RILEY v. THE UNITED KINGDOM

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE FINALĂ Nr. 36951/02 de Joseph RILEY împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 4 noiembrie 2003 în calitate de Cameră compusă de: Președintele Pellonpää Sir Nicolas Bratza dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle având în vedere cererea depusă la 2 octombrie 2002, având în vedere decizia parțială din 8 aprilie 2003, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Joseph Riley, este un național al Regatului Unit, care s-a născut în 1932 și trăiește în Liverpool. El este reprezentat în fața Curții de către dl B. McBreen, un avocat practicant în Huyton. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 4 noiembrie 1974. Reclamantul a încheiat o cerere de beneficii de văduvă la 10 februarie 2002. La 18 februarie 2002, cererea a fost refuzată. Reclamantul a apelat și la 20 august 2002 Tribunalul de Apel a hotărât că recursul nu a putut reuși deoarece reclamantul nu era o femeie. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex. HOTĂRÂREA Prin decizia parțială din 8 aprilie 2003, cererea a fost declarată inadmisibilă pentru perioada anterioară cererii sale de prestații, la 10 februarie 2002. Guvernul a prezentat, printre altele, care, la momentul cererii sale, reclamantul nu ar fi, chiar dacă o femeie ar fi avut dreptul la vreo prestație de iertare, deoarece el a fost peste vârsta de pensie la data cererii sale de pensie a unei văduve și astfel nu ar satisface condițiile de drept dacă el ar fi o femeie. Prin urmare, nu ar putea fi considerat o „vicină” în sensul articolului 34 din Convenție. Într-o scrisoare din data 2 În septembrie 2003, reprezentantul reclamantului a indicat că nu a existat niciun rost în urmărirea plângerii. Curtea constată că reclamantul nu mai dorește să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri.

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

Application no. 36951/02

by Joseph RILEY

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 4

November 2003 as a Chamber composed of:

Mr

M.

Pellonpää

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

Mr

J.

Borrego Borrego,

judges

,

and Mr

M.

O’Boyle

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 2 October 2002,

Having regard to the partial decision of 8 April 2003,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Joseph Riley, is a United Kingdom national, who was born in 1932 and lives in Liverpool. He is represented before the Court by Mr B. McBreen, a lawyer practising in Huyton.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant’s wife died on 4 November 1974. The applicant completed an application for widows’ benefits on 10 February 2002. On 18 February 2002 the application was refused. The applicant appealed and on 20 August 2002 the Appeal Tribunal decided that the appeal could not succeed because the applicant was not a woman.

COMPLAINTS

The applicant complained that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex.

THE LAW

By partial decision of 8 April 2003, the application was declared inadmissible for the period before the applicant made his claim for benefits, on 10 February 2002. The Government submitted

inter alia

that, at the time of his claim the applicant would not, even if a woman, have been entitled to any bereavement benefits because he was over the pension age at the date of his claim for a widow’s pension and so would not satisfy the conditions for entitlement had he been a woman. He could not therefore be said to be a ‘victim’ for the purposes of Article 34 of the Convention. In a letter dated 2

September 2003 the applicant’s representative indicated that there was no point in pursuing the complaint.

The Court finds that the applicant no longer wishes to pursue his application within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Michael

O’Boyle

Matti

Pellonpää

Registrar

President