAW On 25 February 2004 the Government informed the Court that the applicant had died on 2 March 2003. They also asked the Court to strike the application out of the list of cases. The Court notes that the applicant died on 2 March 2003 and that no request has been submitted by the applicant’s heirs to pursue the examination of the case. In these circumstances the Court concludes that it is no longer justified to continue the examination of the application within the meaning of Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. Accordingly, the case should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Mark Villiger Georg Ress Deputy Registrar President