- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 octombrie 2004
- Stat pârât
- POL
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Inadmisibil — Articolul 6
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
- Cheltuieli de judecată — cerere respinsă
Nowak împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A NOWAKK v. POLONIA (Doc. nr. 27833/02) JUDGMENT STRASBOURG 5 octombrie 2004 FINAL 30/03/2005 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Nowak v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința ca Camera compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevall Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego Dna Fura-Sandström, judecători și dl O'Boyle Registrar Deliberat în privat la 14 septembrie 2004, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 27833/02) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dl Artur Nowak („reclamantul”), la 17 iulie 2002. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dna S. Jaczewska, și ulterior, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe.
La 5 iunie 2003, președintele secțiunii a patra a hotărât să comunice plângerea privind durata procedurii guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, s-a decis să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTE Reclamantul s-a născut în 1976 și locuiește în Piotrków Trybunalski, Polonia. În decembrie 1993, reclamantul, la acea perioadă de șaptezeci de ani, a fost lovit de o mașină condusă de un anumit dl R.Z. Ca urmare a accidentului, piciorul său stâng a trebuit să fie amputat. La 17 iunie 1994, reclamantul, reprezentat de mama sa, a depus o acțiune civilă împotriva Companiei de Asigurări de Stat (Powszechny Zakład Ubezpieczeń ). El a solicitat 800.000.000 de zloti vechi în compensare pentru prejudiciu material și moral.
La 18 iunie 1994, instanța de judecată a exonerat reclamantul de la plată a judecătorilor. La 24 august 1994 a avut loc prima audiere. Curtea de judecată a solicitat dosarul medical al reclamantului dintr-un spital și a ordonat un aviz expert. În următoarea audiere care a avut loc la 1 februarie 1995, Curtea a auzit un martor expert și a solicitat un al doilea aviz expert. 10. Între 2 februarie și 21 noiembrie 1995 nu au avut loc audieri. 11. La ședința din 22 noiembrie 1995, instanța de judecată a dat părților un termen pentru a ajunge la o așezare prietenoasă. 12. ulterior, au avut loc audieri la 11 martie și 27 martie. În aceste audieri, tribunalul a auzit mama reclamantului și un martor expert.
13. Audierea programată pentru 26 februarie 1997 a fost anulată din cauza bolii avocatului reclamantului. 14. La 27 februarie 1997, reclamantul și-a modificat cererea. În plus, el a solicitat o alocație lunară. 15. După aceea, audierile au fost desfășurate la 5 martie și 9 aprilie 1997. R.Z., șoferul responsabil pentru accident, s-a alăturat procedurii ca intervenent. 16. Între 10 aprilie 1997 și 10 septembrie 1998 nu au avut loc audieri. 17. La 11 septembrie și 9 octombrie 1998, instanța de judecată a avut audieri la care a auzit un martor expert și solicitant. 18. La 2 decembrie 1998, Curtea Regională Piotrków Trybunalski a pronunțat hotărâre. Curtea de judecată a acordat compensația reclamantului și o pensie lunară.
19. La 28 ianuarie 1999, inculpatul a depus un recurs împotriva acestei hotărâri. 20. La 16 aprilie 1999, Curtea de Apel (Sād Apelacyjny) ) a organizat o audiere și a hotărât, modificată hotărârea de primă instanță cu privire la dobânzi și a ordonat reclamantului să ramburseze costurile procedurii suportate de inculpat. 21. La 1 iunie 1999, reclamantul a depus un recurs de casă la Curtea Supremă (Sād Najwyższy 22. La 23 ianuarie 2002, Curtea Supremă a pronunțat o ședință și a hotărât. Curtea Supremă a permis parțial recursul său de cassare.
PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEIUNEA CU CONTĂRII DE LENGIE A PROCEDURILOR 23. Reclamantul se plânge că durata procedurii a fost incompatibilă cu cerința de „temp rezonabil” din art. 6 § 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 24. Guvernul a contestat acest argument. 25. Perioada care va fi luată în considerare a început la 17 iunie 1994 și s-a încheiat la 23 ianuarie 2002. Astfel a durat șapte ani, șapte luni și șase zile. 26. Curtea constată că această plângere nu este, în mod evident, bolnavă întemeiată în sensul art. 35 § 3 din Convenție, subliniază, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive.
Prin urmare, Curtea va declara admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII. În cele din urmă, Curtea este de acord că unele întârzieri în procedura dinaintea Curții Supreme ar putea fi explicate prin faptul că, în timpul material, Curtea Supremă a trebuit să se ocupe de o încărcare de muncă sporită și că, ulterior, autoritățile au luat măsuri corective (a se vedea Kepa c. Polonia) (dec), nr. 43978/98, 30 septembrie 2003). Cu toate acestea, în acest caz, recursul de casă al reclamantului a intarziat în Curtea Supremă timp de treizeci și două de luni care constituie o întârziere necorespunzătoare.
28. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile în care se ridică chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 29. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚII ÎN CONTA UN FAIR TRIBAL 30. Reclamantul s-a plâns de o încălcare a articolului 6 în sensul că nu a avut un „procediment corect”.
31. Cu toate acestea, Curtea constată că afirmația reclamantului cu privire la încălcarea dispozițiilor de mai sus a Convenției este complet nesubstanțiată. 32. În consecință, această parte a cererii este inadmisibilă ca fiind evident nefondată în sensul articolului 3 și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 33. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor în cauză, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Guvernul a susținut că această afirmație a fost excesivă.
36. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, acordă reclamantului 3,600 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 37. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 8.287 PLN pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne. 38. Guvernul a contestat această cerere. 39. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea respinge această afirmație.
Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lungii procedurii; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 600 EUR (acolo șase sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie transformate în zloty polonez la rata aplicabilă la decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 5 octombrie 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.
FOURTH SECTION
CASE OF NOWAK v. POLAND (Application no. 27833/02) JUDGMENT STRASBOURG 5 October 2004 FINAL 30/03/2005 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Nowak v. Poland, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Mr J. Borrego Borrego , Mrs E. Fura-Sandström, judges , and Mr M. O'Boyle , Section Registrar , Having deliberated in private on 14 September 2004, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 27833/02) against the Republic of Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Polish national, Mr Artur Nowak (“the applicant”), on 17 July 2002.
The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agents, Ms S. Jaczewska, and subsequently, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.
On 5 June 2003 the President of the Fourth Section decided to communicate the complaint concerning the length of the proceedings to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention, it was decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility. THE FACTS
The applicant was born in 1976 and lives in Piotrków Trybunalski, Poland.
In December 1993 the applicant, at that time seventeen years old, was hit by a car driven by a certain Mr R.Z. As a consequence of the accident, his left leg had to be amputated.
On 17 June 1994 the applicant, represented by his mother, lodged with the Piotrków Regional Court ( Sąd Wojewódzki ) a civil action against the State Insurance Company ( Powszechny Zakład Ubezpieczeń ). He claimed 800,000,000 old zlotys in compensation for pecuniary and non ‑ pecuniary damage.
On 18 June 1994 the trial court exempted the applicant from payment of court-fees.
On 24 August 1994 the first hearing was held. The trial court requested the applicant's medical file from a hospital and ordered an expert opinion.
At the next hearing held on 1 February 1995 the court heard an expert witness and requested a second expert opinion.
Between 2 February and 21 November 1995 no hearings were held.
At the hearing held on 22 November 1995 the trial court gave the parties a time-limit for reaching a friendly settlement.
Subsequently, hearings were held on 11 March and 27 November 1996. At those hearings the court heard the applicant's mother and an expert witness.
The hearing scheduled for 26 February 1997 was cancelled due to illness of the applicant's counsel.
On 27 February 1997 the applicant modified his claim. He in addition sought a monthly allowance.
Afterwards, hearings were held on 5 March and 9 April 1997. Mr. R.Z., the driver responsible for the accident, joined the proceedings as an intervener.
Between 10 April 1997 and 10 September 1998 no hearings were held.
On 11 September and 9 October 1998 the trial court held hearings at which it heard an expert witness and the applicant.
On 2 December 1998 the Piotrków Trybunalski Regional Court gave judgment. The trial court awarded the applicant compensation and a monthly pension.
On 28 January 1999 the defendant lodged an appeal against this judgment.
On 16 April 1999 the Łódź Court of Appeal ( Sąd Apelacyjny ) held a hearing and gave judgment. It amended the first-instance judgment regarding interest and ordered the applicant to reimburse the costs of the proceedings incurred by the defendant.
On 1 June 1999 the applicant lodged a cassation appeal with the Supreme Court ( Sąd Najwyższy ).
On 23 January 2002 the Supreme Court held a hearing and gave judgment. The Supreme Court partly allowed his cassation appeal. THE LAW I. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION ON ACCOUNT OF THE LENGTH OF THE PROCEEDINGS
The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement in Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”
The Government contested that argument.
The period to be taken into consideration began on 17 June 1994 and ended on 23 January 2002. It thus lasted seven years, seven months and six days. A. Admissibility
The Court notes that this complaint is not manifestly ill ‑ founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. The Court will therefore declare it admissible. B. Merits
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see, among many other authorities, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). Finally, the Court agrees that some delays in the procedure before the Supreme Court could be explained by the fact that, during the material time the Supreme Court had to deal with an increased workload and that subsequently the authorities had taken remedial actions (see, Kepa v. Poland (dec), no. 43978/98, 30 September 2003). Nevertheless, in the present case, the applicant's cassation appeal lay dormant in the Supreme Court for thirty-two months which constitutes an unreasonable delay.
The Court has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention in cases raising issues similar to the one in the present case (see Frydlender , cited above).
Having examined all the material submitted to it, the Court considers that the Government have not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement. There has accordingly been a breach of Article 6 § 1. II. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION ON ACCOUNT OF AN UNFAIR TRIAL
The applicant complained of a violation of Article 6 in that he did not have a “fair trial.”
However, the Court finds that the applicant's assertion about the violation of the above provision of the Convention is wholly unsubstantiated.
It follows that this part of the application is inadmissible as being manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 and must be rejected pursuant to Article 35 § 4. III.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
33. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage
The applicant claimed 174,600 Polish zlotys (PLN) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage.
The Government submitted that this claim was excessive.
The Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects this claim. On the other hand, it awards the applicant 3,600 euros (EUR) in respect of non ‑ pecuniary damage. B. Costs and expenses
The applicant also claimed PLN 8,287 for the costs and expenses incurred before the domestic courts.
The Government contested this claim.
According to the Court's case-law, an applicant is entitled to reimbursement of his costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and were reasonable as to quantum. In the present case, regard being had to the information in its possession and the above criteria, the Court dismisses this claim. C. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Declares the complaint concerning the excessive length of the proceedings admissible and the remainder of the application inadmissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention on account of the length of the proceedings; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final according to Article 44 § 2 of the Convention, EUR 3,600 (there thousand six hundred euros) in respect of non-pecuniary damage, to be converted into Polish zlotys at the rate applicable at the settlement, plus any tax that may be chargeable; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 4. Dismisses the remainder of the applicant's claim for just satisfaction.
Done in English, and notified in writing on 5 October 2004, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Registrar President