AFFAIRE PAMAK c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

07.06.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 10;Violation de l'art. 6-1;Non-lieu à examiner les autres griefs tirés de l'art. 6;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE PAMAK c. TURQUIE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA PAMAK c. TURCIA (solicitarea nr. 3970/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 iunie 2005 DEFINITIVF 07/09/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Pamak c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Butkevych Jočienė, Popović, judecători și din Naismith, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera consiliului la 19 mai 2005, a fost adoptat la această ultimă dată în instanță la originea cauzei se află o cerere (n 3970/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, Mehmet Pamak ( reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului din 5 septembrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (precum și Convenția privind Drepturile Omului). Reclamantul este reprezentat de M.I.S. quarsancakl La 20 iunie 2002, Curtea a declarat cererea admisibilă. Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei (art. 1 din Regulamentul de procedură). În noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni reformulate [art. 52 alineatul (1) ]. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA În al șaisprezecelea an al său, regimul este în căutarea unor sprijin suplimentar pentru a rămâne în picioare În conformitate cu art. 312 alineatul (2) din Codul penal, pârâtul a fost acuzat de această dispoziție. Această dispoziție reprimă faptul că poporul a fost acuzat că a fost implicat într-o infracțiune și în lacună pe baza unei distincții bazate pe o religie. El susține că, în publicarea în litigiu, reclamantul a incitat poporul împotriva statului, în special prin termenii următorilor extrase. Opresiunile, tortura și nedreptățile aduse poporului musulman kurd, tiraniat și epuizat timp de șaizeci și unsprezece de ani au atins o amploare insuportabilă. Zeci de mii de familii s-au trezit în stradă din cauza incendierii a mii de sate și sate (de altfel, este recunoscut de viceprim-ministru și un ministru), execuțiile sumare se numără acum cu miile; violurile, relele tratamente de orice fel - inclusiv înghițirea excrementelor - au devenit extrem de răspândite (...) [regimul] obține sânge nou profitând de cruzimea PKK [1] (unele dintre aceste cruzime sunt, de altfel, propriile sale acțiuni), prin încercarea de a atrage în tabăra sa cel puțin partea turcească a populației (...) [regimul] utilizează PKK ca pretext pentru a incita poporul turc să fie la dușman al kurzilor (...) pe de altă parte, opoziția [potențială] comună a popoarelor turce și kurde, care se confruntă, deși în grade diferite, cu cruzimea regimului care durează de șaizeci și unsprezece de ani, este zdrobită: îndepărtându-le de țintă, [regimul] a obținut că ei luptă unul împotriva celuilalt (...) [regimul] își extinde viața prin ruperea opoziției comune și puternice a popoarelor turcești și kurde (...) care sunt deci cei care încearcă, prin forță, să-i facă turci pe cei care nu sunt turci, care conduc oamenii la ipocrizie, care pun mii de oameni pe străzi incendiindu-și sau evacuând satele lor Procedura în fața Curții de Securitate a Statului În fața Curții de Securitate a Uniunii Europene, reclamantul a contestat acuzațiile. Potrivit acestuia, articolul nu constituie decât o critică a politicilor guvernului în materie de drepturi ale omului. noiembrie 1996, Curtea de Securitate a statului l-a declarat pe reclamant vinovat de încălcarea articolului 312 alineatul (2) din Codul Penal și l-a condamnat la un an și opt luni de închisoare și la plata unei amenzi de 433 333 de cărți turcești (TRL). În cele din urmă, Curtea a decis să suspende executarea pedepselor. Ea a considerat că articolul a depășit limitele unei critici și s-a rezumat într-un stimulent pentru urâți și la dușmănie între diferitele componente ale societății. 11. În cele din urmă, Curtea de Securitate a statului s - a bazat în principal pe pasajele menționate în actul de acuzare din 20 iunie 1995. În plus, ea a citat următoarele extrase din articolul (...) că numărul persoanelor dispărute și ucise prin tortură în secțiile de poliție crește, că acțiunile îngrijorătoare care se sprijină pe legea junglei, cum ar fi răpirea în mijlocul străzii (...). [Acesta] perturbă regimul și susținătorii săi care s-au înghițit din ce în ce mai mult în mlaștina de murdărie pe care le-au fabricat ei înșiși timp de șaizeci și unsprezece de ani. (...) Care sunt, prin urmare, cei care au încercat să facă să fie acceptați prin forța Atatürk și idealurile sale timp de șaizeci și unsprezece de ani, prin împrejmuirea de săptămâni da'Atatürk Pentru a pune presiune asupra unei părți a populației, în special prin creșterea dozei violenței la școală asupra micuților noștri copii (...) recursul formulat de solicitant 12. La 25 octombrie 1996, reclamantul s-a ocupat de casare. În motivele recursului său, reclamantul a invocat în mod expres Convenția și libertatea de exprimare. El a explicat că articolul său constă într-o critică Prin hotărârea pronunțată la 6 martie 1997, Curtea de Casație l-a exonerat pe reclamant de recurs prin luarea în considerare a considerentelor primei instanțe. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 14. Dreptul și practica internă relevantă în vigoare la momentul respectiv sunt descrise în Hotărârile Kark 4239/98, § 20-21, 7 noiembrie 2002) și Gençel c. Turcia 53431/99, § 11-12, 23 octombrie 2003). ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIE 15. Reclamantul se plânge că condamnarea sa la infracțiune i-a încălcat libertatea de gândire. În acest sens, invocă art. 10 din convenție, astfel cum este formulat în partea sa relevantă Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță. (...) Îndepărtarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 16. Curtea ia notă de faptul că nu este controversat între părți că condamnarea în litigiu constituia o interferență în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, protejat de art. 10 alineatul (1). Chiar dacă reclamantul susține că Parchetul i-a reproșat faptul de a fi inculpat împotriva statului în sine, care nu era prevăzut de art. 312 din Codul penal, Curtea constată că instanțele implicate în cauza nu au urmat raționamentul Parchetului. Condamnarea reclamantului se bazează pe instigarea la crimă și la dușmănie între diferitele componente ale societății, prevăzută în mod clar în art. 312 din Codul penal, prin urmare prin lege. 18. Nu se contestă de către părți că intervenția are un scop legitim, și anume protejarea integrității teritoriale, în sensul articolului 10 Õ 2 (a se vedea Ya murdereli c. Turcia , nr. 29590/96, § 40, 4 iunie 2002). Curtea subscrie la această apreciere. În speță, litigiul se referă la problema dacă ingerința era necesară într-o societate democratică 19. Curtea a tratat deja probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 10 din convenție (a se vedea în special Ceylan c. Turcia [GC], n 23556/94, § 38, CEDO 1999 Öztürk c.Turcia [GC], n 22479/93, § 74, CEDH 1999 Curtea a examinat prezenta cauză în lumina jurisprudenței sale și consideră că nu există dovezi sau argumente care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. Curtea a acordat o atenție deosebită termenilor utilizați în articolul de presă incriminat și contextului publicării acestuia. În această privință, Curtea a ținut seama de circumstanțele referitoare la cazul supus examinării sale, în special de dificultățile legate de lupta împotriva terorismului (a se vedea Hotărârea din 9 iunie 1998, 1998 IV, p. 1568, § 58). 21.La articolul în cauză consta într-o critică a asprimii politicilor aplicate de guvern în lupta împotriva terorismului și împotriva curenților separatiști. 22. Curtea arată că Curtea de Securitate a statului a considerat că articolul în cauză conținea termeni care incitau poporul la ură și la dușmănie 23. Curtea a examinat motivele care figurează în hotărârile instanțelor interne care nu pot fi considerate în ele însele suficiente pentru a justifica ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare (a se vedea, mutatis mutandis Sürek c. Turcia [GC], nr 24762/94, § 58, 8 iulie 1999). Curtea observă în special că, în timp ce anumite pasaje, în special acerbe, ale articolului perie un tablou cel mai negativ de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nu este vorba despre un discurs de ură, ceea ce este în opinia Curții de Justiție - element esențial care trebuie luat în considerare (a se vedea, a contraro, Sürek c. Turcia [GC], nr. 26682/95, § 62, CEDH 1999 IV, Gerger c. Turcia [GC], nr. 24919/94, § 50, 8 iulie 1999 24. Curtea arată că natura și povara pedepselor impuse sunt, de asemenea, elemente care trebuie luate în considerare atunci când necesar într-o societate democratică 25. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ÎNCHEIATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE. Reclamantul susține că instanța de securitate a statului care a judecat și condamnat nu constituie o instanță independentă și imparțială mai mult, care ar putea garanta un proces echitabil din cauza, pe de o parte, prezenței unui judecător militar în cadrul său și, pe de altă parte, a necomunicarii avizului procurorului general în cadrul procedurii în fața Curții de Casație. El vede o încălcare a art. 6 alin. (1) și (3) lit. (c) din Convenție care, în părțile sale relevante, se citește astfel. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Orice acuzat are dreptul în special la (...) să se apere pe sine însuși sau să aibă acces la un apărător ales de el și, în cazul în care acesta nu are mijloacele de a plăti un apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției la Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din convenție (a se vedea Özel, citată anterior, § 33-34, și Özdemir c. Turcia, 59659/00, § 35-36, 6 februarie 2003). 28. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Curtea constată că Õ este de înțeles că reclamantul, care răspundea în fața unei instanțe de securitate din statul membru în care se află Õ în legătură cu securitatea națională De aceea, el se putea teme în mod legitim ca instanța de securitate a statului să se lase îndrumată în mod nejustificat de considerații străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că au fost justificate în mod obiectiv îndoielile pe care le are reclamantul cu privire la independența și la imparțialitatea acestei instanțe (a se vedea punctul 1573, § 72 in fine 29. Curtea concluzionează că, atunci când l-a judecat și l-a condamnat pe solicitant, instanța de securitate a statului nu a fost o instanță independentă și imparțială. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). Cu privire la echitatea procedurii penale 30. Guvernul în litigiu cu privire la existența unei încălcări. 31. Curtea amintește că a judecat deja în cauze similare că o instanță a cărei lipsă de independență și de injumătățire a fost stabilită nu poate, în nici un caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa. 32. Având în vedere constatarea de încălcare a dreptului reclamantului de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care ajunge, Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare prezentul ICI (a se vedea, printre altele, Çiraklar c. Turcia, Hotărârea din 28 octombrie 1998, Rec., 1998 VII, p. 3074, § 44-45). III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 33. art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se dea la o parte mai mult decât mai puțin decât este posibil din consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Ö Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 34. Reclamantul susține că a suferit un prejudiciu material pe care îl evaluează la 4 500 EUR (EUR). Această sumă ar consta în principal din cheltuielile de procedură în fața instanțelor naționale. 35. În plus, solicită repararea unei daune morale pe care o ridică la 40 000 EUR. 36. Guvernul contestă aceste pretenții. 37. În ceea ce privește prejudiciul material invocat, Curtea constată că aceste revendicări nu au fost susținute sau susținute de niciun document și le respinge în totalitate. 38. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că este posibil ca persoana să fi trecut pentru că a trecut printr-o anumită neplăcere din cauza circumstanțelor din speță. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, Curtea îi acordă 5 000 EUR ca despăgubire pentru prejudiciul moral. 39. În cazul în care Curtea concluzionează că condamnarea unui reclamant a fost pronunțată de către o instanță care nu era independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1), aceasta consideră că: în principiu, cea mai adecvată redresare ar fi să fie rejudecată în timp util de către o instanță independentă și imparțială (Gencepel, citată anterior, alineatul 27). 480 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Comisiei și a Curții. Reclamantul nu furnizează nicio justificare. 41. Guvernul contestă aceste pretenții. 42. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR pentru toate cheltuielile și acordul pentru reclamant. Interese moratoriu 43. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA, LA mai mult, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenția menționată că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție ca urmare a lipsei de independență și de imparțialitate a Curții de Siguranță a Tribunalului de Primă Instanță A spus că nu este cazul să se ia în considerare alte obiecții reținute de la art. 6 din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 6 din Convenție. 44 alin. (2) din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în lire turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 000 EUR (cinci mii EUR) pentru daune morale (ii. 000 EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iii. plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe profit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 7 iunie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. S. Naismith J.-P. Costa Modululr Adjunct Președinte [1] Partidul Muncitorilor din Kurdistan