R.M.D. împotriva Elveției

Rezoluția finală ResDH(2004)57 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 septembrie 1997 în cauza R.M.D. împotriva Elveției (adoptată de Comitetul de Miniștri la 12 octombrie 2004, cu ocazia celei de-a 897-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul fostului articol 54 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată la 26 septembrie 1997 în cauza R.M.D.

și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor, Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 19800/92) adresată împotriva Elveției, depusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 26 martie 1992 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. R.M.D., resortisant elvețian, și că Comisia a declarat admisibilă argumentul potrivit căruia reclamantul nu a putut obține controlul legalității detenției sale deoarece a fost transferat succesiv de la un canton la altul, având ca rezultat faptul că, la fiecare transfer, cantonul din care a fost transferat nu mai era competent să se pronunțe cu privire la legalitatea detenției sale; Reamintind că cauza a fost prezentată în fața Curții de către Comisie la 4 iulie 1996 și apoi de către reclamant la 29 iulie 1996 în temeiul Protocolului nr. 9; Considerând că, în hotărârea sa din 26 septembrie 1997, Curtea, în unanimitate: - a anexat la fond excepția preliminară a guvernului și a respins-o după examinarea pe fond; a spus că a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (4) din convenție; a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni,

5 000 de franci elvețieni pentru prejudicii morale și 15 000 de franci elvețieni pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze cu 5% din dobândă în fiecare an de la expirarea termenului respectiv și până la plată; a respins pretențiile reclamantului pentru surplus; având în vedere Rezoluția interimară DH (99) 678, adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 octombrie 1999 în cadrul celei de-a 680-a ședințe în care a indicat, în lumina informațiilor furnizate de guvernul statului pârât, că și-a îndeplinit provizoriu funcțiile în temeiul fostului articol 54 din Convenție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr 11, care se aplică prin decizia Comitetului de Miniștri în cauzele care intră sub incidența fostului articol 54; Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 26 septembrie 1997, având în vedere obligația Elveției de a se conforma acesteia în conformitate cu vechiul articol 53 din convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri,

guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) ; S-a asigurat că, la 2 decembrie 1997, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 26 septembrie 1997, Declare, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Elveției, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul fostului articol 54 din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția finală ResDH(2004)57 Informații furnizate de guvernul Elveției la examinarea cauzei R.M.D.

de către Comitetul de Miniștri Guvernul Elveției a reamintit că Convenția europeană a drepturilor omului și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului au un efect direct în dreptul Elveției (a se vedea în special rezoluțiile DH (94) 77 în cauza F. împotriva Elveției și DH (2000) 122 în cauza Hertel împotriva Elveției). Prin urmare, instanțele cantonale, precum și cele prevăzute de convenție și de hotărârea Curții, asigură o examinare completă și eficientă a oricărei cereri depuse în fața lor care pune în discuție legalitatea detenției provizorii a unei persoane în cazul în care aceaceasta este transferată într-un alt canton înainte de încheierea procedurii (în special prin respectarea de către instanțele cantonului de primire a concluziilor instanțelor cantonului de origine).

Tribunalul Federal asigură, în calitate de ultimă instanță de apel, respectarea acestei cerințe prevăzute la art. 5 alineatul (4) din convenție. Pentru a facilita aplicarea sa directă, prezenta hotărâre a fost publicată în Jurnalul Jurisprudență al autorităților administrative ale Confederației Elvețiene (JAAC, 1997, n 102) și trimis Tribunalului Federal, Departamentului Cantonale de Justiție și tribunalelor cantonale. În plus, raportul Consiliului Federal privind activitățile Elveției în cadrul Consiliului Europei din 1997 (Foaia Federală 1998, p. 505 ss., p. 511) menționează hotărârea. În plus, în 2002, Oficiul Federal pentru Justiție a efectuat o consultare a cantoanelor pentru a stabili dacă au avut loc cauze similare de la pronunțarea hotărârii Curții Europene și s-a constatat că nu s-a produs niciun caz nou similar sau identic.

În lumina celor de mai sus, guvernul Elveției consideră că nu mai există riscul ca încălcarea constatată în prezenta cauză să se repete și, prin urmare, și-a îndeplinit obligațiile în temeiul fostului articol 54 din convenție.

Résolution finale ResDH(2004)57 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 26 septembre 1997 dans l'affaire R.M.D. contre la Suisse (adoptée par le Comité des Ministres le 12 octobre 2004, lors de la 897e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'ancien article 54 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée « la Convention »), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme, rendu le 26 septembre 1997 dans l'affaire R.M.D.

et transmis à la même date au Comité des Ministres, Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 19800/92) dirigée contre la Suisse, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 26 mars 1992 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M. R.M.D., ressortissant suisse, et que la Commission a déclaré recevable le grief selon lequel le requérant n'avait pu obtenir le contrôle de la légalité de sa détention du fait qu'il avait été transféré successivement d'un canton à l'autre, avec pour résultat le fait que, lors de chaque transfert, le canton d'où il avait été transféré n'était plus compétent pour statuer sur la légalité de sa détention ; Rappelant que l'affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 4 juillet 1996 puis par le requérant le 29 juillet 1996 en vertu du Protocole n o 9 ; Considérant que dans son arrêt du 26 septembre 1997 la Cour, à l'unanimité : - a joint au fond l'exception préliminaire du Gouvernement et l'a rejetée après examen au fond ; - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 5, paragraphe 4, de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois,

5 000 francs suisses pour préjudice moral et 15 000 francs suisses au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple de 5% l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions du requérant pour le surplus ; Vu la Résolution intérimaire DH (99) 678, adoptée par le Comité des Ministres le 8 octobre 1999 lors de sa 680e réunion dans laquelle il a indiqué, à la lumière des informations fournies par le gouvernement de l'Etat défendeur, avoir provisoirement rempli ses fonctions en vertu de l'ancien article 54 de la Convention ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention telle qu'amendée par le Protocole n o 11, règles qui s'appliquent par décision du Comité des Ministres aux affaires relevant de l'ancien article 54 ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 26 septembre 1997, eu égard à l'obligation qu'a la Suisse de s'y conformer selon l'ancien article 53 de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres,

le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt (ces informations sont résumées dans l'Annexe à la présente Résolution) ; S'étant assuré que le 2 décembre 1997, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues dans l'arrêt du 26 septembre 1997, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Suisse, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'ancien article 54 de la Convention dans la présente affaire. Annexe à la Résolution finale ResDH(2004)57 Informations fournies par le Gouvernement de la Suisse lors de l'examen de l'affaire R.M.D.

par le Comité des Ministres Le Gouvernement de la Suisse a rappelé que la Convention européenne des Droits de l'Homme et les arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme ont un effet direct en droit suisse (voir notamment les Résolutions DH (94) 77 dans l'affaire F. contre la Suisse et DH (2000) 122 dans l'affaire Hertel contre la Suisse). Les tribunaux cantonaux vont par conséquent, ainsi qu'exigé par la Convention et l'arrêt de la Cour, assurer un examen complet et efficace de toute demande introduite devant eux mettant en cause la légalité de la détention provisoire d'une personne au cas où celle-ci est transférée dans un autre canton avant la fin de la procédure (notamment à travers le respect dû par les tribunaux du canton d'accueil aux conclusions des tribunaux du canton d'origine).

Le tribunal fédéral assure, en tant que dernière instance d'appel, le respect de cette exigence de l'article 5, paragraphe 4, de la Convention. Afin de faciliter son application directe, le présent arrêt a été publié dans le journal Jurisprudence des autorités administratives de la Confédération (JAAC, 1997, n o 102) et envoyé au Tribunal fédéral, aux Départements cantonaux de justice et aux tribunaux cantonaux. De surcroît, le rapport du Conseil fédéral sur les activités de la Suisse au Conseil de l'Europe en 1997 (Feuille fédérale 1998, p.505 ss., p.511) fait état de l'arrêt. Par ailleurs, en 2002, l'Office fédéral de la justice a procédé à une consultation des cantons pour déterminer si des affaires semblables étaient survenues depuis le prononcé de l'arrêt de la Cour européenne et il a été constaté qu'aucun nouveau cas semblable ou identique ne s'est produit.

A la lumière de ce qui précède, le Gouvernement de la Suisse estime qu'il n'y a plus de risque que la violation constatée dans la présente affaire se répète et qu'il a donc satisfait à ses obligations en vertu de l'ancien article 54 de la Convention.