AFFAIRE CHESNAY c. FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

12.10.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE CHESNAY c. FRANCE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA CHESNAY c. FRANȚA (solicitarea nr. 56588/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 OCTOMBRIE 2004 DEFINITIVF 12/01/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Chesnay c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka Președintele J.-P. Costa Loucaide Jungwiert Butkevych Thomassen, Ugrekhelidze, judecători și al dlui Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 21 septembrie 2004, Renunță hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 56588/00) îndreptată împotriva Republicii Franceze și al cărei resortisant al acestui stat, dl Denis Chesnay ( reclamantul a sesizat Curtea la 9 martie 2000 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Abraham este reprezentat de agentul său, dl R. Abraham, director pentru afaceri juridice la Ministerul Afacerilor Externe. La 16 septembrie 2003, a doua secțiune a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice guvernului motivul întemeiat pe lipsa comunicării către reclamant a raportului consilierului raportor. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. Reclamantul s-a născut în 1948 și locuiește în Gavray. La 20 aprilie 1995, un locotenent și un brigadier șef de poliție s-au dus la solicitant, în cadrul unei comisii de recurs emis de judecătorul de instrucție, pentru a-l interpela pe fiul acestuia. O altercație urmată de o încăierare a intervenit între reclamant și polițiști. Cu această ocazie, toți trei au fost răniți. Aceste fapte au condus la două proceduri, una diligentă de către reclamant și la care se referă prezenta cerere, cealaltă îndreptată împotriva sa. Prima procedură Prin hotărârea din 2 decembrie 1997, tribunalul corecțional din Coutance l-a declarat pe reclamant vinovat de violență cu arme recidivante asupra a două persoane custode ale autorității publice, a unui locotenent și a unui șef de poliție și l-a condamnat la patru ani de închisoare, dintre care doi ani și șase luni cu suspendare. Prin hotărârea din 30 martie 1998, Curtea de Apel din Caen a confirmat condamnarea și a precizat că locotenentul de poliție, amenințat de recurentul care a aruncat un topor în direcția sa, ceea ce i-a secționat hainele după ce l-a rănit pe sergent, a acționat în legitimă apărare. A doua procedură, obiectul prezentei cereri La 4 aprilie 1997, reclamantul a depus o plângere în calitate de parte civilă la decanul judecătorilor de instrucție ai Tribunalului de Mare Instanță din Coutanță împotriva, pe de o parte, locotenentului de poliție al capetelor de mărturie mincinoase, falsificării de urme sau indicii, violenței voluntare și, pe de altă parte, șefului poliției al capetelor de mărturie falsă și complicitate la violență. În această plângere, el a susținut expertiză tehnică care a arătat că dovezile au fost falsificate de cei doi polițiști și că afirmațiile acestora din urmă cu privire la evenimentele din 20 aprilie 1995 erau în contradicție cu realitatea. 10. La 8 octombrie 1998, judecătorul de instrucțiuni a emis o ordonanță de refuz. Prin hotărârea din 3 februarie 1999, Camera de Acuzare a Curții de Apel din Caen a confirmat ordonanța înaintată. Reclamantul, reprezentat de un avocat în cadrul Consiliului de Stat și al Curții de Casație, s-a ocupat de Casație. 12. Prin Hotărârea din 14 septembrie 1999, Curtea de Casație a respins recursul. Reclamantul se plânge de absența comunicării raportului consilierului raportor în fața Camerei Omucideri a Curții de Casație. Acesta invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție, ale cărui dispoziții relevante se citesc astfel: Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 14. Guvernul consideră, în principal, că obiecția trebuie respinsă ca fiind incompatibilă cu rațiunea Materiae. 15. Reclamantul nu se pronunță asupra acestei chestiuni. 16. Curtea amintește că o plângere cu constituirea unei părți civile intră în domeniul de aplicare al articolului 6 alineatul (1) din convenție, cu excepția ipotezelor referitoare la dreptul de a fi privat. sau de renunțare, stabilită fără echivoc, de victimă a exercitării dreptului său de a introduce acțiunea, prin natura civilă, oferită de dreptul intern, în vederea obținerii unei reparații simbolice sau a protecției unui drept cu caracter civil (Perez c. Franța [GC], nr 47287/99, § 70-71, CEDO 2004-I). 17. Având în vedere că circumstanțele cazului sunt diferite de ipotezele menționate la alineatul precedent, procedura intră, prin urmare, în domeniul de aplicare al articolului 6 alineatul (1) din convenție. Pe de altă parte, Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea subliniază că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, trebuie să se declare restul cererii admisibile. Guvernul se bazează pe înțelepciunea Curții, întrucât măsurile în vigoare în prezent în cadrul Curții de Casație nu au fost în vigoare în momentul faptelor. 20. Reclamantul se plânge că nici el, nici avocatul său nu au primit raportul consilierului raportor înainte de audiere, în timp ce acest document fusese furnizat avocatului general 21. Curtea amintește că problema lipsei de comunicare a raportului consilierului raportor în justițiabil ridică o problemă în temeiul articolului 6 numai în măsura în care raportul menționat a fost comunicat avocatului general înainte de ședință (Reinhardt și Slimane-Kaid c. Franța, Hotărârea din 31 martie 1998, Reinhardt și Slimane-Kaid c. Franța, Rec., 1998, Rec., 1998, p. 450199/98, 26 iunie 2003). Acesta este cazul în speță. 22. Curtea amintește, de asemenea, că raportul a constat din două componente: primul conține o expunere a faptelor, a procedurii și a mijloacelor de casare, iar al doilea, o analiză juridică a cauzei și un aviz privind meritul recursului (a se vedea Reinhardt și Slimane-Kaid, citată anterior, § 105).În opinia Curții, în cazul în care cea de-a doua parte a raportului, destinată deliberării, poate (ca și proiectul de hotărâre) să rămână confidențială atât față de părți, cât și față de avocatul general, prima parte, care nu este acoperită de secretul deliberării, trebuie să fie comunicată, dacă este cazul, în aceleași condiții părților și avocatului general. 23. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 24. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 26. Guvernul nu se pronunță. 27. Curtea consideră că eroarea morală este remediată suficient prin constatarea încălcării la care a ajuns (punctul 22 de mai sus Berger c. Franța 48221/99, § 48, CEDH 2002-X). Costă și cheltuieli de judecată 28. Reclamantul solicită, de asemenea, 50 000 FRF, adică 7 622,45 EUR pentru cheltuielile de procedură. 29. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față, reclamantul nu face o notă de plată. Cu toate acestea, având în vedere diligențele scrise realizate în mod vădit de avocatul reclamantului, Curtea, hotărând în mod echitabil în conformitate cu art. 41, îi acordă 1 500 EUR în acest sens. Interese moratoriu 31. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară restul cererii admisibile A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat faptul că constatarea unei încălcări oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 1 500 EUR (o mie cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 12 octombrie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle A.B. Baka Module Președinte