GALUS AND CIGANKOVA v. THE CZECH REPUBLIC

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 76157/01 de către Milan GALUS și Božena CIGÁNKOVÁ împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care așeză la 14 septembrie 2004 în calitate de Cameră compusă din: J.-P. Președintele Costa A.B. Baka Loucaides, Jungwiert Butkevych dna Thomassen Ugrekhelidze, judecători și dna Dolle Secționar Având în vedere cererea depusă la 19 octombrie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de reclamanții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Milan Galus și Božena Cigánková sunt doi resortisanți cehi, născuți în 1923 și, respectiv, 1921, locuind în Brno și Břeclav.

Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl J. Smetana, a Avocatul practică în Brno. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl V. A. Schorm. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 martie 1948 o fabrică deținută de tatăl respectiv al reclamanților a fost naționalizată fără nicio compensație. La 8 decembrie 1948 fabrica a fost transformată în Agrostroj Prostějov, o companie deținută de stat, și ulterior în Tranza Břeclav, a.s. Al doilea reclamant a cerut Tranza Břeclav, a.s. și Ministerul Finanțelor, la 9 și 24 septembrie 1991, să-i returneze proprietatea. Primul reclamant a urmat aceeași procedură, în conformitate cu Legea privind reabilitarea extrajudicială și cu Legea privind transferul proprietății statului către alte persoane.

După cum Tranza Břeclav, a.s. a refuzat să facă acest lucru, reclamanții au depus acțiuni civile la Curtea de District Břeclav (okresní soud) pentru restituire a fabricii la 27 și, respectiv, 30 martie 1992. La 30 martie 1992, A.G. și V.D., și la 31 martie 1992 M.D., au depus acțiuni civile pentru restituire a aceleiași proprietăți. La 17 iunie 1992, Tranza Břeclav, a.s., a solicitat Curtea de District să nu organizeze o audiere până la sfârșitul lunii septembrie 1992 pentru a ajunge la o soluție prietenoasă. La 14 iunie 1995, Curtea de District a trimis observațiile inculpatului către al doilea reclamant. La 27 octombrie 1995, E.K.G. a depus o acțiune civilă la Curtea de District pentru restituire a fabricii.

La 21 noiembrie 1995, Curtea de District a desfășurat o ședință la care s-a alăturat acțiunilor de restituire. Dupa ce a luat alte măsuri procedurale, Curtea de District a rămas la procedură, la 7 ianuarie 1999, până la încheierea procedurii de moștenire după decesul V.D… Între 8 septembrie 1999 și 10 octombrie 2000, Curtea de District a invitat reclamanții să își completeze cererile de restituire, ceea ce au făcut și a întrebat despre starea procedurii de moștenire. La 15 februarie 2001, Curtea Regională (krajský soud) și-a notificat decizia părților. Între timp, la 24 aprilie 2001, Curtea Constituțională (Ústavní soud) a respins recursul constituțional al reclamanților (Ústavní stížnost) din 14 martie 2001, în care au criticat durata procedurii.

Reclamanții se plângeau inițial în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii era excesivă și, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu aveau un remediu eficace la dispoziția lor pentru a accelera procedurile.

HOTĂRÂREA La 30 aprilie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul juridic al părților: [Françare a Guvernului] „Guvernul Republicii Cehe, reprezentat în fața Curții Europene a Drepturilor Omului de către agentul său, dl Vít Alexander Schorm (“Guvernul”), și dl Milan Galus și dna Božena Cigánková („Reclamanții”), reprezentat de sfatul lor, dl Jaroslav Smetana, declară că: 1. au ajuns la o soluționare prietenoasă a cauzei nr. 76157/01 – Milan Galus și Božena Cigánková c. Republica Cehă („Depunerea”); Guvernul va plăti fiecărui reclamant o sumă de 96,000 de coroane cehe (în cuvinte „noițezeci și șase mii de coroane cehe”) [aproximativ 3.056 euro], în termen de trei luni de la data notificării hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”) în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), la un cont bancar pe care reclamanții îl vor specifica Ministerului Justiției fără întârziere nejustificată la cerere; 3. suma menționată mai sus este de a acoperi orice daune care ar fi putut fi cauzate reclamanților de către Republica Cehă prin intermediul autorităților sale, inclusiv cheltuielile juridice; 4. dacă suma menționată mai sus nu este plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții, apoi de la data de expirare,

a dobânzi simple pentru sumă se plătesc la o rată anuală egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale; 5. Reclamanții renunțe la orice nouă cereri împotriva Republicii Cehe pe baza faptelor procedurii în fața Curții pe baza cererii și consideră această soluționare prietenoasă ca soluționarea finală a cererii; 6. nici Guvernul, nici reclamanții nu vor solicita ca cazul să fie remis la Marea Camerei Curții în temeiul art. 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții în temeiul art. 39 din Convenție; 7. soluționarea prietenoasă a cererii în conformitate cu prezenta declarație poate fi supusă aprobării de către Guvern la ședința sa ministerială; Reclamanții iau act în mod corespunzător de această rezervă.” Guvernul a informat Curții decizia Ministerului Justiției de a nu recurge la punctul 7 din declarația de mai sus.

Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea suplimentară a cererii (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, cererea la cazul articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa

SECOND SECTION

DECISION Application no. 76157/01 by Milan GALUS and Božena CIGÁNKOVÁ against the Czech Republic The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 14 September 2004 as a Chamber composed of: Mr J.-P. Costa , President , Mr A.B. Baka , Mr L. Loucaides, Mr K. Jungwiert , Mr V. Butkevych , Mrs W. Thomassen , Mr M. Ugrekhelidze, judges , and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 19 October 2001, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Milan Galus and Božena Cigánková are two Czech nationals, born in 1923 and 1921 and living in Brno and Břeclav, respectively. They were represented before the Court by Mr J. Smetana, a lawyer practising in Brno. The respondent Government were represented by their Agent, Mr V. A. Schorm. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 13 March 1948 a factory owned by the applicants’ respective fathers was nationalized without any compensation.

On 8 December 1948 the factory was transformed into Agrostroj Prostějov, a State owned company, and subsequently into Tranza Břeclav, a.s. The second applicant requested Tranza Břeclav, a.s. and the Ministry of Finance, on 9 and 24 September 1991, to return the property to her. The first applicant followed the same procedure, pursuant to the Extra-Judicial Rehabilitation Act and the Transfer of the State’s Property to Other Persons Act. As Tranza Břeclav, a.s. refused to do so, the applicants lodged civil actions with the Břeclav District Court (okresní soud) for restitution of the factory on 27 and 30 March 1992 respectively. On 30 March 1992 A.G. and V.D., and on 31 March 1992 M.D., lodged civil actions for restitution of the same property.

On 17 June 1992 Tranza Břeclav, a.s. requested the District Court not to hold a hearing until the end of September 1992 in order to reach a friendly settlement. On 14 June 1995 the District Court sent the observations of the defendant to the second applicant. On 27 October 1995 E.K.G. lodged a civil action with the District Court for restitution of the factory. On 21 November 1995 the District Court held a hearing at which it joined the restitution actions. After having taken further procedural steps, the District Court stayed the proceedings, on 7 January 1999, until the inheritance proceedings after the death of V.D. were terminated. Between 8 September 1999 and 10 October 2000 the District Court invited the applicants to complete their restitution claims, what they did, and inquired about the state of the inheritance proceedings.

On 15 February 2001 it decided to continue the proceedings with the legal successors of V.D. On 3 and 23 April 2002 the Regional Court (krajský soud) notified its decision to the parties. In the meantime, on 24 April 2001 the Constitutional Court (ústavní soud) had dismissed the applicants’ constitutional appeal (ústavní stížnost) of 14 March 2001 in which they had criticised the length of the proceedings. COMPLAINTS The applicants originally complained under Article 6 § 1 of the Convention that the length of the proceedings was excessive and, under Article 13 of the Convention, that they did not have an effective remedy at their disposal to accelerate the proceedings. THE LAW On 30 April 2004 the Court received the following declaration signed by the legal representative of the parties: [Translation by the Government] “The Government of the Czech Republic, represented before the European Court of Human Rights by its Agent Mr.

Vít Alexander Schorm (“the Government”), and Mr. Milan Galus and Mrs. Božena Cigánková (“the Applicants”), represented by their counsel Mr.

Jaroslav Smetana, declare that: 1. they have reached a friendly settlement of case No. 76157/01 – Milan Galus and Božena Cigánková v. the Czech Republic (“the Application”); 2. the Government will pay to each Applicant an amount of 96,000 Czech crowns (in words “ninety-six thousand Czech crowns”) [about 3,056 euros], within three months from the date of the notification of the judgement delivered by the European Court of Human Rights (“the Court”) pursuant to Article 39 of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”), to a bank account that the Applicants will specify to the Ministry of Justice without undue delay upon request; 3. the above-mentioned sum is to cover any damage that might have been caused to the Applicants by the Czech Republic through its authorities, including legal expenses; 4. if the above-mentioned amount is not paid within the designated time of three months from the date of the notification of the Court’s judgment, then from the expiry date, a simple interest on the amount shall be paid at an annual rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points; 5. the Applicants waive any further claims against the Czech Republic based on the facts of the proceedings before the Court on the basis of the Application,

and regard this friendly settlement as the final settlement of the Application; 6. neither the Government nor the Applicants will request that the case be referred to the Court’s Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgement under Article 39 of the Convention; 7. the friendly settlement of the Application according to this declaration may be subject to approval by the Government at its ministerial meeting; the Applicants take due note of this reservation.” The Government have informed the Court of the decision of the Ministry of Justice not to have recourse to point 7 of the above declaration. The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the further examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. S. Dollé J.-P. Costa Registrar President