NEWBY v. THE UNITED KINGDOM

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 14404/02 de către George NEWBY împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a stat la 5 octombrie 2004 în calitate de Cameră compusă de Președintele Pellonpää Sir Nicolas Bratza dna Strážnická Casadevall Maruste Pavlovschi Borrego Borrego, judecători și dl. M. O'Boyle Sectiunea Grefier având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 18 martie 2002, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și dorința reclamantului de a retrage cererea, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, George Newby, este un național britanic născut în 1921 și trăiește în Norfolk. El nu a fost reprezentat în fața Curții.

Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl Whowersley. Soția reclamantului a murit la 29 august 1996. În februarie 2002, el a devenit conștient de un articol de ziar cu privire la un văduv care, după ce a fost declarat că nu are dreptul la beneficii de pierdere, a solicitat Curtea Europeană a Drepturilor Omului și a primit plata de la guvernul britanic într-o așezare extrajudiciară. La 1 martie 2002, el a contactat Departamentul de Servicii Sociale care susține beneficiile de iubire, acum că a fost stabilit un precedent. El a fost informat că criteriile de eligibilitate pentru orice reclamație retrasă includeau existența copiilor dependenți la data de 9 aprilie 2001 (data intrării în vigoare a noului regulament de instituire a beneficiilor de iubire).

Orice afirmații formulate mai târziu ar putea fi retrasă doar timp de trei luni în conformitate cu noua legislație. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că el a fost declarat ineligibil pentru alocarea de pierdere în timp ce un alt văduv a fost acordat astfel de beneficii. El nu invocă în mod specific articolele Convenției.

PROCEDURI PENTRU COMISIA ȘI CURTE A fost introdusă cererea la 18 martie 2002 și înregistrată la 3 aprilie 2002. La 10 septembrie 2002, cererea a fost aderată la o serie de cazuri similare și a comunicat guvernului, care și-a prezentat observațiile la 6 mai 2003. Partea relevantă a articolului 37 § 1 din Convenție prevede următoarele: „Curtea poate decide, în orice etapă a procedurii, să facă o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și protocoalele acestuia, necesită.” Curtea remarcă că termenul de depunere a observațiilor în răspuns la cele ale guvernului contestat a expirat la 3 iulie 2003 și că nimic nu a fost auzit de la reclamant.

La 27 iulie 2004, după un an de tăcere, reclamantul a informat Registrul dorinței sale de a retrage cazul său. În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își urmeze cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, și nu constată niciun motiv de interes general în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, în sensul propoziției finale a articolului 37 alineatul (1), care ar necesita examinarea continuă a cazului. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să dispună de cererea unui grup de cazuri similare. Decide să scoată cererea din lista sa de cazuri.

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 14404/02 by George NEWBY against the United Kingdom The European Court of Human Rights, sitting on 5 October 2004 as a Chamber composed of Mr M. Pellonpää , President , Sir Nicolas Bratza , Mrs V. Strážnická , Mr J. Casadevall , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr J. Borrego Borrego, judges , and Mr M. O'Boyle , Section Registrar , Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 18 March 2002, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the applicant's wish to withdraw his application, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, George Newby, is a British national born in 1921 and lives in Norfolk.

He was not represented before the Court. The respondent Government were represented by their agent, Mr Whomersley. The applicant's wife died on 29 August 1996. In February 2002 he became aware of a newspaper article concerning a widower who, on being told that he was not entitled to bereavement benefits, had applied to the European Court of Human Rights and received payment from the British Government in an out-of-court settlement. On 1 March 2002, he contacted the Social Services Department claiming bereavement benefits, now that a precedent had been set. He was informed that eligibility criteria for any backdated claim included the existence of dependent children on the date of 9 April 2001 (the date of entry into force of the new legislation introducing bereavement benefits).

Any claims made later could only be backdated for three months in accordance with the new legislation. COMPLAINTS The applicant complains that he was declared ineligible for bereavement allowance whereas another widower was granted such benefits. He does not specifically invoke any articles of the Convention.

PROCEEDINGS BEFORE THE COMMISSION AND COURT

The application was introduced on 18 March 2002 and registered on 3 April 2002. On 10 September 2002 the application was joined with a number of other cases of a similar nature and communicated to the Government, who submitted their observations on 6 May 2003. The applicant did not make any submissions in reply. On 27 July 2004 the applicant informed the Registry by letter that he wished to withdraw his application.

THE LAW The relevant part of Article 37 § 1 of the Convention provides as follows: “The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires.” The Court notes that the time-limit to submit observations in reply to those of the respondent Government expired on 3 July 2003 and that nothing was heard from the applicant. On 27 July 2004, after a year of silence, the applicant informed the Registry of his wish to withdraw his case.

In these circumstances the Court concludes that the applicant does not intend pursuing his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention, and it finds no reasons of general interest concerning respect for human rights, within the meaning of the final sentence of Article 37 § 1, which would require the continued examination of the case. For these reasons, the Court, unanimously Decides to disjoin the application from a group of similar cases. Decides to strike the application out of its list of cases. Michael O'Boyle Matti Pellonpää Registrar President