AFFAIRE ONNIKIAN c. FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

05.10.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Frais et dépens (procédure de la Convention) - demande rejetée

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ONNIKIAN c. FRANCE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA ONNIKIAN c. FRANȚA Cerere nr. 15816/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 octombrie 2004 DEFINITIVF 05/01/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Onnikian c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka Președintele J.-P. Costa Loucaide Jungwiert Butkevych Thomassen domnii Ugrekhelidze, judecători și al dlui Dolle, graffière de sectiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 14 septembrie 2004, Renunță hotărârea care a fost adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 15816/02) îndreptat împotriva Republicii Franceze și al cărei resortisant al acestui stat, dl Kervork Onnikian ( La 3 noiembrie 2003, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. Prevalând de art. 29 alineatul (3) din Convenție, ea a decis să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului. De fapt, reclamantul s-a născut în 1944 și locuiește în Quee En Brie. La 1 septembrie 1979, reclamantul a inclus subdirecția echipamentelor Ministerului Economiei și Finanțelor și Industriei, după selectarea prin concurs extern pentru postul de verificator al lucrărilor de construcții; acesta a participat, printre altele, la întreținerea Palatului Luvru și a anexelor acestuia, precum și la monitorizarea unor construcții noi, cum ar fi Hotelul Impozitelor din Evreux. August 1996, reclamantul a fost reclasificat ca inginer economist al construcțiilor, aparținând subdirecției imobiliare și conducerii personalului și administrației Ministerului Economiei și Finanțelor și Industriei. Printr-o scrisoare din 17 martie 1997, reclamantul a formulat o acțiune ierarhică în fața administrației, în care solicita atenția ministrului economiei și finanțelor cu privire la situația sa profesională, în special în ceea ce privește desfășurarea carierei și remunerarea acesteia. În acest sens, a solicitat despăgubiri pentru un prejudiciu financiar și moral de aproximativ 1 750 000 FRF (266 362 EUR), pe care l-a atribuit unui blocaj al carierei sale. Prin scrisoarea din 23 iunie 1997, administrația și-a respins cererea, în special pe motiv că avansarea sa depindea de existența unor posturi vacante în gradul superior, și nu, după cum susținea, de recrutări suplimentare în corpul de control al lucrărilor imobiliare, și că remunerația sa era conformă cu baremul aplicabil gradului său. La 18 august 1997, recurentul sesizează Tribunalul Administrativ din Paris cu privire la o acțiune în justiție cu privire la anularea deciziei de respingere împotriva cererii sale de despăgubire pentru prejudiciile carierei și la condamnarea statului la plata daunelor-interese în acest sens. La 17 decembrie 1999, administrația și-a prezentat observațiile scrise privind respingerea cererii. Reclamantul a răspuns la aceasta la 1 martie 2000; a depus o memorare suplimentară la 23 ianuarie 2001. Camera a doua a Curții Administrative de Apel din Paris și-a respins cererea pe motiv că nu conținea expunerea de nici un fel și că, prin urmare, era afectată de o neregulă evidentă care duce la respingerea acesteia. Reclamantul susține că durata procedurii, în special în fața Tribunalului Administrativ de la Paris, a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. □ Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) □ (13) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 18 august 1997, data sesizării Tribunalului Administrativ din Paris și s-a încheiat la 20 mai 2003, data ordonanței președintelui celei de-a patra Camera Curții Administrative de Apel din Paris, care a durat cinci ani și nouă luni, pentru două instanțe, dintre care cinci ani și șase luni în fața Tribunalului Administrativ din Paris. Cu privire la admisibilitate 14. Cele două părți convin asupra admisibilității prezentei cereri. Curtea constată că aceasta din urmă nu este în mod evident greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. În fond 16. Guvernul se bazează pe înțelepciunea Curții pentru a aprecia temeinicia acestei cereri. 17. Reclamantul consideră că această durată este rezonabilă. 18. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 19. Curtea consideră că cauza prezentată instanțelor administrative nu prezenta nici o complexitate deosebită, ci se referă, pe de altă parte, la perioade lungi de inactivitate imputabile instanțelor interne (a se vedea punctele 8-10 de mai sus 20). Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 21. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 365,35 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit, arătând că ar fi putut obține această sumă, care corespunde revalorizării salariului său, în sectorul privat, în cazul în care cazul ar fi fost judecat rapid și, de asemenea, solicită 88 420,43 EUR pentru a obține daune morale. 23. Guvernul contestă aceste pretenții. 24. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 4 000 EUR pentru prejudiciul moral. Comisioane și cheltuieli de judecată 25. Reclamantul solicită 5 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și pentru cele suportate în fața Curții. Acesta prezintă, în sprijinul cererii sale, o simplă atestare a avocatului său, la 17 februarie 2004, conform căreia reclamantul ar fi plătit suma respectivă cu titlu de cheltuieli și onorarii pentru procedura în fața Tribunalului Administrativ din Paris. ; ulterior, într-o scrisoare din 8 aprilie 2004, reclamantul precizează că această sumă include cheltuielile suportate pentru procedură în fața Curții. 26. Guvernul contestă aceste pretenții. 27. În cazul în care constată o încălcare a convenției, Curtea poate acorda plata cheltuielilor și cheltuielilor suportate în fața instanțelor interne, dar numai atunci când au fost angajate. pentru a preveni sau a corecta încălcarea menționată (a se vedea, printre altele, Zimmermann și Steiner c. Elveția, Hotărârea din 13 iulie 1983, seria A n 66, § 36), Curtea care a ajuns exclusiv la o încălcare a dreptului reclamantului de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil În mod evident, acest lucru nu este valabil în cazul de față în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și, prin urmare, este necesar să se respingă cererea reclamantului de rambursare a cheltuielilor suportate în cadrul procedurii interne 28. În plus, Curtea constată că pretențiile reclamantului cu privire la cheltuielile efectuate în cadrul procedurii în fața Curții nu sunt nici defalcate, nici însoțite de documentele justificative necesare. În această privință, o simplă atestare, întocmită de consiliul său, nu poate justifica cheltuielile efectuate în fața Curții. În consecință, nicio sumă nu poate fi alocată în acest sens. Interese moratorii 29. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. DE CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție afirmă că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 4 000 EUR (patru mii EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 5 octombrie 2004 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Dolle A.B. B. Aka Modulul Președinte