CtEDO 16.09.2004 Auto

CARVALHO MAGALHAES c. PORTUGAL

RESPONDENT
PRT
HOTĂRÂRE
16.09.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CARVALHO MAGALHAES c. PORTUGAL (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND REEVABILITATEA cererii n 18065/02 prezentate de Fernando CARVALHO MAGALHÃES împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 16 septembrie 2004 într-o cameră compusă din: domnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Zupančič Hedigan mes Tsatsa Nikolovska Gyulumyan judecători și grefier de secțiune, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 aprilie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Fernando Carvalho Magalhães, este un resortisant portughez, născut în 1973 și rezident în Matosinhos (Portugalia). J.J.F. Alves, avocat la Matosinhos. Guvernul pârât este reprezentat de domnul J. Miguel, procuror general adjunct. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 4 mai 1998, reclamantul a depus în fața Parchetului din Porto o plângere penală împotriva lui K., susținând că a fost victima infracțiunii de rănire ca urmare a unui presupus accident de circulație cauzat de acesta din urmă. La 1 martie 1999, procurorul public a desfășurat o confruntare între reclamant și K. La 4 martie 1999, procurorul a prezentat rechizițiile împotriva lui K., acuzându-l pe acesta de ofensarea integrității fizice a unei persoane din neglijență. La 18 martie 1999, reclamantul a depus o cerere de despăgubire împotriva societății de asigurări a lui K. La 23 septembrie 1999, dosarul a fost transmis celei de-a treia. Camera penală a tribunalului din Porto. Prin decizia din 28 septembrie 1999, judecătorul pronunțând încetarea procedurii, faptele în cauză aflate sub imperiul Legii de amnistie nr. 28/99 din 12 mai 1999. La 1 octombrie 1999, reclamantul a solicitat continuarea procedurii în vederea examinării cererii în despăgubire. La 7 octombrie 1999, judecătorul a acceptat cererea reclamantului și a fixat ședința la 23 ianuarie 2001. La 25 ianuarie 2000, reclamantul a prezentat o cerere de accelerare a procedurii în fața Consiliului Suprem al Magistraturii. Acesta, printr-o decizie din 8 februarie 2000, a respins cererea, admitea că termenele Codului de procedură penală erau în speță depășite, dar sublinia că nu aveau judecători disponibili pentru a consolida cea de-a treia. Tribunalul din Porto a considerat, de asemenea, că accelerarea procedurii în cauză ar însemna să aducă atingere celorlalte cazuri în suferință. printr-o ordonanță din 10 ianuarie 2001, judecătorul a amânat audierea la 15 mai 2002. La 16 aprilie 2002, reclamantul l-a informat pe judecător că a soluționat cazul pe cale amiabilă, compania de asigurări care i-a plătit o sumă nedeterminată. Printr-o decizie din 19 aprilie 2002, adusă la cunoștința reclamantului la 22 aprilie 2002, judecătorul pronunțând încetarea procedurii. GRIEF invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii. Reclamantul denunță durata procedurii. Acesta se bazează pe art. 6 1 din Convenție, care dispune în special de orice persoană care are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la epuizarea căilor de atac interne Guvernul atrage atenția asupra faptului că încălcarea dreptului la o decizie într-un termen rezonabil implică răspunderea civilă extracontractuală a statului, care este, prin urmare, obligată să despăgubească victimele. În acest scop, reclamantul poate face uz de acțiunea în răspundere extracontractuală prevăzută în Decretul-lege nr. 48051 din 21 noiembrie 1967, care constituie un mijloc accesibil, adecvat și eficient de a îndrepta situația pe care o denunță, iar reclamantul consideră că o astfel de cale de atac nu este eficientă sau adecvată pentru a-și corecta cauza. 48051 nu ar avea un grad suficient de certitudine juridică pentru a fi utilizat în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție. Curtea constată de la început că reclamantul a formulat fără succes o cerere de accelerare a procedurii în temeiul articolelor 108 și 109 din Codul de procedură penală și reamintește că această cale de atac a fost considerată o cale de atac în cazul în care problema denunțată este cea a duratei unei proceduri penale ( Tomé și Principe Mota c. Portugalia (dec.), 32082/96, CEDO 1999-IX. Întrebarea se pune dacă reclamantul ar trebui să introducă, în plus, o acțiune în răspundere extracontractuală a statului. Această ultimă acțiune a fost considerată, într-adevăr, o cale de atac în ceea ce privește durata unei proceduri ( Paulino Tomás c. Portugalia (dec.), nr. 58698/00, CEDO 2003-VIII). Curtea amintește că a răspuns la această întrebare în decizia sa Moreira Barbosa c. Portugalia (n 65681/01, CEDO 2004). Curtea amintește că reclamantul trebuie să fi utilizat în mod normal căile de atac interne, probabil eficiente și suficiente. În cazul în care a fost utilizată o cale de atac, utilizarea unei alte căi de atac, al cărei scop este practic nesolicitat (Wójcik c. Polonia, nr 26757/95, Decizia Comisiei din 7 iulie 1997, Deciziile și rapoartele (DR) 90, p. 24, și Günaydin c. Turcia (dec.), 27526/95, 25 aprilie 2002). Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră că ar fi excesiv să se considere că reclamantul ar fi trebuit să inițieze acțiunea menționată de guvern atunci când a formulat în cursul procedurii o cerere de accelerare a procedurii 71752/01, 7 octombrie 2003). Curtea nu percepe motive de a se abate de la această jurisprudență în prezenta cauză. Guvernul susține că perioada în cauză, care trebuie să se facă începând cu 18 martie 1999, data depunerii cererii de despăgubire de către solicitant, nu a depășit termenul rezonabil; pentru solicitant, durata care trebuie evaluată, al cărei punct de plecare este data de 4 mai 1998, data depunerii plângerii penale, este în mod evident excesivă. Curtea consideră că, în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente), și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest motiv trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declare Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Georg Ress Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-02-15
0,96
AFFAIRE CARVALHO MAGALHAES c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CARVALHO MAGALHÃES c. PORTUGAL (Requête n o 18065/02) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 15 février 2005 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Carvalho Magalhães c. Portugal,
CtEDO 2001-06-14
0,95
MAGALHAES PEREIRA contre le PORTUGAL
QUATRIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 44872/98 présentée par Joaquim MAGALHÃES PEREIRA contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 14 juin 2001 en une chambre
CtEDO 2004-09-16
0,95
GUIMARAES c. PORTUGAL
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 10565/03 présentée par Vitor CORREIA GUIMARÃES et Vitor José MARQUES GUIMARÃES contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 16
CtEDO 2002-01-24
0,95
FERREIRA ALVES contre le PORTUGAL
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 53937/00 présentée par Jorge de Jesus FERREIRA ALVES contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 24 janvier 2002 en une chambre
CtEDO 2000-11-16
0,95
MARTINS SERRA ET ANDRADE CANCIO contre le PORTUGAL
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 43999/98 présentée par Eusébio MARTINS SERRA et Rogério ANDRADE CÂNCIO contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 16 novembre
Sursă