Veizer și Veizer împotriva Ungariei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 60040/00 de către Péter VEIZER și György VEIZER împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 9 martie 2004 în calitate de Cameră compusă din: J.-P. Costa Președintele A.B. Baka Loucaides Jungwiert, Bîrsan Ugrekhelidze Doamna Mularoni, judecători și dna Dollé Secțiune grefier având în vedere cererea depusă la 4 iunie 2000, Având în vedere decizia de a comunica cererea și de a aplica procedura prevăzută la art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Péter Veizer și dl György Veizer, sunt resortisanți maghiari, născuți în 1968 și, respectiv, 1943, și trăiesc în Budapesta și Dunavecse, Ungaria.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1990, reclamanții, ambii șoferi de taxi, au cumpărat o mașină de la o companie. După o lună, mașina s-a despărțit din cauza problemelor nedezvăluite de vânzătorul la momentul achiziției. În 1991, reclamanții au luat o acțiune în fața Curții de District Central Buda împotriva companiei, cerând daune. La 17 iulie 1991 și 10 iulie 1994, experții și-au prezentat avizele Curții de District. În hotărârea din 31 august 1994, Curtea a acceptat o parte din cererile și a respins restul cererii. Prin apel, la 11 aprilie 1995, Curtea Regională de Budapesta a anulat hotărârea Curții de District și a trimis acest caz în judecată.

La 7 octombrie 1997, Curtea Centrală de District Buda a acordat reclamanților daune plus dobânzi. Într-o hotărâre din 23 iunie 1998, Curtea Regională de Budapesta a modificat suma acordată. În cadrul procedurii de reexaminare, la 16 septembrie 1999, Curtea Supremă a anulat hotărârile din prima și a doua instanță și a remis cazul Curții de District. Consideră că hotărârile nu s-au conformat cu articolele 319 și 339 din Codul Civil. La 6 iulie 2001, Curtea Centrală de District Buda a admis parțial cererile reclamanților. La 24 ianuarie 2002, Curtea Regională Buda a respins recursul reclamanților.

HOTĂRÂREA La 2 februarie 2004, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească 6,500 EUR (seize mii cinci sute de euro) sau echivalentul acestuia în forints maghiari convertiți la rata de referință valutară a Băncii Centrale Europene la data decontarii, reclamanților, în comun, în vederea asigurării unei rezoluții a cererii înregistrate în temeiul nr. 60040/00. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă se plătește unui cont bancar numit de către solicitanți, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile.

Dobânzi simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 3 februarie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitanți: „Notăm că Guvernul Ungariei este pregătit să ne plătească, în comun, suma de euro 6 500 (seize mii cinci sute de euro), sau echivalentul său în forints maghiari convertit la rata de referință valutară a Băncii Centrale Europene la data decontarii, acoperind prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, plus dobânzi în cazul în care plata este întârziată, în vederea asigurării unei rezoluții de cerere nr. 60040/00 pe care este în așteptată în fața Curții.

Noi acceptăm propunerea și renuntăm la orice alte cereri împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declarăm că această plată constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 § 1 litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cererea la cazul de la art. 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri.

Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa

SECOND SECTION

DECISION Application no. 60040/00 by Péter VEIZER and György VEIZER against Hungary The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 9 March 2004 as a Chamber composed of: Mr J.-P. Costa , President , Mr A.B. Baka , Mr L. Loucaides , Mr K. Jungwiert, Mr C. Bîrsan , Mr M. Ugrekhelidze , Mrs A. Mularoni, judges , and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 4 June 2000, Having regard to the decision to communicate the application and to apply the procedure under Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Péter Veizer and Mr György Veizer, are Hungarian nationals, who were born in 1968 and 1943 respectively, and live in Budapest and Dunavecse, Hungary.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. In 1990 the applicants, both taxi drivers, bought a car from a company. After a month the car broke down because of problems not disclosed by the vendor at the time of purchase. In 1991 the applicants brought an action before the Buda Central District Court against the company, claiming damages. On 17 July 1991 and 10 July 1994 experts submitted their opinions to the District Court. In a judgment on 31 August 1994 the court accepted part of the applicants' claims and dismissed the remainder. Upon appeal, on 11 April 1995 the Budapest Regional Court quashed the District Court's judgment and remitted the case to the latter court.

On 7 October 1997 the Buda Central District Court awarded the applicants damages plus interest. In a judgment of 23 June 1998 the Budapest Regional Court modified the amount awarded. In review proceedings, on 16 September 1999 the Supreme Court quashed the first and second instance judgments and remitted the case to the District Court. It held that the judgments had failed to comply with sections 319 and 339 of the Civil Code. On 6 July 2001 the Buda Central District Court partly admitted the applicants' claims. On 24 January 2002 the Buda Regional Court dismissed the applicants' appeal.

THE LAW On 2 February 2004 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Hungary offer to pay EUR 6,500 (six thousand five hundred euros), or its equivalent in Hungarian forints converted at the euro foreign exchange reference rate of the European Central Bank at the date of settlement, to the applicants, jointly, with a view to securing a resolution of the application registered under no. 60040/00. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 (b) of the European Convention on Human Rights.

This sum shall be paid to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable. Simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 3 February 2004 the Court received the following declaration signed by the applicants: “We note that the Government of Hungary are prepared to pay us, jointly, the sum of EUR 6,500 (six thousand five hundred euros), or its equivalent in Hungarian forints converted at the euro foreign exchange reference rate of the European Central Bank at the date of settlement, covering pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus interest if payment is delayed, with a view to securing a resolution of application no. 60040/00 pending before the Court. We accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts of this application.

We declare that this payment constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the agreement reached between the parties and considers that the matter has been resolved (Article 37 § 1 (b) of the Convention). Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases.

S. Dollé J.-P. Costa Registrar President