SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 39434/98 prezentate de EMEK PARTISI și Osman Nuri ȘENOL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Õ (secțiunea a patra), care are loc la 7 septembrie 2004 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte Türmen Strážnická dnii Casadevell Maruste Garlicki, Mijović, judecători și dl Elens-Passos; graffiter adjunct al secțiunii, având în vedere cererea prezentată mai sus Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 11 august 1997, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții din 22 ianuarie 2002, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA primului solicitant, Emek Partizani (Partea Muncii, mai jos Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 martie 1996, a fost întemeiat, iar statutul său depus la Ministerul de Interne. Programul său includea, printre altele, următoarele pasaje Limperialism înseamnă intensificarea preponderenței la militarism, la politica reacționară și anexionistă Limperialismul este stadiul final și fatal al capitalismului, care este anticamera revoluției proletare mondiale Ceea ce va pune capăt războaielor imperialiste, care este victoria revoluției mondiale Revoluția avansează prin stimularea contrarevoluției Sistemul capitalist și imperialist avansează foarte repede spre o fază de războaie, revoluții și răsturnări radicale, în care opozițiile se ascut...Acest fapt este sigur și problema este aceea a pregătirii clasei muncitoare și a popoarelor asuprite pentru această nouă fază (...) Partidul Muncii consideră că principala sa misiune constă în pregătirea [în faza respectivă] a lucrătorilor din Turcia Revendices În domeniul politic (a) Spargerea tuturor legăturilor Turciei cu limperialismul și capitalismul internațional care o fac să depindă de marile state membre - retragerea Turciei de la NATO și de la UEO (Uniunea Europei de Vest). Abrogarea tuturor acordurilor internaționale bilaterale în materie politică și militară, (...) semnate cu statele imperialiste. (b) Apartenența suveranității și a puterii numai pentru popor. Eliminarea tuturor instituțiilor și organizațiilor care împiedică stabilirea suveranității poporului, cum ar fi GMK ( c) Abrogarea tuturor instituțiilor, organizațiilor și legilor anti-democratice stabilite prin Constituția din 12 septembrie - stabilirea unei constituții populare care să facă parte din suveranitatea poporului. (...) f) Rezoluția democratică a problemei kurde : să pună capăt asupririi poporului kurd și provocarii ostilității dintre popoarele turce și kurde de către imperialiști și reacționari turci și kurzi - să elimine toate interdicțiile care afectează poporul kurd ; obținerea retragerii armatei, precum și a altor forțe armate din regiune, obținerea egalității absolute în drepturi și libertăți în ceea ce privește culturile etnice, naționalitățile și limbile [a ajunge la] independența națională, [la] egalitatea drepturilor, [la] o formă complet democratizată a statului, care să garanteze unitatea egală și liberă a popoarelor turce și kurde. 2) În domeniul economic și social (a) Abolirea tuturor privilegiilor recunoscute la Uniunea vamală, la Fondul Monetar Internațional și la Banca Mondială. Anularea datoriilor datorate țărilor imperialiste (...) Cererea de dizolvare din 22 mai 1996, procurorul general aproape de Curtea de Casație ( În actul său, procurorul a reproșat partidului că a încălcat Constituția și Legea privind partidele politice. Potrivit acestuia, conținutul și obiectivele programului de încălcare a integrității teritoriale, la latitudinea națiunii și a limbii oficiale a statului. La 24 iunie 1996, avocatul partidului solicitant și-a prezentat observațiile scrise preliminare, în care susținea că procurorul Republicii se prefăcea că ignoră realitatea Turciei, susținând în actul său de acuzare, pe de o parte că limba turcă ar trebui să rămână singura activitate în domeniul educației și al activităților culturale pentru a proteja unitatea națiunii și că, pe de altă parte, El a amintit că structurile sociale, cum ar fi minoritățile, nu puteau fi create în mod artificial și nici nu puteau fi recunoscute de oameni de stat, inclusiv de oameni de stat, ale căror discursuri publice au fost citate. Avocatul partidului solicitant concluzionează că adevăratul motiv al cererii de dizolvare rezidă în disponibilitatea de a interzice lucrătorilor să facă politică și să le reducă la rolul de spectatori. La 27 iunie 1996, procurorul general aproape de Curtea de Casație și-a prezentat observațiile cu privire la fond. La 15 august 1996, partidul solicitant și-a prezentat, la rândul său, observațiile cu privire la fond. La rândul său, avocatul partidului s-a referit în special la articolele 10, 11, 17 și 18 din convenție, precum și la art. 3 din Protocolul nr. 7 octombrie 1996, părțile și-au prezentat oral observațiile în fața Curții Constituționale. La 14 februarie 1997, Curtea Constituțională a pronunțat dizolvarea EP , în conformitate cu art. 101 litera (a) din Legea privind partidele politice, pe motiv că statutul și programul său erau de natură să aducă atingere integrității teritoriale a statului, precum și în interiorul națiunii și al limbii sale oficiale În hotărârea sa, Curtea Constituțională a amintit în primul rând principiile constituționale conform cărora persoanele care locuiau pe teritoriul turc, indiferent de originea lor etnică, formau o unitate, prin cultura lor comună. Potrivit Curții Constituționale, toate aceste persoane erau cetățeni ai Republicii Turcia și constituiau națiunea turcă și a amintit că, în conformitate cu Tratatul de la Lausanne, o limbă sau o origine etnică distinctă nu sunt suficiente pentru a acorda unui grup calitatea de minoritate. conținea cuvinte de natură să aducă atingere integrității teritoriale și proprietății națiunii, Curtea Constituțională a declarat că, cetățenii de origine kurdă se bucură de aceleași drepturi ca și ceilalți cetățeni turci din toate regiunile Turciei. În sprijinul acestor considerente, hotărârea Curții Constituționale se referă la litera (f) din programul partidului menționat anterior, precum și la următoarele fraze ale programului partidului solicitant L Limperialismul este stadiul final și fatal al capitalismului, care este anticamera revoluției proletare mondiale Ceea ce va pune capăt războaielor imperialiste, care este victoria revoluției mondiale Revoluția avansează prin stimularea contrarevoluției Sistemul capitalist și imperialist avansează în direcția unei faze de războaie, revoluții și răsturnări radicale, în care opozițiile se întețesc...Acest fapt este sigur și problema este aceea a pregătirii clasei lucrătorilor și a popoarelor oprimate pentru această nouă fază. Partidul Muncii consideră că principala sa misiune constă în pregătirea [în faza menționată] a lucrătorilor din Turcia (...) Curtea Constituțională a precizat că, atunci când se analizează întreaga activitate a programului, se înțelege în mod clar semnificația termenilor, cum ar fi "limperialismul," "suspendarea kurzilor," "lucrătorii turci și kurzii" La litera (f) de mai sus, Comisia a considerat că propunerile programului , în scopul promovării dezvoltării limbii kurde, ar avea ca scop crearea de minorități în detrimentul integrității teritoriale și al unității naționale turce. În consecință, obiective care, cum ar fi cele ale kurdelor, ar fi cele ale kurdei, ar crea minorități în detrimentul integrității teritoriale și al unității naționale turce. , ar favoriza separatismul și divizarea națiunii turce, nu ar fi eligibile și ar justifica dizolvarea partidului în cauză. Încheierea dizolvarii pronunțării de către Curtea Constituțională a dus la lichidarea bunurilor partidului și transferul lor către Trezorerie publică, în conformitate cu art. 107 alineatul (1) din Legea nr. 2820. La 26 iunie 1998, hotărârea Curții Constituționale a fost publicată în Jurnalul Oficial. El a avut ca efect interzicerea fondatorilor și a liderilor partidului de a exercita funcții similare în orice altă formare politică (art. 69 din Constituție și art. 95 alineatul (1) din Legea nr. 2820). Dreptul și practica internă relevante la momentul faptelor Constituția art. 2 Republica Turcia este un stat de drept democratic, laic și social, care respectă drepturile omului într-un spirit de pace socială, solidaritate națională și justiție, legat de naționalismul d atatürk și bazat pe principiile fundamentale stabilite în preambul. art. 3 alineatul (1) Statul Turcia este, împreună cu teritoriul său și națiunea sa, o entitate indivizibilă. Limba sa oficială este turca. art. 6 Suveranitatea aparține, fără condiții sau rezerve, națiunii. (...) Exercitarea suveranității nu poate fi în nici un caz cedată unui individ, unui grup sau unei clase sociale. (...) art. 10 alineatul (1) Toți sunt egali în fața legii fără nici o discriminare pe motive de limbă, rasă, culoare, sex, limbă politică, convingeri filozofice, religie, de apartenență la o sectă religioasă sau alte motive similare. art. 14 alineatul (1) Nici unul dintre drepturile și libertățile menționate în Constituție nu poate fi exercitat în scopul de a aduce atingere integrității teritoriale a statului și proprietății națiunii, de a pune în pericol existența statului turc și a Republicii, de a elimina drepturile și libertățile fundamentale, de a încredința direcția de la art. 66 alineatul (1) Orice persoană legată de statul turc prin legătura de cetățenie este Turca. art. 68 (fostul) Cetățenii au dreptul de a înființa partide politice și, în conformitate cu procedura prevăzută în acest scop, de a adera și de a se retrage din aceasta. (...) Partidele politice sunt elementele indispensabile ale vieții politice democratice. Partidele politice sunt întemeiate fără autorizație prealabilă și își desfășoară activitățile în conformitate cu Constituția și cu legile. Statutul și programele partidelor politice nu pot fi contrare integrității absolute a teritoriului lacului și al națiunii, drepturilor omului, suveranității naționale și principiilor Republicii Democrate și Laice. Acesta nu poate fi întemeiat pe partidele politice care au ca scop să promoveze și să submineze o clasă socială sau un grup sau orice formă de dictatură. (...) art. 69 (fost) Partidele politice nu se pot angaja în activități străine statutului și programelor lor și nu se pot sustrage restricțiilor prevăzute în art. 14 din Constituție; cei care le încalcă sunt definitiv desființați. (...) Deciziile și funcționarea internă a partidelor politice nu pot fi contrare principiilor democrației. (...) De la înființarea partidelor politice, procurorul general al Republicii monitorizează cu prioritate conformitatea cu Constituția și cu legile statutelor și programelor acestora, precum și cu situația juridică a fondatorilor acestora și monitorizează și activitățile acestora. Curtea Constituțională decide cu privire la dizolvarea partidelor politice la cererea procurorului general al Republicii. Fondatorii și liderii de la toate nivelurile partidelor politice dizolvate definitiv nu pot fi fondatori, directori sau auditori ai unui nou partid politic și nu pot fi fondate noi partide politice ale căror majoritatea membrilor ar fi constituiți din membri ai unui partid politic dizolvat (...) Legea nr. 2820 de reglementare a partidelor politice art. 78 partidele politice nu pot viza, lucra sau stimula terțe părți să se modifice : forma republicană a lamului Turciei ; dispozițiile (...) referitoare la integritatea absolută a teritoriului la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . să pună în pericol existența ținutului și a Republicii turce, să abolize drepturile și libertățile fundamentale, să stabilească o discriminare pe motive de limbă, rasă, culoare a pielii, religie sau religie într-un cult sau să instituie, prin orice mijloace, un regim etic întemeiat pe astfel de noțiuni și concepții. (...) nu pot avea ca scop apărarea sau darea în stăpânire a unei clase sociale asupra altora, sau stăpânirea unei comunități, sau chiar a oricărei forme de dictatură; ei nu se pot angaja în activități care urmăresc astfel de scopuri. (...) art. 80 Partidele politice nu pot avea ca scop să submineze principiul națiunii unitare pe care se bazează Republica Turcia și nici să se angajeze în activități care urmăresc acest scop. art. 81 Partidele politice nu pot: în scris: existența minorităților pe teritoriul Republicii Turcia, bazate pe diferențe legate de cultura națională sau religioasă, în jurul unei secte, rase sau limbi; să aibă ca scop distrugerea integrității națiunii, propunându-se, sub acoperire de protecție, promovarea sau difuzarea unei limbi sau a unei culturi non- turce, crearea de minorități pe teritoriul Republicii Turcia sau de a se angaja în activități conexe. (...) Art. 90 alin. (1) Statutul, programele și activitățile partidelor politice nu pot încălca constituția și prezenta lege. art. 96 alineatul (3) Nu poate fi întemeiat dintr-un partid politic numit comunist, anarhist, fascist, teocratic sau național-socialist sau al cărui nume este cel al unei religii, limbii, rasei, sectei sau regiunii sau conține un termen menționat anterior sau similar. art. 101 Curtea Constituțională pronunță dizolvarea partidului politic: ale cărui statute sau programe (...) se dovedesc a fi contrare dispozițiilor capitolului 4 din prezenta lege; sau din care adunarea generală, comitetul central sau consiliul de administrație (...) adoptă decizii, emit circulare sau fac comunicări (...) care contravin dispozițiilor capitolului 4 din prezenta lege (...), sau al căror președinte, vicepreședinte sau secretar general fac declarații scrise sau orale contrare dispozițiilor menționate (...) Art. 107 alin. (1) În cazul în care un partid politic este dizolvat de Curtea Constituțională, acesta este transferat în totalitate de către Trezorerie. Capitolul 4 din lege, menționat la art. 101, cuprinde în special articolele 90 alineatul (1) și 96 alineatul (3) reproduse mai sus. Invocând articolele 9 și 10 din convenție, reclamanții se plâng că dizolvarea EP constituie o interferență nejustificată cu drepturile lor la libertatea de gândire și de exprimare. Reclamanții susțin că dizolvarea EP se rezumă la o încălcare a libertății lor de asociere. Reclamanții susțin că au fost victime ale discriminării pe motive de origine etnică și că, la art. 14 din convenție, coroborat cu articolele 9, 10 și 11. În special, aceștia susțin că această dizolvare constituie o interferență în libertatea de gândire, de expresie, precum și în libertatea de asociere, încălcând articolele 9, 10 și 11 din convenție. Invocând art. 14 din convenție, reclamanții declară, de asemenea, o discriminare cu privire la din cauza opiniilor politice pe care le reprezintă. Astfel formulate, Curtea consideră că aceste obiecțiuni intră sub incidența articolului 11 din Convenție coroborat cu art. 14. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se baza cu alte sindicate și de a se ocupa de sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților naționale. Prezentul articol nu se referă la impunerea unor restricții legitime asupra exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, poliției sau administrației statului. Drepturile și libertățile recunoscute în prezenta convenție trebuie să fie protejate, fără a se face nicio distincție, în special pe criterii de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau de orice altă natură, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație. Guvernul susține că dizolvarea a fost prevăzută de lege din moment ce aceasta a fost fondată pe nerespectarea programului său de lege nr. 2820 de reglementare a partidelor politice, precum și a Constituției. Mai mult decât atât, restricția avea mai multe obiective legitime, și anume protejarea integrității teritoriului turc, a securității publice și a securității naționale. Prin invocarea unei distincții între "popele kurde și turce" a încercat să stabilească, în cadrul națiunii turce, o discriminare pe motive de etnie. Această abordare, care propune crearea unei minorități bazate pe originea etnică în cadrul națiunii, ar fi fost incompatibilă cu integritatea națională. Guvernul subliniază, de asemenea, că perioada faptelor coincidea în țară cu o creștere intolerabilă a terorismului, făcând mii de victime. Potrivit guvernului, în acest context, programul de , sub acoperirea unui apel la lupta împotriva capitalismului și limperialismului constituia un stimulent pentru violență și închiderea putea răspunde în mod rezonabil unui Nevoia socială imperioasă Reclamanții contestă aceste teze și susțin că programul s.S. este mulțumit să pună accentul pe necesitatea de a dezvolta limba și cultura În lumina argumentelor părților, Curtea consideră că cererea ridică probleme de fapt și de drept care necesită o examinare pe fond. În consecință, aceasta nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de nerecuperare. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declare Restul cererii admisibile, toate mijloacele de fond rezervate. Françoise Elens-passos Nicolas Bratza Grefier Adjunct Președinte
de la requête n
o
39434/98
présentée par EMEK PARTISI et Osman Nuri ȘENOL
contre la Turquie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 7 septembre 2004 en une chambre composée de
:
Sir
Nicolas
Bratza
,
président
,
M.
R.
Türmen
,
M
me
V.
Strážnická
,
MM.
J.
Casadevall
,
R.
Maruste
,
L.
Garlicki,
M
me
L.
Mijović,
juges
,
et de M
me
F.
Elens-Passos,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 11 août 1997,
Vu l’article 5 § 2 du Protocole n
o
11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,
Vu la décision partielle de la Cour du 22 janvier 2002,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le premier requérant,
Emek Partisi
(Parti du Travail, ci-dessous “EP”), est un parti politique dissous par la Cour constitutionnelle. Le second requérant, M. Osman Nuri Șenol, était le président de ce parti à l’époque des faits. Les requérants sont représentés devant la Cour par M
e
Sürek, avocat à İstanbul.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 25 mars 1996, le
EP
fut fondé, et ses statuts déposés au ministère de l’Intérieur. Son programme comprenait notamment les passages suivants
:
«
L’impérialisme signifie l’intensification de la propension au militarisme, à la politique réactionnaire et annexionniste
».
«
L’impérialisme est le stade ultime et fatal du capitalisme, c’est l’antichambre de la révolution prolétaire mondiale
».
«
Ce qui va mettre fin aux guerres impérialistes, c’est la victoire de la révolution mondiale
».
«
La révolution avance en incitant la contre-révolution
».
«
Le système capitaliste et impérialiste avance à toute allure vers une phase de guerres, de révolutions et de bouleversements radicaux, où les oppositions s’aiguisent...Ce fait est certain et la question est celle de la préparation de la classe ouvrière et des peuples opprimés à cette nouvelle phase
».
(...)
-«
Le Parti du Travail considère que sa mission primordiale consiste en la préparation [à ladite phase] des travailleurs de la Turquie
».
Revendications
:
1)
Dans le domaine politique
a) Briser tous les liens de la Turquie avec l’impérialisme et le capitalisme international qui la font dépendre aux grands États
;
- retrait de la Turquie de l’OTAN et de l’UEO (Union de l’Europe Occidentale). Abrogation de tous les accords internationaux bilatéraux en matière politique et militaire, (...) signés avec les États
impérialistes.
b) Appartenance de la souveraineté et du pouvoir uniquement au peuple. Suppression de toutes les institutions et organisations qui font obstacle à l’établissement de la souveraineté du peuple, telles que le MGK («
Conseil de Sécurité nationale
»), la contre-guérilla, le MIT («
Service de renseignement national
») (...). Interdiction du fond secret («
Örtülü ödenek
»). (...).
c) Abrogation de toutes les institutions, organisations et des lois anti- démocratiques établies par la Constitution du 12 septembre
;
- établissement d’une constitution populaire assurant l’appartenance de la souveraineté au peuple.
(...)
f) La résolution démocratique de la question kurde
: mettre un terme à l’oppression du peuple kurde et à la provocation d’une hostilité entre les peuples turque et kurde par les impérialistes et les réactionnaires turcs et kurdes
;
- supprimer toutes les interdictions touchant le peuple kurde
; obtenir le retrait de l’armée ainsi que des autres forces armées de la région, obtenir l’égalité absolue dans les droits et les libertés concernant les cultures ethniques, les nationalités et les langues
;
[Parvenir à]
l’indépendance nationale,
[à]
l’égalité des droits,
[à]
une forme entièrement démocratisée de l’État, garantissant l’unité égalitaire et libre des peuples turc et kurde.
2) Dans le domaine économique et social
a) Abolition de tous les privilèges reconnus à l’Union douanière, au Fond monétaire international et à la Banque mondiale. Annulation des dettes dues aux pays impérialistes
;
(...)
»
La demande en dissolution du
EP
Le 22 mai 1996, le procureur général près la Cour de cassation («
le
procureur général
») requit auprès de la Cour constitutionnelle la dissolution du EP. Dans son acte, le procureur reprocha au parti d’avoir enfreint la Constitution et la loi sur les partis politiques. D’après lui, le contenu et les objectifs du programme du
EP
portaient atteinte à l’intégrité territoriale, à l’unité de la nation et de la langue officielle de l’État.
Le 24 juin 1996, l’avocat du parti requérant présenta ses observations écrites préliminaires, dans lesquelles il soulève que le procureur de la République feignait d’ignorer la réalité de la Turquie, en soutenant dans son acte d’accusation d’une part que la langue turque devrait rester la seule pratiquée dans l’éducation et les activités culturelles afin de préserver l’unité de la nation et que, d’autre part le
EP
visait à créer des minorités au détriment de ladite unité. Il rappela que des structures sociales, telles que des minorités, ne pouvaient être artificiellement créées et qu’ils s’agissait de faits historiques reconnus, entre autres par des hommes d’État, dont il cita des discours publics. L’avocat du parti requérant conclut que le vrai motif de la demande de dissolution résidait en la volonté d’interdire aux travailleurs de faire de la politique et de les réduire au rôle de spectateurs.
Le 27 juin 1996, le procureur général près la Cour de cassation présenta ses observations quant au fond.
Le 15 août 1996, le parti requérant présenta à son tour ses observations quant au fond. L’avocat du parti se référa notamment aux articles 10, 11, 17 et 18 de la Convention, ainsi qu’à l’article 3 du Protocole n
o
1.
Le 7 octobre 1996, les parties présentèrent oralement leurs observations devant la Cour constitutionnelle.
La dissolution du
EP
Le 14 février 1997, la Cour constitutionnelle prononça la dissolution du EP
, en application de l’article 101 a) de la loi sur les partis politiques, au motif que ses statuts et son programme étaient «
de nature à porter atteinte à l’intégrité territoriale de l’État ainsi qu’à l’unité de la nation et de sa langue officielle
», et qu’ils violaient ainsi les articles 78 a) et 81 a) et b) de ladite loi.
Dans son arrêt, la Cour constitutionnelle rappela en premier lieu les principes constitutionnels selon lesquels les personnes vivant sur le territoire turc, quelle que soit leur origine ethnique, formaient une unité, à travers leur culture commune. D’après la Cour constitutionnelle, l’ensemble de ces personnes étaient des citoyens de la République de Turquie et constituaient la nation turque. Elle rappela en outre que, selon le traité de Lausanne, une langue ou une origine ethnique distinctes ne suffisent pas, à elles seules, à accorder à un groupe la qualité de minorité.
Quant à l’allégation selon laquelle le programme du
EP
contenait des propos de nature à porter atteinte à l’intégrité territoriale et à l’unité de la nation, la Cour constitutionnelle releva que, les citoyens d’origine kurde jouissaient des mêmes droits que les autres citoyens turcs dans toutes les régions de la Turquie. Affirmer le contraire reviendrait à légitimer les actes des organisations terroristes.
A l’appui de ces considérations, l’arrêt de la Cour constitutionnelle se référa à l’alinéa f) du programme du parti, cité ci-dessus, ainsi qu’aux phrases suivantes du programme du parti requérant
:
«
L’impérialisme signifie l’intensification de la propension au militarisme, à la politique réactionnaire et annexionniste
».
«
L’impérialisme est le stade ultime et fatal du capitalisme, c’est l’antichambre de la révolution prolétaire mondiale
».
«
Ce qui va mettre fin aux guerres impérialistes, c’est la victoire de la révolution mondiale
».
«
La révolution avance en incitant la contre-révolution
».
«
Le système capitaliste et impérialiste avance à toute allure vers une phase de guerres, de révolutions et de bouleversements radicaux, où les oppositions s’aiguisent...Ce fait est certain et la question est celle de la préparation de la classe des travailleurs et des peuples opprimés à cette nouvelle phase
».
«
Le Parti du Travail considère que sa mission primordiale consiste en la préparation [à ladite phase] des travailleurs de la Turquie
».
(...)
La Cour constitutionnelle précisa que «
lorsque l’on examine l’intégralité du programme, on comprend clairement la signification des termes tels que ‘
l’impérialisme
’, ‘
l’oppression des Kurdes
’, ‘
les travailleurs turcs et kurdes
’, ‘la forme démocratisée de l’Etat’ etc.,
employés à l’alinéa f)
». Elle considéra que les propositions du programme du
EP
, sous couvert de promouvoir le développement de la langue kurde, viseraient à créer des minorités au détriment de l’intégrité territoriale et l’unité nationale turques. En conséquence, des objectifs qui, tels ceux du
EP
, favoriseraient le séparatisme et la division de la nation turque, ne seraient pas admissibles et justifieraient la dissolution du parti en question.
L’arrêt de la dissolution du
EP
rendu par la Cour constitutionnelle entraîna
ipso jure
la liquidation des biens du parti et leur transfert au Trésor public, conformément à l’article 107 § 1 de la loi n
o
2820.
Le 26 juin 1998, l’arrêt de la Cour constitutionnelle fut publié au journal officiel. Il eut pour effet d’interdire aux fondateurs et dirigeants du parti d’exercer des fonctions similaires dans toute autre formation politique (article 69 de la Constitution et article 95 § 1 de la loi n
o
2820).
B.
Le droit et la pratique internes pertinents à l’époque des faits
1.
La Constitution
Article 2
«
La République turque est un État de droit démocratique, laïc et social, respectueux des droits de l’homme dans un esprit de paix sociale, de solidarité nationale et de justice, attaché au nationalisme d’Atatürk et reposant sur les principes fondamentaux énoncés dans le préambule.
»
Article 3 § 1
«
L’État de Turquie est, avec son territoire et sa nation, une entité indivisible. Sa langue officielle est le turc.
»
Article 6
«
La souveraineté appartient, sans condition ni réserve, à la nation.
(...)
L’exercice de la souveraineté ne peut en aucun cas être cédé à un individu, un groupe ou une classe sociale. (...)
»
Article 10 § 1
«
Tous sont égaux devant la loi sans aucune discrimination fondée sur la langue, la race, la couleur, le sexe, l’opinion politique, les croyances philosophiques, la religion, l’appartenance à une secte religieuse ou d’autres motifs similaires.
»
Article 14 § 1
«
Aucun des droits et libertés mentionnés dans la Constitution ne peut être exercé dans le but de porter atteinte à l’intégrité territoriale de l’Etat et l’unité de la nation, de mettre en péril l’existence de l’Etat turc et de la République, de supprimer les droits et libertés fondamentaux, de confier la direction de l’Etat à un seul individu ou à un groupe ou d’assurer l’hégémonie d’une classe sociale sur d’autres classes sociales, ou d’établir une discrimination fondée sur la langue, la race, la religion ou l’appartenance à une secte religieuse, ou d’instituer par tout autre moyen un ordre étatique fondé sur de telles conceptions et opinions.
»
Article 66 § 1
«
Toute personne liée à l’État turc par le lien de la nationalité est Turque.
»
Article 68 (ancien)
«
Les citoyens ont le droit de fonder des partis politiques et, conformément à la procédure prévue à cet effet, d’y adhérer et de s’en retirer. (...)
Les partis politiques sont les éléments indispensables de la vie politique démocratique.
Les partis politiques sont fondés sans autorisation préalable et exercent leurs activités dans le respect de la Constitution et des lois.
Les statuts et programmes des partis politiques ne peuvent être contraires à l’intégrité absolue du territoire de l’Etat et de la nation, aux droits de l’homme, à la souveraineté nationale et aux principes de la République démocratique et laïque.
Il ne peut être fondé de partis politiques ayant pour but de préconiser et d’instaurer la domination d’une classe sociale ou d’un groupe, ou une forme quelconque de dictature. (...)
»
Article 69 (ancien)
«
Les partis politiques ne peuvent pas se livrer à des activités étrangères à leurs statuts et à leurs programmes, et ne peuvent se soustraire aux restrictions prévues à l’article 14 de la Constitution; ceux qui les enfreignent sont définitivement dissous.
(...)
Les décisions et le fonctionnement interne des partis politiques ne peuvent être contraires aux principes de la démocratie.
(...)
Dès la fondation des partis politiques, le procureur général de la République contrôle en priorité la conformité à la Constitution et aux lois de leurs statuts et programmes ainsi que de la situation juridique de leurs fondateurs. Il en suit également les activités.
La Cour constitutionnelle statue sur la dissolution des partis politiques à la requête du procureur général de la République.
Les fondateurs et les dirigeants à tous les échelons des partis politiques définitivement dissous ne peuvent être fondateurs, dirigeants ou commissaires aux comptes d’un nouveau parti politique, et il ne peut être fondé de nouveaux partis politiques dont la majorité des membres serait constituée de membres d’un parti politique dissous. (...)
»
2.
La loi n
o
2820 portant réglementation des partis politiques
Article 78
«
Les partis politiques
:
a)
ne peuvent ni viser, ni œuvrer, ni inciter des tiers
à modifier : la forme républicaine de l’Etat de Turquie ; les dispositions (...) relatives à l’intégrité absolue du territoire de l’Etat turc, à l’unité absolue de sa nation, à sa langue officielle, à son drapeau et à son hymne national ; (...) le principe selon lequel la souveraineté appartient sans condition ni réserve à la nation turque ; (...) la disposition prévoyant que l’exercice de la souveraineté ne peut en aucun cas être cédé à un individu, un groupe ou une classe sociale (...) ;
à mettre en péril l’existence de l’Etat et de la République turcs, à abolir les droits et libertés fondamentaux, à établir une discrimination fondée sur la langue, la race, la couleur de la peau, la religion ou l’appartenance à une secte, ou à instaurer, par tout moyen, un régime Etatique fondé sur de telles notions et conceptions.
(...)
c)
ne peuvent avoir pour but de défendre ou d’établir la domination d’une classe sociale sur les autres, ou la domination d’une communauté, ou encore d’instaurer toute forme de dictature ; ils ne peuvent se livrer à des activités poursuivant pareils buts. (...)
»
Article 80
«
Les partis politiques ne peuvent avoir pour but d’affaiblir le principe de l’Etat unitaire sur lequel se fonde la République turque, ni se livrer à des activités poursuivant pareille fin.
»
Article 81
«
Les partis politiques ne peuvent :
a)
affirmer l’existence, sur le territoire de la République de Turquie, de minorités fondées sur des différences tenant à la culture nationale ou religieuse, à l’appartenance à une secte, à la race ou à la langue ;
b)
avoir pour but la destruction de l’intégrité de la nation en se proposant, sous couvert de protection, promotion ou diffusion d’une langue ou d’une culture non turques, de créer des minorités sur le territoire de la République de Turquie ou de se livrer à des activités connexes. (...)
»
Article 90 § 1
«
Les statuts, programmes et activités des partis politiques ne peuvent contrevenir à la Constitution et à la présente loi.
»
Article 96 § 3
«
Il ne peut être fondé de parti politique appelé communiste, anarchiste, fasciste, théocratique ou national-socialiste, ou dont le nom est celui d’une religion, langue, race, secte ou région, ou contient un terme précité ou analogue.
»
Article 101
«
La Cour constitutionnelle prononce la dissolution du parti politique :
a)
dont les statuts ou le programme (...) se révèlent contraires aux dispositions du chapitre 4 de la présente loi, ou
b)
dont l’assemblée générale, le comité central ou le conseil d’administration (...) adoptent des décisions, émettent des circulaires ou font des communications (...) contraires aux dispositions du chapitre 4 de la présente loi (...), ou dont le président, le vice-président ou le secrétaire général font des déclarations écrites ou orales contraires auxdites dispositions (...)
»
Article 107 § 1
«
L’intégralité des biens d’un parti politique dissous par la Cour constitutionnelle est transférée au Trésor public.
»
Le chapitre 4 de la loi, visé à l’article 101, comprend notamment les articles 90 § 1 et 96 § 3 reproduits ci-dessus.
Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, les requérants se plaignent de ce que la dissolution du EP constitue une ingérence injustifiée à leurs droits à la liberté de pensée et d’expression.
Les requérants maintiennent que la dissolution du EP se résume en une violation de leur liberté d’association. Ils invoquent l’article 11 de la Convention.
Les requérants soutiennent avoir été victimes d’une discrimination fondée sur leur origine ethnique et invoquent l’article 14 de la Convention combiné avec ses articles 9, 10 et 11.
Les requérants se plaignent de la dissolution du parti politique «
EP
» par la Cour constitutionnelle turque. Ils soutiennent en particulier que cette dissolution constitue une ingérence dans la liberté de pensée, d’expression ainsi que dans la liberté d’association, en violation des articles 9, 10 et 11 de la Convention.
Invoquant l’article 14 de la Convention, les requérants font aussi état d’une discrimination à l’égard du
EP
en raison des opinions politiques qu’il représente.
Ainsi formulés, la Cour estime que ces griefs tombent sous le coup de l’article 11 de la Convention combiné avec son article 14.
L’article 11 de la Convention est libellé comme suit
:
«
1.
Toute personne a droit à la liberté de réunion pacifique et à la liberté d’association, y compris le droit de fonder avec d’autres des syndicats et de s’affilier à des syndicats pour la défense de ses intérêts.
2.
L’exercice de ces droits ne peut faire l’objet d’autres restrictions que celles qui, prévues par la loi, constituent des mesures nécessaires, dans une société démocratique, à la sécurité nationale, à la sûreté publique, à la défense de l’ordre et à la prévention du crime, à la protection de la santé ou de la morale, ou à la protection des droits et libertés d’autrui. Le présent article n’interdit pas que des restrictions légitimes soient imposées à l’exercice de ces droits par les membres des forces armées, de la police ou de l’administration de l’État.
»
L’article 14 de la Convention stipule
:
«
La jouissance des droits et libertés reconnus dans la présente Convention doit être assurée, sans distinction aucune, fondée notamment sur le sexe, la race, la couleur, la langue, la religion, les opinions politiques ou toutes autres opinions, l’origine nationale ou sociale, l’appartenance à une minorité nationale, la fortune, la naissance ou toute autre situation.
»
Le Gouvernement soutient que la dissolution du
EP
était prévue par la loi dès lors qu’elle était fondée sur la non-conformité de son programme à la loi n
o
2820 réglementant les partis politiques ainsi qu’à la Constitution. Il maintient
en outre que la restriction poursuivait plusieurs buts légitimes à savoir la protection de l’intégrité du territoire turc, de la sûreté publique et de la sécurité nationale. D’après le Gouvernement, la restriction en question était nécessaire dans une société démocratique.
Il fait valoir que le
EP
, en invoquant une distinction entre les "peuples kurdes et turcs" essayait d’établir, au sein de la nation turque, une discrimination fondée sur l’appartenance ethnique. Cette approche, qui propose de créer une minorité basée sur l’origine ethnique au sein de la nation, aurait été incompatible avec l’intégrité nationale. Le Gouvernement souligne en outre que l’époque des faits coïncidait dans le pays avec une montée intolérable du terrorisme, faisant des milliers de victimes. Selon le Gouvernement, dans ce contexte, le programme du
EP
, sous couvert d’un appel à la lutte contre le capitalisme et l’impérialisme constituait une incitation à la violence et la fermeture du
EP
pouvait raisonnablement répondre à un «
besoin social impérieux
».
Les requérants contestent ces thèses. Ils font valoir que le programme du
EP
s’est contenté de mettre l’accent sur la nécessité de développer la langue et la culture «
kurde
» et de prendre des mesures législatives à cet égard. Il n’aurait prôné ni la séparation des kurdes de la Turquie, ni la fondation d’un État kurde indépendant.
A la lumière des arguments des parties, la Cour estime que la requête pose des problèmes de fait et de droit qui nécessite un examen au fond. Il s’ensuit qu’elle ne saurait être déclarée manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. La Cour constate en outre qu’elle ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
le restant de la requête recevable, tous moyens de fond réservés.
Françoise
Elens-passos
Nicolas
Bratza
Greffière adjointe
Président