CtEDO 05.10.2004 Auto

NEWBY v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT
GBR
HOTĂRÂRE
05.10.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
NEWBY v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 14404/02 de către George NEWBY împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a stat la 5 octombrie 2004 în calitate de Cameră compusă de Președintele Pellonpää Sir Nicolas Bratza dna Strážnická Casadevall Maruste Pavlovschi Borrego Borrego, judecători și dl. M. O'Boyle Sectiunea Grefier având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 18 martie 2002, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și dorința reclamantului de a retrage cererea, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, George Newby, este un național britanic născut în 1921 și trăiește în Norfolk. El nu a fost reprezentat în fața Curții. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl Whowersley. Soția reclamantului a murit la 29 august 1996. În februarie 2002, el a devenit conștient de un articol de ziar cu privire la un văduv care, după ce a fost declarat că nu are dreptul la beneficii de pierdere, a solicitat Curtea Europeană a Drepturilor Omului și a primit plata de la guvernul britanic într-o așezare extrajudiciară. La 1 martie 2002, el a contactat Departamentul de Servicii Sociale care susține beneficiile de iubire, acum că a fost stabilit un precedent. El a fost informat că criteriile de eligibilitate pentru orice reclamație retrasă includeau existența copiilor dependenți la data de 9 aprilie 2001 (data intrării în vigoare a noului regulament de instituire a beneficiilor de iubire). Orice afirmații formulate mai târziu ar putea fi retrasă doar timp de trei luni în conformitate cu noua legislație. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că el a fost declarat ineligibil pentru alocarea de pierdere în timp ce un alt văduv a fost acordat astfel de beneficii. El nu invocă în mod specific articolele Convenției. PROCEDURI PENTRU COMISIA ȘI CURTE A fost introdusă cererea la 18 martie 2002 și înregistrată la 3 aprilie 2002. La 10 septembrie 2002, cererea a fost aderată la o serie de cazuri similare și a comunicat guvernului, care și-a prezentat observațiile la 6 mai 2003. Partea relevantă a articolului 37 § 1 din Convenție prevede următoarele: „Curtea poate decide, în orice etapă a procedurii, să facă o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și protocoalele acestuia, necesită.” Curtea remarcă că termenul de depunere a observațiilor în răspuns la cele ale guvernului contestat a expirat la 3 iulie 2003 și că nimic nu a fost auzit de la reclamant. La 27 iulie 2004, după un an de tăcere, reclamantul a informat Registrul dorinței sale de a retrage cazul său. În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își urmeze cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, și nu constată niciun motiv de interes general în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, în sensul propoziției finale a articolului 37 alineatul (1), care ar necesita examinarea continuă a cazului. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să dispună de cererea unui grup de cazuri similare. Decide să scoată cererea din lista sa de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă