LAWICKA-POPLEWSKA v. POLAND

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 58777/00 de Elżbieta ÄAWICKA-POPLEPSKA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 7 septembrie 2004 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele POLONPäää dna Strážnická Casadevall Maruste Pavlovschi Garlicki, judecători și dna F Elens-Passos având în vedere cererea depusă la 24 septembrie 1999, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului; având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului; după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Elżbieta Ławicka-Poplewska, este un național polonez născut în 1947 și locuiește în Sully Las, Polonia. Faptele depuse de părți pot fi rezumate după cum urmează. Fapte înainte de 1 mai 1993 În 1986, reclamantul a depus Curtea de District Poznań (Sīd Rejonowy) o cerere de divizare a proprietății matrimoniale comune a tatălui său defunt și fosta sa soție. ulterior, instanța a organizat cinci audieri și a obținut trei avize de experți. Fapte după 30 aprilie 1993 La 25 mai 1993, instanța a ordonat un alt aviz de expert. La 8 februarie 1994, instanța de judecată a respins cererea reclamantului de a o scuti de la instanța de judecată. Reclamantul a depus un recurs împotriva acesteia. Se pare că, la 18 aprilie 1995, instanța de judecată a respins în cele din urmă cererea. La 4, 7 și 18 septembrie 1995, instanța a desfășurat audieri. După aceea, au fost obținute mai multe noi avize de experți de către instanță. La 26 septembrie 1996, 30 ianuarie, 8 septembrie, 6 octombrie și 23 octombrie 1997, Curtea a desfășurat audieri. A auzit martorii experți și a ordonat ca noi avize de expert să fie obținute. La 13 noiembrie 1997, Curtea de District Poznań a pronunțat o decizie parțială ( postanowienie częściowe La 17 martie 1998, Curtea Regională Poznań (Sād Wojewódzki ) a anulat hotărârea impușită și a trimis cazul la instanța de primă instanță. La 20 august, 1 octombrie, precum și la 17 și 19 noiembrie 1998, Curtea de districtă Poznań a desfășurat audieri. În ședința din 8 aprilie 1999 părțile au ajuns la o soluție prietenoasă. Prin urmare, în aceeași dată, Curtea de District Poznań a hotărât să înceteze procedura. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns, printre altele, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii. La 7 iulie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Guvernul contestat: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 12.000 PLN doamnei Elżbieta Ławicka Poplewska, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 8 iulie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 12.000 PLN, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 § 1 litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cererea la cazul de la art. 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 58777/00

by Elżbieta ŁAWICKA-POPLEWSKA

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 7

September 2004

as a Chamber composed of:

Sir

Nicolas

Bratza

,

President

,

Mr

M.

Pellonpää

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

J.

Casadevall

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki,

judges

,

and Mrs F

.

Elens-Passos

,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 24 September 1999,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together;

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case;

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Elżbieta Ławicka-Poplewska, is a Polish national who was born in 1947 and lives in Suchy Las, Poland.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

A.

Facts prior to 1 May 1993

In 1986 the applicant lodged with the Poznań District Court

(Sąd Rejonowy)

an application for division of the joint matrimonial property of her late father and his former wife.

Subsequently, the court held five hearings and obtained three expert opinions.

B.

Facts after 30 April 1993

On 25 May 1993 the court ordered another expert opinion.

On 8 February 1994 the trial court dismissed the applicant’s request to exempt her from the court-fees. The applicant lodged an appeal against it. It appears that on 18

April 1995 the trial court finally dismissed her application.

On 4, 7 and 18

September 1995 the court held hearings. It ordered to adduce further expert evidence.

Subsequently, several new expert opinions were obtained by the court.

On 26 September 1996, 30 January, 8 September, 6 October and 23

October 1997 the court held hearings. It heard expert witnesses and ordered that new expert opinions be obtained.

On 13

November 1997 the Poznań District Court delivered a partial decision (

postanowienie częściowe

).

The other party to the proceedings lodged an appeal against this decision.

On 17 March 1998 the Poznań Regional Court (

Sąd Wojewódzki

) quashed the impugned decision and remitted the case to the first

‑

instance court.

On 20 August, 1 October as well as 17 and 19 November 1998 the Poznań District Court held hearings.

At the hearing held 8 April 1999 the parties reached a friendly settlement. As a result, on the same date the Poznań District Court decided to discontinue the proceedings.

COMPLAINT

The applicant complained,

inter alia

, under Article 6 § 1 of the Convention about the unreasonable length of the proceedings.

THE LAW

On 7 July 2004 the Court received the following declaration signed by the respondent Government:

“I declare that the Government of Poland offer to pay PLN

12,000 to Ms

Elżbieta

Ławicka

‑

Poplewska with a view to securing a friendly settlement of the above

‑

mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 8 July 2004 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN

12,000 with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the agreement reached between the parties and considers that the matter has been resolved (Article 37 § 1 (b) of the Convention). Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise

Elens-Passos

Nicolas

Bratza

Deputy Registrar

President