KALMÁR v. HUNGARY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KALMÁR v. HUNGARY (CtEDO, 2004)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 37934/02 de către Pál KALMÁR împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 5 octombrie 2004 ca secțiune compusă din: Președintele Loucaides A.B. Baka Bonello Jungwiert dna Thomassen Ugrekhelidze judecători A. Mularoni și dna S Dollé, grefierul secțiunea având în vedere cererea depusă la 2 aprilie 2002, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale ale părților care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Pál Kalmár, este un național maghiar născut în 1948 și locuiește în Budapesta. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În contextul unei tranzacții de vânzare avortate, în 1996 reclamantul a introdus o acțiune împotriva B. Kft, o societate de răspundere limitată, cerând rambursarea a 662.000 de forinti maghiari (HUF) pe care le-a plătit pentru o mașină. La 29 iulie 1996, Curtea Centrală de District Buda a transferat dosarul la Curtea de District competentă Buda Surroundings. La 13 ianuarie 1997, Curtea de District a prelungit acțiunea către Autoritatea de Protecție a Consumului și compania A. Kft. La 17 mai și 15 octombrie 1997, Curtea de District a desfășurat audieri. La 7 septembrie 1999, Curtea de District a desemnat un expert în inginerie judiciară. Expertul și-a prezentat avizul la 27 iulie 2000. La 7 martie și 23 noiembrie 2000, președintele Curții de District a respins cererile reclamantului de prioritate care trebuie acordate cauzei. La 6 februarie 2002, Curtea de District a pronunțat o altă audiere. În audierea reclamantului nu a apărut din cauza motivelor de sănătate. La o audiere suplimentară la 13 februarie 2002, reclamantul și doi din inculpați au refuzat să apară. La 14 martie și 18 iunie 2002, Președintele Curții de District a respins cererile repetate ale reclamantului de prioritate pentru a fi acordate cauzei. La 10 aprilie 2002, Curtea de District a pronunțat o audiere, iar ulterior un alt judecător a preluat cazul. La 4 iulie 2002, Curtea de District a pronunțat o audiere și a întrerupt procedura cu privire la cel de-al doilea inculpat. La 18 iulie 2002, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. La 1 octombrie 2002, Curtea Regională a Pest și-a respins recursul. La 24 octombrie 2002, Curtea de District și-a pronunțat hotărârea. A. Kft a ordonat să plătească HUF 661 350 reclamantului și a respins restul cererilor sale. La 10 aprilie 2003, Curtea regională de județ Pest a respins apelul reclamantului. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția cu privire la durata procedurii civile. La 31 august 2004, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Ungariei oferă plăți de 5000 EUR (cincă mii de euro) dlui Pál Kalmár, în vederea asigurării unei rezoluții a cererii înregistrate în temeiul nr. 37934/02. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă se plătește unui cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Dobânzi simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 3 septembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Not că Guvernul Ungariei este pregătit să-mi plătească suma de 5.000 EUR (cincă mii de euro) care acoperă prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, plus dobânzile în cazul în care plata este întârziată, în vederea asigurării unei rezoluții de cerere nr. 37934/02 în așteptare în fața Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că această plată constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 § 1 litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea suplimentară a cererii. În consecință, cererea la cazul articolului 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă, iar cazul a fost exclus din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate de a elimina cererea din lista de cazuri. S. Dolle Loucaides Președintele grefierului