CtEDO 21.09.2004 Auto

HUDREA c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
21.09.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
HUDREA c. ROUMANIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 60512/00 prezentată de Ciprian Ioan HUDREA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 21 septembrie 2004 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Loucaides Bîrsan Jungwiert Ugrekhelidze, Mularoni, judecători ai dlui Dolle, graffière de secțiune, având în vedere cererea prezentată mai sus la 1 mai 2000, Având în vedere observațiile prezentate de guvern, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, Ciprian Ioan Hudrea, este un resortisant român, născut în 1969 și rezident în Cluj-Napoca, România. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 2000, reclamantul a fost prezentat în fața unui procuror al șefului fraudei fiscale și false, care trebuia să se prezinte procurorului la 20 martie 2000, în prezența avocatului ales de reclamant, dar a fost înaintat fără notificarea reclamantului sau a avocatului său, care a fost contactat prin telefon la 17 martie. 2000, avocatul reclamantului l-a informat pe procuror că se afla într-un alt oraș și că nu putea să se prezinte imediat. 2000, în absența avocatului reclamantului, dar în prezența unui avocat din oficiu în acest scop, reclamantul a fost pus în arest provizoriu, în calitate de pârât, printr-o ordonanță a procurorului, pentru o perioadă de cinci zile în temeiul articolului 148 literele (e) și (h) din Codul de procedură penală. În temeiul articolului 148 literele (e) și (h) din Codul de procedură penală, reclamantul a fost pus în arest provizoriu, în calitate de acuzat, pentru o perioadă de 25 de zile. În aceeași zi, reclamantul a depus o plângere împotriva acestei noi hotărâri, în temeiul articolului 140 din Codul de procedură penală. 2000, Tribunalul de Primă Instanță din Cluj-Napoca a respins plângerea reclamantului, reținând că dispozițiile articolului 148 literele (e) și (h) din Codul de procedură penală au fost aplicate în mod corect pentru a justifica detenția sa, necesară pentru urmărirea penală. 2000, Curtea de Apel din Cluj a respins recursul reclamantului și a confirmat legalitatea ordonanței din 21 martie 2000, susținând că detenția ordonată de procuror nu depășește 30 de zile, perioadă maximă pentru care procurorul putea dispune o astfel de măsură. Mai 2000, reclamantul a indicat Curții adresa cumnatului său pentru corespondență cu privire la cererea sa și la formularul de cerere din 27 iulie 2000, menționând aceeași adresă ca și domiciliul său. De atunci, reclamantul nu a trimis nicio scrisoare Curții. GRIFS invocând art. 5 (1) (c) din Convenție, reclamantul se plânge de nelegalitatea plasării sale în arest provizoriu. El se plânge că nu a fost adus imediat în fața unui judecător sau a unui alt magistrat autorizat de lege să exercite funcții judiciare, încălcând art. 5 3 din Convenție. Invocând art. 5 4 din Convenție, se plânge că instanțele naționale nu au decis în scurt timp cu privire la legalitatea detenției sale. El declară o încălcare a articolului 6 3 litera (c) din Convenție, în măsura în care a fost pus în detenție provizorie la 17 martie 2000 în absența avocatului ales, din cauza faptului că prezentarea sa către procuror a fost făcută inopinat. PROCEDURE La 24 octombrie 2003, președintele celei de a doua secțiuni a Curții a decis să comunice guvernului pârât cererea din perspectiva articolelor 5 alineatul (1) litera (c) și 3 și 6 alineatul (3) litera (c) din convenție. La 19 ianuarie 2004, guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. La 21 ianuarie 2004, grefa a trimis aceste observații reclamantului care a stabilit termenul pentru a-și prezenta observațiile ca răspuns la 3 martie 2004. 2004, avertizându-l că, în lipsa unui răspuns din partea sa, Curtea ar putea considera că nu mai intenționa să își mențină cererea și să decidă să o elimine din rol. Reclamantul sau un membru al familiei sale a primit această scrisoare la 15 aprilie 2004, dar nu a răspuns la aceasta. La 14 iunie 2004, grefa i-a trimis reclamantului o nouă scrisoare, recomandându-i cu confirmare de primire, reamintindu-i posibilitatea de a-și vedea cererea eliminată din rol în absența unui răspuns din partea sa. Această scrisoare a fost primită la domiciliul indicat de reclamant la 2 iulie 2004, dar reclamantul nu a răspuns la aceasta. Curtea constată că reclamantul nu și-a prezentat observațiile ca răspuns la observațiile guvernului și nu a indicat dacă dorește să își mențină cererea, nu a trimis nicio scrisoare Curții începând cu 27 iulie 2000, în pofida rechemărilor adresate de grefa la domiciliu indicată de reclamant în formularul său de cerere. Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție și consideră, pe de altă parte, că nici o circumstanță specială referitoare la respectarea drepturilor garantate de Convenție nu impune continuarea examinării cererii, în sensul art. 37 alin. (1) în fine din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște S. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă