CASE OF NOWAK v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 6-1 with regard to the length of the proceedings;Inadmissible under Art. 6-1 with regard to the fairness of the proceedings;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses (domestic proceedings) - claim dismissed
CASE OF NOWAK v. POLAND (CtEDO, 2004)
CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A NOWAKK v. POLONIA (Doc. nr. 27833/02) JUDGMENT STRASBOURG 5 octombrie 2004 FINAL 30/03/2005 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Nowak v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința ca Camera compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevall Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego Dna Fura-Sandström, judecători și dl O'Boyle Registrar Deliberat în privat la 14 septembrie 2004, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 27833/02) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dl Artur Nowak („reclamantul”), la 17 iulie 2002. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dna S. Jaczewska, și ulterior, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. La 5 iunie 2003, președintele secțiunii a patra a hotărât să comunice plângerea privind durata procedurii guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, s-a decis să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTE Reclamantul s-a născut în 1976 și locuiește în Piotrków Trybunalski, Polonia. În decembrie 1993, reclamantul, la acea perioadă de șaptezeci de ani, a fost lovit de o mașină condusă de un anumit dl R.Z. Ca urmare a accidentului, piciorul său stâng a trebuit să fie amputat. La 17 iunie 1994, reclamantul, reprezentat de mama sa, a depus o acțiune civilă împotriva Companiei de Asigurări de Stat (Powszechny Zakład Ubezpieczeń ). El a solicitat 800.000.000 de zloti vechi în compensare pentru prejudiciu material și moral. La 18 iunie 1994, instanța de judecată a exonerat reclamantul de la plată a judecătorilor. La 24 august 1994 a avut loc prima audiere. Curtea de judecată a solicitat dosarul medical al reclamantului dintr-un spital și a ordonat un aviz expert. În următoarea audiere care a avut loc la 1 februarie 1995, Curtea a auzit un martor expert și a solicitat un al doilea aviz expert. 10. Între 2 februarie și 21 noiembrie 1995 nu au avut loc audieri. 11. La ședința din 22 noiembrie 1995, instanța de judecată a dat părților un termen pentru a ajunge la o așezare prietenoasă. 12. ulterior, au avut loc audieri la 11 martie și 27 martie. În aceste audieri, tribunalul a auzit mama reclamantului și un martor expert. 13. Audierea programată pentru 26 februarie 1997 a fost anulată din cauza bolii avocatului reclamantului. 14. La 27 februarie 1997, reclamantul și-a modificat cererea. În plus, el a solicitat o alocație lunară. 15. După aceea, audierile au fost desfășurate la 5 martie și 9 aprilie 1997. R.Z., șoferul responsabil pentru accident, s-a alăturat procedurii ca intervenent. 16. Între 10 aprilie 1997 și 10 septembrie 1998 nu au avut loc audieri. 17. La 11 septembrie și 9 octombrie 1998, instanța de judecată a avut audieri la care a auzit un martor expert și solicitant. 18. La 2 decembrie 1998, Curtea Regională Piotrków Trybunalski a pronunțat hotărâre. Curtea de judecată a acordat compensația reclamantului și o pensie lunară. 19. La 28 ianuarie 1999, inculpatul a depus un recurs împotriva acestei hotărâri. 20. La 16 aprilie 1999, Curtea de Apel (Sād Apelacyjny) ) a organizat o audiere și a hotărât, modificată hotărârea de primă instanță cu privire la dobânzi și a ordonat reclamantului să ramburseze costurile procedurii suportate de inculpat. 21. La 1 iunie 1999, reclamantul a depus un recurs de casă la Curtea Supremă (Sād Najwyższy 22. La 23 ianuarie 2002, Curtea Supremă a pronunțat o ședință și a hotărât. Curtea Supremă a permis parțial recursul său de cassare. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEIUNEA CU CONTĂRII DE LENGIE A PROCEDURILOR 23. Reclamantul se plânge că durata procedurii a fost incompatibilă cu cerința de „temp rezonabil” din art. 6 § 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 24. Guvernul a contestat acest argument. 25. Perioada care va fi luată în considerare a început la 17 iunie 1994 și s-a încheiat la 23 ianuarie 2002. Astfel a durat șapte ani, șapte luni și șase zile. 26. Curtea constată că această plângere nu este, în mod evident, bolnavă întemeiată în sensul art. 35 § 3 din Convenție, subliniază, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, Curtea va declara admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII. În cele din urmă, Curtea este de acord că unele întârzieri în procedura dinaintea Curții Supreme ar putea fi explicate prin faptul că, în timpul material, Curtea Supremă a trebuit să se ocupe de o încărcare de muncă sporită și că, ulterior, autoritățile au luat măsuri corective (a se vedea Kepa c. Polonia) (dec), nr. 43978/98, 30 septembrie 2003). Cu toate acestea, în acest caz, recursul de casă al reclamantului a intarziat în Curtea Supremă timp de treizeci și două de luni care constituie o întârziere necorespunzătoare. 28. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile în care se ridică chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 29. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚII ÎN CONTA UN FAIR TRIBAL 30. Reclamantul s-a plâns de o încălcare a articolului 6 în sensul că nu a avut un „procediment corect”. 31. Cu toate acestea, Curtea constată că afirmația reclamantului cu privire la încălcarea dispozițiilor de mai sus a Convenției este complet nesubstanțiată. 32. În consecință, această parte a cererii este inadmisibilă ca fiind evident nefondată în sensul articolului 3 și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 33. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor în cauză, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Guvernul a susținut că această afirmație a fost excesivă. 36. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, acordă reclamantului 3,600 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 37. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 8.287 PLN pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne. 38. Guvernul a contestat această cerere. 39. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea respinge această afirmație. Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lungii procedurii; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 600 EUR (acolo șase sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie transformate în zloty polonez la rata aplicabilă la decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 5 octombrie 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.