CtEDO 23.09.2004 Auto

IANDOLI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
23.09.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
IANDOLI c. ITALIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1 DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 67992/01 prezentate de Francesca IANDOLI și Vera IANDOLI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 23 septembrie 2004 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello Kovler Zagrebelsky Steiner Insuranceyev, judecători și domnii S. Nielsen, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 24 februarie 2001, având în vedere decizia parțială din 22 mai 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurente, După ce au deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Recurentele, Francesca și Vera Iandoli, sunt resortisanți italieni născuți în 1921 și, respectiv, 1924 și își au reședința în Avellino. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către A. Barra, avocat la Avellino. Guvernul pârât a fost reprezentat succesiv de către agenții săi, dnii U. Leanza și I.M. Braguglia, și de către coagentul său, dl F. Crisafolli. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Recurentele aveau un teren de aproximativ 18 622 metri pătrați situat în Atripalda și înregistrat la cadastru fișa nr 7, parcele 155 și 156. printr-un decret din 13 mai 1983, primarul Atripalda a autorizat compania ALOSA să ocupe de urgență terenul reclamantelor pentru o perioadă maximă de trei ani pentru construirea unei lucrări publice. La 19 octombrie 1983, societatea ALOSA a preluat proprietatea asupra terenului și a început lucrările de construcție. noiembrie 1987, recurentele au atribuit administraia d'Atripalda și societatea ALOSA în faa tribunalului din Avevellino. Recurentele susțineau că ocupația terenului lor era ilegală pe motiv că aceasta se prelungise dincolo de termenul permis, în timp ce lucrările de construcție erau încheiate fără a se efectua exproprierea formală a terenului și plata unei sume de bani. ocupazione acquisitiva ), recurentele au considerat că, în urma finalizării activității publice, dreptul lor de proprietate fusese neutralizat și că, prin urmare, nu le era posibil să solicite restituirea terenului în cauză, ci numai prejudiciile care decurg din exercitarea terenului. Recurentele solicitau o sumă corespunzătoare valorii de piață a terenului și o sumă pentru ocupația temporară. Încheierea procedurii a început la 19 februarie 1988. La 28 octombrie 1999, a fost depusă o expertiză la gref. Din această expertiză reiese că transformarea ireversibilă a terenului a avut loc la 14 octombrie 1991 și că recurentele au fost private de proprietatea lor începând cu această dată. L. de experienă în sensul că valoarea de piață a terenului în 1991 a fost de 1 294 295 352 lire italiene (ITL). printr-o hotărâre din 14 octombrie În 2002, tribunalul din Avellino a declarat că proprietatea asupra terenului a trecut acum la administrație ca urmare a construcției de lucrări publice. Tribunalul a condamnat administrația și societatea ALOSA să plătească recurentelor 668 488,00 EUR pentru pierderea proprietății de teren și 312 992,00 EUR ca ocupație temporară, care urmează să fie indexată. La o dată nespecificată, administrația atripalda a solicitat această hotărâre în fața instanței de apel din Napoli. Procedura este încă în curs de desfășurare în fața instanței de apel din Napoli. Dreptul și practica internă relevante Dreptul intern relevant este descris în Decizia Donati și alte c. Italia ((dec.), nr 63242/00, din 13 mai 2004). Recurentele se plâng că au fost private de terenul lor într-un mod incompatibil cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Ele susțin, printre altele, că, la aproximativ 20 de ani după ce au ocupat terenul lor, acestea nu au fost încă colectate în detrimentul lor. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1. Recurentele se plâng în esență de lipsa de echitate a procedurii pe motiv că nu vor putea fi despăgubite în funcție de valoarea de piață a terenului prin efectul Legii nr. 662 din 1996, intrată în vigoare între timp. (1) În special, ele susțin că, la aproximativ 20 de ani după ce au ocupat terenul lor, nu au primit încă despăgubiri. La art. 1 din Protocolul nr. 1 se pronunță astfel: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Cererea a fost, de asemenea, comunicată sub aspectul articolului 6 alineatul (1) din Convenție (echitatea procedurii), în măsura în care recurentele se plâng că adoptarea și aplicarea în cazul lor a Legii nr. 662 din 1996 constituie o interferență legislativă interzisă prin această dispoziție, care, în părțile sale relevante, prevede: Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul excită neobosirea căilor de atac interne, în lipsa unei hotărâri interne definitive care să pună în aplicare principiul exproprierii indirecte și al legii n 662 din 1996. Deși consideră că instanța națională nu va face decât să ia notă de o situație deja consolidată și să declare că a existat expropriere indirectă, guvernul afirmă, de asemenea, că, în absența acestei hotărâri, este imposibil să se stabilească dacă recurentele au fost private de proprietatea lor. Pe fond, guvernul consideră că exproprierea indirectă este Astfel, chiar și în absența unei hotărâri naționale definitive, privarea de proprietate în beneficiul administrației ar fi avut deja loc ca urmare a construirii de lucrări publice. În plus, guvernul susține că privarea de un bun care are loc prin intermediul efectului de expropriere indirectă nu este ilegală în sine, ci pur și simplu nu respectă formele, începând de la un moment dat. Cu toate acestea, guvernul observă că recurentele au avut posibilitatea de a obține o despăgubire proporțională cu valoarea terenului ca urmare a exproprierii indirecte. Guvernul deduce din aceasta că situația denunțată este compatibilă cu art. 1 din Protocolul n Guvernul recunoaște că Legea nr. 662 din 1996 este mai puțin favorabilă decât legislația anterioară. Cu toate acestea, acesta reamintește că despăgubirea în caz de expropriere indirectă are ca scop compensarea prejudiciilor impuse reclamanților prin respectarea normelor procedurale care reglementează În plus, valoarea de piață a terenului este întotdeauna luată în considerare, în măsura în care aceasta constituie baza de pornire a calculului care urmează să fie efectuat pentru a determina amploarea măsurii de despăgubire. În concluzie, guvernul susține că sistemul de calcul al litigiilor aplicat în speță nu este irațional și nu a distrus echilibrul corect. În ceea ce privește aplicarea retroactivă a Legii nr. 662 din 1996, Guvernul recunoaște că o aplicare a unei legi în curs de procedură poate constitui o interferență legislativă Cu toate acestea, guvernul observă că Legea nr. 662 din 1996 a fost creată pentru a acoperi lacuna legislativă stabilită prin declarația de neconstituționalitate a Legii nr 359 din 1992. În consecință, funcția specială a acestei legi justifică aplicarea sa retroactivă. Recurentele se referă la teza guvernului. Acestea subliniază că acestea sunt private de disponibilitatea terenului lor din 1983, situație care a devenit definitivă odată cu finalizarea lucrărilor. Recurentele subliniază la Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cu toate acestea, recurentele susțin că acțiunea în despăgubire pe care au introdus-o este în continuare pendinte. Recurentele sunt în continuare în curs de desfășurare. Recurentele se asigură că instanța de apel va aplica Legea nr. 662/96 între timp intrată în vigoare, în detrimentul echilibrului corect. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că excepția de neobosire a căilor de atac interne este strâns legată de fondul cererii și că aceasta ridică probleme de fapt și de drept complexe care nu pot fi rezolvate în această etapă a examinării cererii. Prin urmare, Comisia nu o poate declara în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, nu o poate declara în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în fond, are în vedere excepția guvernului întemeiat pe neobosirea căilor de atac interne Declară restul cererii admisibile, toate mijloacele de fond rezervate. Søren Nielsen Christos Rozakis Modululr Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-05-22
0,98
IANDOLI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 67992/01 présentée par Francesca IANDOLI et Vera IANDOLI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 mai 2003 en une c
CtEDO 2004-04-01
0,95
LA ROSA et AUTRES (VIII) contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 63285/00 présentée par Mario LA ROSA et autres (VIII) contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 1 er avril 2004 en une cha
CtEDO 2004-03-18
0,94
LA ROSA (V) et AUTRES contre l'ITALIE
PREMIERE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 63239/00 présentée par Mario LA ROSA (V) et autres contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 18 mars 2004 en une chambr
CtEDO 2011-06-14
0,94
AFFAIRE IANDOLI c. ITALIE
quérantes alléguaient une atteinte injustifiée à leur droit au respect de leurs biens. 4. Par une décision du 23 septembre 2004, la Cour a déclaré la requête recevable. 5. Suite à la recomposition des sections, l’affaire a été attribuée à l
CtEDO 2004-06-24
0,94
PREZIOSI et AUTRES contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 67125/01 présentée par Elsa PREZIOSI et autres contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 24 juin 2004 en une chambre co
Sursă