Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Instanța
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Data
28 septembrie 2004
Stat pârât
ROU
Articole
Articolul 8, Articolul 10, Articolul 13
Concluzia
  • Încălcare — Articolul 10
  • Încălcare — Articolul 8
  • Încălcare — Articolul 13
  • Dommage matériel - réparation pécuniaire
  • Préjudice moral - réparation pécuniaire
  • Cheltuieli de judecată
  • Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
conform formulării originale HUDOC

Sabou și Pircalab împotriva României

Traducere în română AI

CAUZA SABOU ȘI PIRCALAB c. ROMÂNIA (Cererea nr. 46572/99) SENTINȚĂ STRASBOURG 28 septembrie 2004 DEFINITIVĂ 28/12/2004 Această sentință va deveni definitivă în condițiile prevăzute de articolul 44 § 2 al Convenției. Este susceptibilă de corectări de formă. În cauza Sabou și Pircalab c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Doua), alcătuită din: Dl J.-P. Costa, președinte, A.B. Baka, L. Loucaides, C. Bîrsan, K. Jungwiert, M. Ugrekhelidze, Dna A. Mularoni, judecători, și Dna S. Dollé, grefiera secţiunii, După deliberare în camera de consiliu la 7 septembrie 2004, Pronunță următoarea sentință, adoptată la această dată: PROCEDURĂ

8. Reclamanții s-au născut respectiv în 1971 și 1968 și locuiesc în Baia Mare. Sunt jurnaliști la ziarul cotidian local „Ziua de Nord-Vest". A. Articolele incriminate

A. Drept penal

25. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în numeroase cauze că libertatea de exprimare, inclusiv libertatea de presă, este unu dintre pilonii principali ai unei societăți democratice.

28. Reclamanții s-au plâns că condamnarea lor pentru defăimare a constituit o încălcare a dreptului la libertatea de exprimare protejat de articolul 10 al Convenției.

43. Primul reclamant s-a plâns că interzicerea drepturilor parentale ca parte a pedepsei pentru defăimare a constituit o încălcare a dreptului la viață familială protejat de articolul 8 al Convenției.

50. Primul reclamant s-a plâns de absența unui recurs efectiv în justiție cu privire la încălcarea presupusei a dreptului la viață familială.

54. Conform articolului 41 al Convenției, Curtea va acorda satisfacție echitabilă pentru încălcările constatate.

În ceea ce privește condamnarea pentru defăimare, Tribunalul de primă instanță din Năsăud a considerat că reclamanții au făcut afirmații rău intenţionate și defamatoare. Cu toate acestea, o analiză mai detaliată a situației arată aspecte care merită luate în considerare cu privire la aplicarea legii: 1. Articolele în chestiune au fost publicate pe parcursul anului aprilie 1997 și au abordat subiecte care se dovedeau a fi de interes public, în special situația unor cetățeni care susțineau că au fost deposedat ilegitim de proprietățile lor. 2. Reclamanții, în calitatea lor de jurnaliști, și-au efectuat cercetările și au publicat articolele pe baza unor documente și mărturii pe care le-au obținut.

3. Tribunalul a reținut că documentele care susțineau acuzațiile de fals nu erau pe deplin concludente. Cu toate acestea, trebuie remarcat că investigațiile autorităților competente nu au negat complet aceste preocupări. 4. Judecătoarea implicată, M.I., era o funcționară publică în poziție de autoritate, care lucra la tribunal. Deși funcționarii publici merită protecție pentru reputația lor, aceștia sunt mai expuși scrutinului public decât persoanele ordinare.

Interzicerea drepturilor parentale în conformitate cu articolele 71 și 64 din Codul Penal reprezintă o măsură extrem de dură care afectează relațiile familiale ale unei persoane condamnate. 1. Codul Penal prevede că persoanele condamnate la închisoare pot fi private de drepturi parentale pe durata detenției. Aceasta este o consecință directă și prevăzută de lege a condamnării. 2. Cu toate acestea, aplicarea acestei dispoziții trebuie să fie proporțională cu infracțiunea comisă și cu scopurile pedepsei. 3. În cazul de față, condamnarea a fost pentru defăimare, care este o infracțiune legată de cuvinte și expresii, nu de acte care ar pune în pericol fizic copiii unei persoane. 4. Interzicerea drepturilor parentale pe durata detenției ar putea fi considerată proporțională în contextul pedepsei de închisoare, dar rămânerea acesteia în vigoare după eliberare ar putea fi mai problematică.

5. Tribunalul intern nu a examinat în detaliu proporționalitatea measure și nu a luat în considerare alternativele mai puțin păgubitoare.

Articolul 13 al Convenției garantează dreptul la un recurs efectiv. Procedurile disponibile reclamanților au fost: 1. Apelul la Curtea de Apel Cluj, care a anulat parțial sentința inițială. 2. Procedurile ordinare prevăzute de dreptul intern pentru a contesta hotărârile instanțelor inferioare. 3. Cu toate acestea, nici una din aceste proceduri nu a permis o examinare amănunțită și aprofundată a proporționalității măsurii de interzicere a drepturilor parentale. 4. Legea internă nu prevedea un recurs specific și efectiv cu privire la proporționalitatea unui asa de brutale măsuri.

Curtea constată următoarele: 1. A existat o încălcare a articolului 10 al Convenției deoarece condamnarea pentru defăimare a fost dispropor­ționată cu scopurile urmărite și nu a luat în calcul suficient importanța criticii in chestiuni de interes public. 2. A existat o încălcare a articolului 8 al Convenției deoarece interzicerea drepturilor parentale nu a fost examinată din perspectiva proporționalității și nu a ținut seama de efectele pe viață familială. 3. A existat o încălcare a articolului 13 al Convenției deoarece nu a existat un recurs efectiv care să permită examinarea proporționalității măsurii de interzicere.

Referitor la aspectele financiare, Curtea a stabilit următoarele principii: 1. Indemnizațiile pentru prejudiciul nematerial trebuie să fie adecvate circumstanțelor specifice ale fiecărui caz. 2. Cheltuielile juridice trebuie să fie rezonabile și suportate în scopul de a apăra reclamantul la Curte. 3. Dobânzile moratoare se calculează pe baza ratei dobânzii facilității de creditare marginale a Băncii Centrale Europene. 4. În ceea ce privește executarea hotărârilor, Statul pârât trebuie să asigure plata indemnizațiilor în termen rezonabil.

Această cauza subliniază tensiunea dintre protecția reputației funcționarilor publici și dreptul la libertatea de exprimare și presă. Jurisprudența Curții indică faptul că atunci când sunt implicate funcționari publici și probleme de interes public, necesitatea restrângerii libertății de exprimare trebuie să fie mai stringent demonstrată. De asemenea, această cauza demonstrează importanța examinării proporționalității măsurilor care afectează drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la viață familială și dreptul la un recurs efectiv. Curtea reafirmă impor­tanța unei societăți democratice, în care mass-media poate exercita un rol de cenzor al puterii publice, chiar și prin publicarea unor articole care pot ofensa pe unii funcționari publici.

Statul pârât, România, trebuie să: 1. Plătească sumele stabilite de Curte în termen de trei luni de la data când sentința devine definitivă. 2. Ia măsuri în viitor pentru a asigura că legislația penală este aplicată în conformitate cu standardele de drepturi omului ale Convenției, în special în ceea ce privește proporționalitatea pedepselor. 3. Ia în considerație rezultatele acestui caz în eventualele reforme viitoare ale legii penale. 4. Asigure că funcționarii publici respectă limitele puterii lor și nu se folosesc de poziția lor pentru a obține avantaje personale.

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.