CASE OF BOTA v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

Traducere din limba franceză*

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

CURTEA EUROPEANĂ PENTRU DREPTURILE OMULUI

Secțiunea a doua

D E C I Z I E

PRIVIND ADMISIBILITATEA

cererii nr. 24057/03

prezentată de Pompiliu BOTA

împotriva României

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (secția a doua), în ședința din 12 octombrie 2004 în componența :

J.P. Costa, președinte

C. Bîrsan

K. Jungwiert

V. Butkevych

W. Thomassen

A. Mularoni, judecători

și doamna S. Dollé, grefier de secție.

Având în vedere cererea mai sus menționată, introdusă la 2 iunie 2003,

După deliberare dă următoarea decizie :

ÎN FAPT

Reclamantul Pompiliu Bota, este cetățean român, născut în 1954, și locuiește la Orăștie. Este licențiat în drept și președinte al asociației de caritate „Bonis Potra”.

A.

Circumstanțele speței

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, se pot rezuma astfel :

Printr-un act de constituire din 29 iulie 2002, reclamantul și alți doi terți au decis de a pune împreună o sumă echivalentă cu o sută de euro pentru crearea, în baza Ordonanței Guvernului nr. 26/2000, o asociație de caritate numită „Bonis Potra”, având printre obiectivele sale statutare, pe lângă ajutorarea orfanilor, a copiilor în dificultate și ajutorarea spitalelor județene, constituirea unei unități economice, a unui studio de înregistrări, de ziare, canale de radio și de televiziune, barouri, saune, saloane de cosmetică și de masaj.

Reclamantul a fost desemnat președinte și reprezentantul asociației, în vederea demersurilor pentru obținerea statutului juridic. Cererea de înscriere a asociației în registrul departamental al asociațiilor a fost înregistrată sub nr. 42/2002 pe rolul judecătoriei din Deva.

Prin ședința din 5 august 2002, judecătoria i-a primit cererea și i-a acordat statutul juridic.

Prima decizie a asociației, luată la 10 septembrie 2002, a fost constituirea „Baroului constituțional român”.

1.

Dizolvarea asociației „Bonis Potra”

La 4 octombrie 2002, baroul județean din Hunedoara, membru al Uniunii Naționale a Avocaților (de acum înainte „Uniunea”), a cerut judecătoriei din Deva dizolvarea asociației „Bonis Petra” și radierea sa din registrul asociațiilor, pe motivul obiectivului și activității sale, și anume, crearea de barouri. S-a arătat că legea nr. 51/1995 privind organizarea profesiei de avocat prevede exercitarea profesiei într-un cadru național unic și sub controlul Uniunii și doar din neglijență judecătoria din Deva a acordat statutul juridic asociației în discuție. S-a tras concluzia că așa cum reiese din activitatea asociației, singurul său scop a fost exercitarea profesiei de avocat, ceea ce constituie o activitate ilicită și contrară ordinii publice instaurate de legea nr. 51/1995.

În timpul audierilor din 28 octombrie 2002, reclamantul a prezentat la tribunal un contract de asistență juridică prin care asociația îl desemna ca „avocat” și a cerut instanței să ia act. Prin decizie prealabilă rostirii dreptului, tribunalul nu s-a pronunțat asupra legalității contractului în discuție, dar l-a informat pe reclamant că, în conformitate cu statutul asociației, era valabil ca el să-i reprezinte. Tribunalul a cerut, de asemenea, parchetului local să îi furnizeze dosarul nr. 42/2002 de la judecătoria din Deva, care privea înregistrarea asociației.

În cursul audierilor din 6 ianuarie 2003, reclamantul a cerut anularea acțiunii baroului local pentru viciu de procedură și, în subsidiar, pentru lipsă de calitate procesuală. Printr-o decizie prealabilă rostirii dreptului, tribunalul a respins excepțiile reclamantului și a decis să adauge la procedură dosarul nr. 42/2002 și a fixat un nou termen la data de 3 februarie 2003.

În ședința din 3 februarie 2003, tribunalul a admis acțiunea baroului județean și în virtutea articolului 56 §§ 1 a) și e) raportat la articolul 14 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, a ordonat dizolvarea asociației, pe motiv că obiectul său statuar era ilicit și contrar ordinii publice instituite de legea nr. 51/1995.

Tribunalul a observat că, prevalându-se de calitatea sa de membru al „Baroului constituțional român”, reclamantul a încheiat cu diverse persoane contracte de asistență juridică în virtutea cărora și-a arogat apoi dreptul de a le reprezenta ca avocat în fața instanțelor. Ori, condițiile de exercitare a profesiei de avocat erau expres definite în legea nr. 51/1995, în special în articolele 2 §§ 1 și 9, conform cărora profesia de avocat nu putea fi exercitată decât de membrii barourilor reunite în Uniunea Avocaților din România. Bazându-se pe mai multe decizii ale Curții Constituționale, tribunalul a considerat că în baza rolului de drept al avocatului în îndeplinirea actului de justiție, era absolut necesar ca accesul la profesie să fie supus unui examen riguros în ceea ce privește cunoștiințele și aptitudinile candidaților, iar practica, și ea, de asemenea, să fie supusă unei supravegheri.

În aceste condiții, tribunalul a hotărât că activitatea asociației se plasa în afara cadrului legal de exercitare a profesiei și era, prin consecință, în afara legii. A decis dizolvarea asociației și, în virtutea articolului 61 § 1 din Ordonanța nr. 26/2000 a deschis împotriva ei o procedură de lichidare judiciară.

Tribunalul a respins totodată cererea de radiere a asociației din registrul departamental al asociațiilor pe motiv că radierea nu putea să aibă loc decât după închiderea procedurii de lichidare judiciară.

Asociația „Bonis Potra” a înaintat apel, arătând că activitatea sa era legală din momentul în care a fost autorizată de judecătoria din Deva, și a cerut respingerea acțiunii.

În cursul audierilor din 13 mai 2003, Tribunalul județean din Hunedoara a tratat apelul asociației ca un recurs. Reclamantul a ridicat, de asemenea, o excepție de neconstituționalitate a articolelor 56 § 1 a) și 60 § 4 a Ordonanței nr. 26/2000, arătând că posibilitatea pentru orice persoană interesată de a cere dizolvarea unei asociații, cât și reglementările care privesc bunurile unei asociații dizolvate, contraveneau principiilor de respectare a prezumpției de nevinovăție și a bunurilor. Tribunalul a suspendat examinarea dosarului și l-a trimis Curții Constituționale.

Prin decizia din 14 octombrie 2003, Curtea Constituțională a respins excepția. Ea a considerat că dizolvarea unei asociații, al cărui obiect statuar sau activitate erau ilicite, reprezenta o sancțiune civilă și transferul către alte persoane juridice a bunurilor care rămâneau în patrimoniul asociației dizolvate nu era decât consecința acestei sancțiuni.

La 24 noiembrie 2003, în ajunul unei audieri fixate pentru a doua zi, reclamantul a depus la grefa tribunalului județean o scrisoare prin care îl informa că, din cauza lichidării judiciare, asociația nu mai avea sediu social și a cerut ca aceasta să fie citată la o adresă personală. El nu s-a prezentat la audierea fixată.

În cursul ședinței din 25 noiembrie 2003, tribunalul a constatat că asociația a fost citată și ea și procedând la analizarea motivelor de recurs a confirmat decizia prealabilă rostirii dreptului a primei instanțe. Tribunalul a subliniat că prin statutul său, ca și prin activitatea sa, asociația „Bonis Potra” s-a plasat în afara cadrului legal de exercitare a profesiei de avocat și activitatea sa era ilicită. Printre altele, tribunalul a estimat că obiectivul umanitar și caritabil menționat inițial în statutul asociației i-a devenit total străin, căci activitatea sa era de natură comercială și avea ca scop obținerea de profituri.

2.

Recursul în anulare împotriva deciziei din 5 august 2002 a judecătoriei din Deva

La o dată neprecizată, în cursul lunii noiembrie 2002, procurorul general a introdus în fața Curții Supreme de Justiție un recurs în anulare împotriva deciziei din 5 august 2002 a judecătoriei din Deva.

Trebuie arătat că statutul asociației „Bonis Potra” avea mai multe vicii de formă și că și-a fixat un obiectiv ilicit, ceea ce judecătoria din Deva ar fi trebuit să sancționeze, refuzându-i personalitatea juridică. Dosarul a fost retrimis spre examinare la 14 martie 2003 și apoi la 10 octombrie 2003.

Reclamantul nu a furnizat informații asupra acestei proceduri. El a considerat că, oricum, ea a devenit fără obiect ca urmare a confirmării deciziei din 25 noiembrie 2003 a tribunalului județean din Hunedoara, privin dizolvarea asociației.

B.

Dreptul intern pertinent

1.

Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile

Articolul 4

„Asociația este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei convenții, pun în comun, de manieră permanentă, contribuția lor materială, cunoștințele lor, sau activitatea lor în scopul de a purta activități de interes general, comunitar, sau, în funcție de caz, în propriul interes, altul decât cel patrimonial.”

Articolul 7 § 2

„Cererea de înscriere în registrul asociațiilor sau a fundațiilor este însoțită de următoarele documente: a) act constitutiv; b) statutul asociației; c) actul ce atestă sediul social și patrimoniul intițial.”

Articolul 8 §§ 1 și 2

„Asociația obține statutul de persoană juridică din momentul înscrierii în registrul asociațiilor și fundațiilor.

Într-un termen de trei zile socotit din momentul datei depunerii cererii de înscriere și a documentelor menționate la articolul 7 § 2, judecătorul desemnat de președintele de tribunal verifică legalitatea acestora și decide (...) în privința înscrierii asociației în registrul asociațiilor și fundațiilor.”

Articolul 14

„Dacă, prin natura sa, sau din cauza obiectului său, asociația prevede activități, care, după lege, sunt supuse autorizațiilor administrative prealabile, ea nu va putea să se angajeze în aceastea, sub pedeapsa de divolzare judiciară, înainte de obținerea autorizațiilor necesare”

Articolul 56 § 1

„La cererea oricărei persoane intresate, tribunalul pronunță dizolvarea asociației dacă: a) obiectul sau activitatea sa au devenit ilicite sau contrarii ordinii publice; b) realizarea obiectului său este urmărită prin mijloace ilegale, sau contrarii ordinii publice; c) urmărește un alt obiect decât cel declarat în momentul constituirii sale; d) devine insolvabilă; e) încalcă dispozițiile articolul 14.”

Articolul 60 § 4

„În cazul divolzării judiciare a unei asociații sau fundații pentru motivele prevăzute la articolul 56 § 1 a)-c), bunurile care îi rămân după lichidarea judiciară sunt încredințate Statului sau (...) autorităților locale.”

Articolul 1 § 2

„Profesia de avocat nu poate fi exersată decât de către membrii de barouri.”

Articolul 16 § 1

„Dreptul de acces la profesie este supus unui examen, organizat după dispozițiile prezentei legi și statului profesiei.”

Articolul 48 §§ 1 și 2

„Baroul este constituit de toți avocații unui județ și de orașul București.

Baroul se bucură de personalitate juridică, de patrimoniu și buget proprii.”

Articolul 57 §§ 1, 2 și 3

„Uniunea Avocațiilor din România este constituită de toți avocații înscriși în barouri (...)

Uniunea se bucură de personalitate juridică, de patrimoniu și buget proprii.”

Nici un barou nu poate funcționa în afara Uniunii.”

Articolul 68 §§ 1, 2 și 3

„Baroul asigură asistența juridică în toate cazurile în care aceasta este obligatorie, cât și la cererea tribunalelor, parchetelor, sau a autorităților adminstrației locale, dacă se consideră că o persoană nu dispune de mijloace pentru a se achita de cheltuiala pentru avocat.

Prin derogare de la paragraful precedent, decanul baroului poate acorda asistența juridică gratuită, dacă o întârziere este susceptibilă să aducă prejudiciu la interesele persoanei lipsite de mijloace.

În fiecare județ, baroul organizează serviciile de asistență juridică de pe lângă fiecare tribunal și a serviciilor locale de poliție și ale ministerului public (...)”

PLÂNGERI

1.

Invocând articolul 11 al Convenției, reclamantul invocă, pe de o parte, că dizolvarea asociației „Bonis Potra” nu a cunoscut dreptul său la libertatea de asociere și, pe de altă parte, că obligația de a fi membră a Uniunii Avocaților din România pentru a-și putea exersa profesia de avocat face obstacol la libertatea sa negativă de asociere, care implică dreptul de a nu se asocia.

2.

Reclamantul susține că eventualul transfer, după lichidarea judiciară, către alte persoane juridice, a bunurilor asociației „Bonis Potra” presupune încălcarea articolul 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției.

3.

Reclamantul se plânge de asemenea de caracterul pretins echitabil al procedurilor în fața judecătoriei din Deva, tribunalul județean Hunedoara și Curtea Constituțională. Invocă articolul 6 § 1 al Convenției.

În ceea ce privește procedura în fața judecătoriei Deva, trebuie subliniat mai ales:

-

că pe parcursul audienției din 28 octombrie 2002, asociația „Bonis Potra” și-a văzut refuzat dreptul de a fi reprezentată de un avocat;

-

că între 30 septembrie și 28 noiembrie 2002, asociația nu a avut acces la dosarul nr. 42/2002 al judecătoriei din Deva privind înscrierea sa în registrul de asociații, căci ar fi fost trimis la parchet în vederea introducerii recursului în anulare împotriva judecății din 5 august 2002.

Cât despre procedura în fața tribunalului județean Hunedoara, el se plânge:

-

de faptul că decizia din 25 noiembrie 2003 a fost pronunțată în absența unui reprezentant al asociației „Bonis Potra”;

-

de lipsă de imparțialitate a unui judecător din completul care a pronunțat decizia din 25 noiembrie 2003, căci fiul său ar fi fost de asemenea avocat și membru al Uniunii.

Fiind vorba despre procedura în fața Curții Constituționale, el invocă o pretinsă lipsă de imparțialitate a unui judecător care ar fi fost de asemenea avocat și membru al Uniunii.

În sfârșit, reclamantul se plânge de o pretinsă lipsă de imparțialitate a procurorului general care a introdus recursul în anulare împotriva unei judecăți din 5 august 2002, căci el ar fi fost, de asemenea, avocat și membru al Uniunii.

ÎN DREPT

1.

Reclamantul invocă, pe de o parte, că dizolvarea asociației „Bonis Potra” a suferit un prejudiciu în dreptul său la libertatea de asociere și, pe de altă parte, că obligația de a fi membru al Uniunii Avocaților din România face obstacol la libertatea sa negativă de asociere. El invocă articolul 11 al Convenției care se citește astfel:

„1. Orice persoană are dreptul la libertatea de reuniune pacifică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a fonda cu ceilalți sindicate și de a se afilia la sindicate pentru a-și apăra interesele.

Curtea face notă că această plângere comportă două secțiuni distinse, pe care le va examina succesiv.

a) Curtea consideră că dizolvarea asociației „Bonis Potra” constituie, fără contestare, o ingerință în exercitarea dreptului membrilor săi la libertatea de asociere.

O astfel de ingerință încalcă articolul 11 al Convenției, cu excepția cazului când ea ar fi „prevăzută prin lege”, îndreptată către scopuri legitime cu privire la paragraful 2 al acestei dispoziții și „necesară, într-o societate democratică”, pentru a le atinge.

Curtea notează că ingerința era prevăzută de lege, dizolvarea judiciară a asociației rezultând mai ales din aplicarea articolul 56 § 1 al Ordonanței Guvernului nr. 26/2000.

Cât despre legitimitatea scopului urmărit, Curtea observă că judecătoria din Deva și-a fondat judecata din 3 februarie 2003 pe importanța rolului ce revine avocatului în organizarea sistemului judiciar și prin necesitatea de a prezerva calitatea asistenței judiciare.

Din acel moment, Curtea consideră că ingerința litigioasă poate fi considerată ca vizând un scop legitim, adică apărarea ordinii publice și protejarea drepturilor și libertăților celuilalt, mai ales a celor care fac apel la avocați pentru apărarea intereselor lor.

Fiind vorba despre necesitatea măsurilor într-o societate democratică, Curtea amintește că Statele dispun de un drept de a judeca conformitatea scopului și a activităților unei asociații cu regulile fixate de legislație, dar ele trebuie să se folosească de acesta într-o manieră conciliabilă cu obligațiile lor din Convenție și sub rezerva controlului organelor acesteia.

În consecință, excepțiile vizate la articolul 11 cheamă la o interpretare strictă, numai motive convingătoare și imperative putând să justifice restricțiile la libertatea de asociere. Pentru a judeca într-un astfel de caz existența unei necesități în sensul articolului 11 § 2, Statele nu dispun decât de o marjă de apreciere redusă, care se dublează printr-un control european riguros, ce se referă în același timp la lege și la deciziile care îl aplică, inclusiv cele ale unei jurisdicții independente.

Atunci când își exercită controlul, Curtea nu are sarcina de a se substitui jurisdicțiilor interne competente, ci de a verifica din unghiul articolului 11 deciziile pe care le-au pronunțat în virtutea puterii lor de apreciere. În această privință, trebuie considerat că ingerința litigioasă, ținându-se cont de conținutul cauzei, pentru a determina dacă ea era “proporționată scopului legitim urmărit” și dacă motivele invocate de autoritățile internaționale pentru a o justifica, apar ca “pertinente și necesare” (Sidiropoulos și alții c. Greciei, hotărârea din 10 iulie 1998, Culegerea de hotărâri și decizii 1998-IV, § 40).

În speță, Curtea notează că, printre obligațiile statutare ale asociației “Bonis Potra”, figura “crearea de barouri”, ceea ce contravenea dispozițiilor legii nr. 51/1995 care interzice crearea de barouri și exercitarea profesiei de avocat în afara Uniunii Avocaților din România.

Curtea ia în considerație mai ales, după cum o fac și jurisdicțiile interne, faptul că membrii asociației s-au dedat la acte concrete, precum crearea unui barou, și că și-au arogat prerogative care erau de competența exclusivă a Uniunii Avocaților din România (a contrario, Partidul socialist din Turcia și alții c. Turciei, nr. 26482/95, § 48, hotărârea din 12 noiembrie 2003; Sidiropoulos și alții, citată anterior, § 46).

Din acel moment, ținându-se cont de marja de apreciere de care beneficiază Statele în materie, Curtea consideră că dizolvarea asocoației “Bonis Potra” pare proporționată cu scopul vizat și că motivele invocate de jurisdicțiile interne se dovedesc pertinente și suficiente.

De aici, Curtea conchide că ingerința era “necesară într-o societate democratică”.

Concluzia este că această primă secțiune a plângerii este în mod manifest fără temei și trebuie respinsă în aplicarea articolul 35 3 și 4 al Convenției.

b) Fiind vorba despre pretinsa încălcare a libertății negative de asociere a reclamantului, Curtea amintește întâi că, după jurisprudența sa constantă, ordinile profesiunilor liberale sunt instituții de drept public, reglementate de lege și urmând scourile de interes general. Ele scapă astfel de sub incidența articolului 11 al Convenției (Le compte, Van Leuven și De Meyere c. Belgiei, hotărârea din 23 iunie 1981, seria A nr. 43, §§ 64-65; Popov și alții c. Bulgariei, (decizie), 48047/99, 6 noiembrie 2003).

În speță, Curtea revelă că Uniunea a fost instituită prin legea nr. 51/1995 și că ea urmează un scop de interes general, adică promovarea unei asistențe juridice adecvate și, implicit, promovarea justiției însăși (mutatis mutandis, A. și alții c. Spaniei, nr. 13750/88, decizia Comisiei din 2 iulie 1990, Decizii și rapoarte nr. 66, p. 188). Din acel moment, Uniunea nu ar putea să se analizeze ca o asociație în sensul articolului 11 al Convenției.

În plus, Curtea consideră că această a doua secțiune a plângerii este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției și trebuie respinsă conform articolului 35 §§ 3 și 4 al Convenției.

“Orice persoană fizică sau morală are dreptul la respectul bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de porprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și în principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc prejudiciu dreptului pe care îl au Statele de a pune în vigoare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa usajul bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau a amenzilor”.

Curtea amintește că o măsură de confiscare a lucrurilor a căror folosire a fost în mod regulat considerată ca ilicită de către jurisdicțiile interne nu constituie o încălcare a articolul 1 al Protocolului nr. 1 (Handyside c. Marii Britanii, hotărârea din 7 decembrie 1976, seria A nr. 24, § 63; Muller și alții c. Elveției, hotărârea din 24 mai 1998, seria A nr. 133, § 42).

În orice caz, Curtea revelă că măsura de care se plânge reclamantul nu este decât un efect secundar al dizolvării asociației “Bonis Potra” care, așa cum a constat Curtea (v. mai sus punct 1 a), nu încalcă articolul 11 al Convenției.

Din acel moment, Curtea consideră că nu este cazul ca această plângere să fie examinată separat (mutatis mutandis, Refah Partisi și alții c. Turciei [GC], nr. 41340/98, §§ 138, 139, Culegere 2003-II).

Ca urmare, această parte a cererii este în mod manifest fără temei și trebuie respinsă în aplicarea articolul 35 §§ 3 și 4 al Convenției.

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Declară cererea inadminsibilă.

S. DOLLE

J.-P. COSTA

Grefieră

Președinte

* Traducere efectuată de consilieri Iolanda Szokacs și Monica Grădinaru, Biroul de Relații Internaționale, Înalta Curte de Casație și Justiție.