AFFAIRE EMEK PARTİSİ ET ȘENOL c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

31.05.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 11;Non-lieu à examiner l'art. 9;Non-lieu à examiner l'art. 10;Non-lieu à examiner l'art. 14;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure nationale;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE EMEK PARTİSİ ET ȘENOL c. TURQUIE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA EMEK PARTE Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Casadevall Türmen Pellonpä Maruste Pavlovschi, Borrego Borrego, judecători și dl O La originea cauzei se află o cerere (n 39434/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia, printre care un partid politic, Emek Partsi (Partea muncii, denumită în continuare 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor la lamaie și a libertăților fundamentale ( Reclamanții au susținut în special că dizolvarea EP le-a încălcat drepturile la libertatea de asociere, la libertatea de gândire și de exprimare și că au fost discriminați din cauza opiniilor politice apărate de formarea lor politică. Cererea a fost atribuită celei de-a patra secțiuni a Curții (art. 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 alineatul (1) din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții. La 7 septembrie 2004, Curtea a declarat cererea admisibilă. noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a patra secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Primul reclamant, EP, este un partid politic dizolvat de Curtea Constituțională. Al doilea reclamant, dl Osman Nuri Șenol, a fost președintele acestui partid la momentul faptelor. La 25 martie 1996, EP a fost fondat, iar statutul său a fost depus la Ministerul de Interne. Programul său a inclus următoarele pasaje: Limperialismul înseamnă aprofundarea înclinației față de militarism, politica reacționară și anexionistă Limperialism este stadiul final și fatal al capitalismului, ceea ce este anticamera revoluției proletare mondiale Ceea ce va pune capăt războaielor imperialiste este victoria revoluției mondiale Revoluția avansează prin stimularea contrarevoluției Sistemul capitalist și imperialist se îndreaptă cu repeziciune spre o fază de războaie, revoluții și răsturnări radicale, unde opozițiile se ascut. (...) Acest fapt este cert și problema este aceea a pregătirii clasei muncitoare și a popoarelor asuprite pentru această nouă fază (...) Partidul Muncii consideră că principala sa misiune constă în pregătirea lucrătorilor din Turcia [în faza respectivă] Revendicări În domeniul politic Spargerea tuturor legăturilor Turciei cu limperialismul și capitalismul internațional care o fac să depindă de marile state retragerea Turciei de la NATO și de la UEO (Uniunea Europei de Vest). Abrogarea tuturor acordurilor internaționale bilaterale în materie politică și militară, (...) semnate cu statele imperialiste. Apartenența suveranității și a puterii numai poporului. Eliminarea tuturor instituțiilor și organizațiilor care împiedică stabilirea suveranității poporului, cum ar fi MGK ( Abrogarea tuturor instituțiilor, organizațiilor și legilor antidemocratice stabilite prin Constituția din 12 septembrie cu privire la o constituție populară care ține la distanță de suveranitatea poporului. (...) Rezoluția democratică a întrebării kurde : să pună capăt asupririi poporului kurd și provocarii ostilității dintre popoarele turce și kurde de către imperialiști și reacționari turci și kurzi să elimine toate interdicțiile care afectează poporul kurd ; obținerea retragerii armatei, precum și a altor forțe armate din regiune, obținerea egalității absolute în drepturi și libertăți în ceea ce privește culturile etnice, naționalitățile și limbile [a ajunge la] independența națională, [la] egalitatea drepturilor, [la] o formă complet democratizată a statului, care să garanteze unitatea egală și liberă a popoarelor turce și kurde. În domeniul economic și social Abolirea tuturor privilegiilor recunoscute în Uniunea Vamală, în Fondul Monetar Internațional și în Banca Mondială. Anularea datoriilor datorate țărilor imperialiste (...) La 22 mai 1996, procurorul general lângă Curtea de Casație ( În actul său, procurorul a reproșat partidului că a încălcat Constituția și Legea privind partidele politice. Potrivit acestuia, conținutul și obiectivele programului de încălcare a integrității teritoriale, în mod direct a națiunii și a limbii oficiale a statului. 10. La 24 iunie 1996, avocatul partidului solicitant și-a prezentat observațiile scrise preliminare, în care susținea că procurorul Republicii se prefăcea că ignoră realitatea Turciei, susținând în actul său de punere sub acuzare că limba turcă ar trebui să rămână singura activitate în domeniul educației și al activităților culturale, astfel încât să se păstreze unitatea națiunii și că, pe de altă parte, EP a avut ca obiectiv crearea de minorități în detrimentul acestei unități și a reamintit că structurile sociale, cum ar fi minoritățile, nu puteau fi create în mod artificial și că este vorba despre fapte istorice recunoscute, printre altele de oameni de stat, ale căror discursuri publice le-au citat. La 27 iunie 1996, procurorul general din apropierea Curții de Casație și-a prezentat observațiile cu privire la fond. 12. La 15 august 1996, partidul solicitant și-a prezentat, la rândul său, observațiile cu privire la fond. La 7 octombrie 1996, părțile și-au prezentat oral observațiile în fața Curții Constituționale, în special la articolele 10, 11, 17 și 18 din convenție, precum și la art. 3 din Protocolul 13. La 14 februarie 1997, Curtea Constituțională a pronunțat dizolvarea EP, în conformitate cu art. 101 litera (a) din Legea privind partidele politice, pe motiv că statutul și programul său erau de natură să afecteze integritatea teritorială a statului, precum și unitatea națiunii și a limbii sale oficiale În hotărârea sa, Curtea Constituțională a amintit în primul rând principiile constituționale conform cărora persoanele care locuiau pe teritoriul turc, indiferent de originea lor etnică, formau o unitate, prin cultura lor comună. Potrivit Curții Constituționale, toate aceste persoane erau cetățeni ai Republicii Turcia și constituiau națiunea turcă și a amintit că, în conformitate cu Tratatul de la Lausanne, o limbă sau o origine etnică distinctă nu sunt suficiente pentru a acorda unui grup calitatea de minoritate. 16. În ceea ce privește afirmația conform căreia programul EP conținea cuvinte de natură să aducă atingere integrității teritoriale și proprietății națiunii, Curtea Constituțională a considerat că cetățenii de origine kurdă se bucură de aceleași drepturi ca și ceilalți cetățeni turci din toate regiunile Turciei. Curtea Constituțională a precizat că, atunci când se face referire la întregul program, se înțelege în mod clar semnificația termenilor, cum ar fi "limperialismul," "momentul kurzilor," "lucrătorii turci" și "kurde," "forma remunerată" etc. Comisia a considerat că propunerile programului EP, care vizează promovarea dezvoltării limbii kurde, ar viza crearea de minorități în detrimentul integrității teritoriale și al unității naționale turce. Prin urmare, obiectivele care, cum ar fi cele ale EP, ar favoriza separatismul și divizarea națiunii turce, nu ar fi eligibile și ar justifica dizolvarea partidului în cauză. 18. lichidarea activelor partidului și transferul acestora către Trezorerie, în conformitate cu art. 107 alineatul (1) din Legea nr. 2820.19. La 26 iunie 1998, hotărârea Curții Constituționale a fost publicată în Jurnalul Oficial. El a avut ca efect interzicerea fondatorilor și a liderilor partidului de a exercita funcții similare în orice altă formare politică (art. 69 din Constituție și art. 95 alineatul (1) din Legea nr. 2820). II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 20. Dispozițiile legale relevante în vigoare la data faptelor sunt descrise în Hotărârea Partidului Comunist Unificat din Turcia și în alte țări din Turcia (30 ianuarie 1998, Rec., 1998, p. Reclamanții susțin că dizolvarea EP le-a încălcat dreptul la libertatea de asociere, garantat prin art. 11 din convenție, care se citește astfel Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se fonda împreună cu alte sindicate și de a se ocupa de sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților naționale. Prezentul articol nu se referă la impunerea unor restricții legitime asupra exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, poliției sau administrației statului 22. Curtea constată că nu există nicio controversă între părți cu privire la faptul că dizolvarea partidului respectiv constituia o interferență în dreptul reclamanților la libertatea de asociere, protejat de art. 11. Nu se contestă nici faptul că intervenția era prevăzută de lege și avea un scop legitim, și anume protecția integrității teritoriale, în sensul art. 11 alin. (2) (a se vedea Partidul Socialist din Turcia (STP) și altele c. Turcia, 12 noiembrie 2003, n. 26482/95, § 27 și 28). Curtea subscrie la această apreciere. În acest caz, litigiul se referă la întrebarea dacă ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Guvernul susține în această privință că într-o perioadă de terorism care pune în pericol integritatea teritorială și care aduce mii de victime, liderii unui partid politic trebuie să nu facă declarații de susținere a teroriștilor, să-și reia teza sau să-și facă apologia. Referindu-se la afirmațiile în litigiu luate în considerare de Curtea Constituțională, CESE consideră că, în aceste circumstanțe, dizolvarea EP era necesară într-o societate democratică și răspundea unei nevoi sociale imperative, și anume protecția ordinii publice. 24. Curtea ia notă de faptul că EP a fost dizolvat chiar înainte de a-și fi putut începe activitățile și că, prin urmare, această măsură a fost pronunțată numai pe baza programului său. În lan de instane naionale, Curtea va sprijini, prin urmare, pe el pentru a aprecia necesitatea de a interveni în litigiu. 25. Jurisprudența care trebuie aplicată în speță este descrisă la punctele 86-89 și 96-100 din hotărârea în cauza Refah Partsi (Parteneriatul prosperității) și altele, precum Turcia ([GC], n 41440/98, 41342/98, 41343/98 și 41344/98, CEDH 2003 II). În special, potrivit Curții, un partid politic poate desfășura o campanie în favoarea unei schimbări a legislației sau a structurilor juridice sau constituționale ale statului în două condiții : 1) mijloacele utilizate în acest scop trebuie să fie legale și democratice din toate punctele de vedere; 2) schimbarea propusă trebuie să fie ea însăși compatibilă cu principiile democratice fundamentale. Acest lucru înseamnă în mod necesar că un partid politic al cărui partid politic este determinat să recurgă la violență sau propune un proiect politic care nu respectă una sau mai multe norme ale democrației sau care vizează distrugerea acesteia, precum și necunoașterea drepturilor și libertăților pe care le recunoaște, nu poate invoca protecția Convenției împotriva sancțiunilor impuse din aceste motive ( Turcia, nr. 22723/93, 22724/93 și 2272/93, CEDO 2002-II, § 49, Refah Partsi (Parteneriatul prosperității) și altele, citată anterior, § 98 26. În ceea ce privește problema dacă EP urmărea obiective contrare principiilor democrației, Curtea Constituțională turcă a reproșat EP să caute să împartă integritatea națiunii turce în două, cu turcii pe o parte și cu kurzii pe cealaltă parte, cu scopul de a distruge integritatea națională și teritorială. 27. Curtea constată că părțile în litigiu ale programului EP includ o analiză a dezvoltării clasei muncitoare din Turcia și din întreaga lume, precum și o critică a modului în care guvernul luptă împotriva activităților separatiste și acceptă că aceste principii apărate de EP nu sunt, ca atare, contrare principiilor fundamentale ale democrației 28. În ceea ce privește teza guvernului potrivit căreia obiectivele EP prezentau asemănări cu cele avansate de PKK pentru a-și justifica actele de terorism, Curtea amintește că, dacă se consideră că singura apărare a principiilor menționate anterior se rezumă, din partea unei formări politice, în sprijinul actelor de terorism, s-ar reduce posibilitatea de a aborda chestiunile legate de acestea în cadrul unei dezbateri democratice și ar permite mișcărilor armate să monopolizeze apărarea acestor principii, ceea ce ar fi strâns în contradicție cu spiritul articolului 11 și cu principiile democratice pe care se bazează (Iazar și alții, citată anterior, § 57 29. Având în vedere lipsa unui proiect politic al EP de natură să compromită regimul democratic în țară și/sau în lipsa unei invitații sau a unei justificări pentru utilizarea forței în scopuri politice, dizolvarea acestuia nu poate fi considerată în mod rezonabil ca fiind un răspuns la un Nevoia socială impetuoasă și astfel ca fiind necesară într-o societate democratică 30. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 11 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLELOR 9, 10 și 14 DIN CONVENȚIA 31. De asemenea, reclamanții invocă o încălcare a articolelor 9, 10 și 14 din convenție. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 33. Recurentele susțin că au suferit un prejudiciu moral în valoare de 15 000 de euro (EUR). 34. Guvernul contestă aceste pretenii. 35. Curtea este de părere că, în ceea ce privește faptul că EP a fost dizolvat chiar înainte de a-și fi putut începe activitatea (a contrao, Partidul Socialist și alții c. Turcia, Hotărârea din 25 mai 1998, Rec. 1998 III, § 67), dizolvarea sa a cauzat un sentiment profund de frustrare în rândul reclamanților și al celorlalți fondatori și membri ai partidului ( mutatis mutandis, Comingersoll S.A. c. Portugalia [GC], n 35382/97, CEDO 2000-IV). Statuând în echitate, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamanților suma solicitată în întregime. 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Reclamanții nu furnizează nicio justificare 37. Guvernul contestă aceste pretenții. 38. Curtea apreciază, ținând seama în special de durata și complexitatea procedurii în fața organelor de la Strasbourg, că trebuie să se acorde întreaga sumă solicitată. Interese moratoriu 39. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA Convenția combinată cu articolele 9 și 10 afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 000 EUR (quin 1 000 EUR) pentru daune morale ii. 000 EUR (trei mii EUR) pentru cheltuieli de judecată și cheltuieli de judecată iii. plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe venit începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 31 mai 2005, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Michael O