BOTA c. ROUMANIE

BOTA c. ROUMANIE (CtEDO, 2004)

A DOUA SECȚIE

DECIZIE

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATE

a cererii nr. 24057/03

prezentate de Pompiliu BOTA

împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secție), formată la 12 octombrie 2004 într-o cameră compusă din:

D-nii J.-P. Costa, președinte, L. Loucaides, C. Bîrsan, K. Jungwiert, V. Butkevych, D-nele W. Thomassen, A. Mularoni, judecători, și D-na S. Dollé, grefa de secție,

Având în vedere cererea menționată introdusă la 2 iunie 2003,

După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie:

PE FOND

Reclamantul, D-nul Pompiliu Bota, este un cetățean român, născut în 1954 și rezidând la Orastie. Este licențiat în drept și președinte al asociației caritabile "Bonis Potra".

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, după cum au fost prezentate reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează.

Printr-un act constitutiv din 29 iulie 2002, reclamantul și alte două persoane au hotărât pune în comun o sumă echivalentă la o sută euro pentru crea, vertu ordonanței Guvernului nr. 26/2000, o asociație caritabilă, denumit "Bonis Potra", având printre obiectele statutare, pe lângă ajutor orfani, copii în dificultate și spitalele departamentale, constituția unităților economice, studiouri înregistrare, ziare, lanțuri radio și televiziune, barourile, saunele, și saloane cosmetice și masaj.

Reclamantul fu desemnat președinte și reprezentant asociație privind efectuare demersuri pentru obținere personalității juridice. Cerere înscriere asociație pe registrul departamental asociații a fost înregistrat sub nr. 42/2002 din dosarul tribunalului prima instanță Deva.

Printr-o sentință din 5 august 2002, tribunalul admite cerere și octroyează personalitatea juridică asociație.

Prima decizie asociație, luată 10 septembrie 2002, privea creația "Baroului Constituțional Român".

1.

Disoluția asociației "Bonis Potra"

La 4 octombrie 2002, baroul departamental Hunedoara, membru al Uniunii Naționale Avocaților (mai jos "Uniunea"), cerut tribunalului prima instanță Deva disoluția asociației "Bonis Potra" și radierea din registrul asociații, motiv obiect și activitate consistă creația barourilor. El susținut legea nr. 51/1995 organizare profesie avocat prevede exercitare acestei profesii în cadrul o ordine națională unic și sub control Uniunea și de acolo, era prin neglijență tribunalul prima instanță Deva octroyase personalitatea juridică asociație cauza. El concluzionat resortea din activitate asociație că unic scop fusese exercitare profesie avocat, care constituia o activitate ilicită și contrară ordinii publice instituț legea nr. 51/1995.

La curs ședință din 28 octombrie 2002, reclamantul prezentă tribunalul o contractă asistență juridică care asociație designa ca "avocat", și cerut tribunalul tine seama. Printr-o decizie inainte droit, tribunalul nu pronunță pe legalitatea contractă cauza, ci informat reclamantul că, conform statutului asociație, putea reprezenta valabil. Tribunalul cerut, de asemenea, parquetul local renvoie dosarul nr. 42/2002 privind înregistrarea asociație.

La curs ședință din 6 ianuarie 2003, reclamantul cerut anulare acțiune baroul departamental pentru viciu procedură și, subsidiar, respingere pentru defaut calitate a acționa. Printr-o decizie inainte droit, tribunalul respinge excepții reclamantul, hotărât uniu dosarul nr. 42/2002 o procedură și renvoie sentință la 3 februarie 2003.

Printr-o sentință din 3 februarie 2003, tribunalul accepta acțiune baroul departamental și, vertu art. 56 §§ 1 a) și e) combinat cu articol 14 ordonanței Guvernului nr. 26/2000, ordonează disoluția asociație motiv obiect statutar era ilicită și contrară ordinii publice instituț legea nr. 51/1995.

Tribunalul observa că se prevalând calitate membru "Baroului Constituțional Român", reclamantul conchisese cu diverse persoane contracte asistență juridică vertu care el s-ar aroga apoi dreptul le reprezinta ca avocat în fața tribunalelor. Or, condiții exercitare profesie avocat era expres definit în legea nr. 51/1995, și anume în art. 2 §§ 1 și 9 conform cărora profesie avocat nu putea exercit decât de membri barourilor, reuniți în Uniunea Avocaților României. Sprijinind pe mai multe decizii Curții Constituționale, tribunalul estimat că motiv rol devolut avocatului în administrare justiție, era absolut necesar ca acces profesie fost subordonat unu examen riguros cunoștințe și aptitudini candidați și practica fost supusă o supraveghere.

În aceste condiții, tribunalul judecă că activitate asociație situat în afara cadru legal exercitare profesie și că era, de aceea, ilegală. A hotărît pronunță disoluția asociație și, vertu articol 61 § 1 ordonanța nr. 26/2000, deschis împotriva ei o procedură lichidare judecătorești.

Tribunalul respinge, totuși, cerere radierea asociație din registrul departamental asociații, motiv radierea nu putea avea loc decât după încheierea procedură lichidare judecătorești.

Asociația "Bonis Potra" apelează și, susținând că activitate era legală de acolo fost autorizat tribunalul prima instanță Deva, cerut respingere acțiune.

La curs ședință din 13 mai 2003, tribunalul departamental Hunedoara recaracterizat recurs apelul asociație. Reclamantul ridicat, de asemenea, o excepție neconstituționalitate art. 56 § 1 a) și 60 § 4 ordonanța nr. 26/2000, susținând că posibilitate pentru orice persoană interesată cere disoluția o asociație și regulile privind bunurile o asociație dizolvat contravenirii principii respectare prezumție inocență și respectare bunuri. Tribunalul suspendă examinare dosarului și renvoie Curții Constituționale.

Printr-o decizie din 14 octombrie 2003, Curtea Constituțională respinge excepție. Ea judecă că disoluția o asociație al obiect statutar sau activitate era ilicită reprezentat o sancțiune civilă și că transfer o alte persoane juridice bunuri rămânând patrimoniul asociație dizolvat era doar consecință acestei sancțiuni.

La 24 noiembrie 2003, la vigilia o ședință fixat pentru ziua următoare, reclamantul depune la cancelaria tribunalului departamental o scrisoare prin care-l informa că motiv lichidare judecătorești asociație nu mai avea sediu social și cerut fi citat comparaître la adresa personală. Nu prezentă ședință ziua următoare.

La curs ședință din 25 noiembrie 2003, tribunalul constată că asociație fost legal citată comparaître și, procedând o analiză motivele recursul, el confirmat binefondare sentință prima instanță. Tribunalul sublinia că prin statutului și activitate asociație "Bonis Potra" plasat în afara cadru legal exercitare profesie avocat și că activitate era de aceea ilicită. În plus, tribunalul estimat că obiect umanitar și caritatabil inițial menționat în statutului asociație-i deveni total străin, pentru că activitate era de natură comercială și avea scop profit.

2.

Recursul anulare împotriva decizie 5 august 2002 tribunalul prima instanță Deva

La o dată nespecificată cursul luna noiembrie 2002, procurorul general introduce în fața Curții Supreme Justiție un recurs anulare împotriva decizie luată 5 august 2002 tribunalul prima instanță Deva.

El susținut statutului asociație "Bonis Petra" era entachée mai vice forma și că ea fixat obiect ilicită, ce tribunalul prima instanță Deva ar trebuit sancționa refuzând octroyez personalitatea juridică. Examinare afair a fost renvoiată la 14 martie 2003, apoi la 10 octombrie 2003.

Reclamantul nu furnizat informații pe rezultat acestei proceduri. El estimat că, în orice caz, ea deveni fără obiect urmare confirmării disoluției asociație tribunalul departamental Hunedoara decizie 25 noiembrie 2003.

B.

Dreptul intern relevant

1.

Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 pe asociații și fundații

art. 4

"Asociația este subiect drept constituit trei sau mai mult persoane care, baza o convențional, pun în comun, mod permanent, contribuția material, cunoștințelor sau activitate scop conduc activități interes general, comunitar, sau, după caz, în propriu interes, alt decât patrimonial."

art. 7 § 2

"Cerere înscriere pe registrul asociații și fundații este însoțit documente următoare: a) actul constitutiv; b) statutul asociație; c) actul atestând sediul social și patrimoniul inițial."

art. 8 §§ 1 și 2

"Asociația obține personalitatea juridică de la înscriere pe registrul asociații și fundații. Într-o termen trei zile de la data depozitului cerere înscriere și documente menționate art. 7 § 2, judecătorul desemnat de președintele tribunalului verific legalitate și ia o decizie (...) pe înscriere asociație pe registrul asociații și fundații."

art. 14

"Dacă, prin natura, sau motiv obiect, asociația envisagez activități care, conform legea, sunt subordonate autorizații administrative anterioare, ea nu poate, sub pedeapsa disoluție judecătorești, exercita înainte obținere autorizații necesare."

art. 56 § 1

"La cerere orice persoană interesată, tribunalul pronunță disoluția asociație dacă: a) obiect sau activitate deveni ilicită sau contrară ordinii publice; b) ea continua realizare obiect prin mijloace ilegale sau contrară ordinii publice; c) ea continua o alt obiect decât cel declarat la constituție; d) ea deveni insolvabilă; e) ea încalcă dispoziții articol 14."

art. 60 § 4

"În caz disoluție judecătorești o asociație o fundație motiv prevăzut articol 56 § 1 a)-c), bunuri rămân după lichidare judecătorești sunt dévolues Stat sau (...) autorităților locale."

2.

Legea nr. 51/1995 pe organizare și exercitare profesie avocat

art. 1 § 2

"Profesie avocat nu poate exercit decât de membri barourilor."

art. 16 § 1

"Dreptul acces profesie este subordonat unu examen, organizat conform dispoziții legea și statutului profesie."

art. 48 §§ 1 și 2

"Baroul constituit toți avocații o departament și oraș București. Baroul bucură personalitatea juridică, patrimonial și o buget propri."

art. 57 §§ 1, 2 și 3

"Uniunea Avocaților României constituț toți avocații înscriși o baroul (...) Uniunea bucură personalitatea juridică, patrimonial și o buget propri. Nici o baroul nu poate funcționa în afara Uniunea."

art. 68 §§ 1, 2 și 3

"Baroul asigură asistență juridică în tot caz unde este obligatorie, și pe cerere tribunalelor, parquetelor, sau autorităților administrare locală, dacă consideră o persoană nu dispune mijloace suficiente pentru-și achita cheltuielile avocat. De-o abatere paragraf anterior, doyenul baroul poate octroyez asistență juridică gratuit dacă o întârziere este susceptibilă aduce prejudiciu interese persoană lipsite mijloace. În fiecare departament, baroul organiza servicii asistență juridică lângă fiecare tribunal și serviciile locale poliție și ministerul public (...)"

PRETENSII

1.

Invocând articol 11 Convenție, reclamantul susține, unu part, că disoluția asociație "Bonis Potra" a nesocotit dreptul sa libertate asociație și, pe altă part, că obligație fi membru Uniunea Avocaților României pentru putea exercita profesie avocat entravez libertate asociație sub aspect negativ, ce implică dreptul a nu se asocia.

2.

Reclamantul susținut că eventual transfer o alte persoane juridice bunuri asociație "Bonis Potra" după lichidare judecătorești emport încălcarea articol 1 Protocolul nr. 1 la Convenție.

3.

Reclamantul se plânge, de asemenea, caracter pretins inechitabil proceduri în fața tribunalul prima instanță Deva, tribunalul departamental Hunedoara și Curți Constituționale. El invocă articol 6 § 1 Convenție. Privind procedură în fața tribunalul prima instanță Deva, el face cu particularitate valabil:

–

că cursul ședință din 28 octombrie 2002, asociație "Bonis Potra" a venit refuz dreptul fi reprezentat de avocat;

–

că între 30 septembrie și 28 noiembrie 2002 asociație nu a avut acces dosarul nr. 42/2002 tribunalul prima instanță Deva privind înscrierea pe registrul asociații, pentru că ar fi fost trimis parquetul în vederea introducere recursului anulare împotriva sentință 5 august 2002.

Cât procedură în fața tribunalul departamental Hunedoara, el se plânge:

–

din faptul că decizie din 25 noiembrie 2003 a fost dată în absență reprezentant asociație "Bonis Potra";

–

din lipsă imparțialitate o judecătoare siind în formația care a dat decizie din 25 noiembrie 2003, cărui fiu ar fi avocat și membru Uniunea.

Privind procedură în fața Curții Constituționale, el susținut pretins lipsă imparțialitate o judecător care ar fi fost, de asemenea, avocat și membru Uniunea.

În sfârșit, reclamantul denunț lipsă imparțialitate procurorului general care introduce recursul anulare împotriva sentință 5 august 2002, pentru că ar fi fost, și el, avocat și membru Uniunea.

PE RAȚIE DE JUDECATĂ

1.

Reclamantul susține, unu part, că disoluția asociație "Bonis Potra" a nesocotit dreptul sa libertate asociație și, pe altă part, că obligație fi membru Uniunea Avocaților României entravez libertate asociație sub aspect negativ. El invocă articol 11 Convenție care se citit:

"1. Orice persoană dreptul libertate reuniune pașnic și libertate asociație, inclusiv dreptul funda cu altele sindicate și afilia sindicate pentru apărare interese.

Curtea observa grievul comportă două direcții distincte, pe care ea examina succesiv.

a) Curtea estimat imediat că disoluția asociație "Bonis Potra" constituț, fără contested, o ingerință exercitare dreptul membri libertate asociație. Asemeni ingerință încalcă articol 11 Convenție, cu excepția ea era "prevăzut legea", dirijat spre o o buts legitim privind §2 dispoziție și "necesar, într-o societate democratică", pentru le atinge. Curtea observa ingerință era prevăzut legea, disoluția judecătorești asociație rezultând în special din aplicare articol 56 § 1 ordonanța Guvernului nr. 26/2000. Cât legitimitate buts urmărit, Curtea observa tribunalul prima instanță Deva a fondat sentința din 3 februarie 2003 pe importanța rol devolut avocatului în organizare sistem judecătoresc și pe necesitate conserva calitate asistență judecătorești. De acolo, Curtea estimă ingerință litigioasă poate fi considerat vizeaz o but legitim, și anume apărare ordinei publice și protecție drepturi și libertăți altora, în special celor care fac apel avocații pentru apărare interese. Privind necesitate măsură într-o societate democratică, Curtea reamintește că Statele dispun o dreptul privigheț conformitate but și activități o asociație cu regulile fixat legislație, ci că trebuie fi uzura o maniere concordabil obligații titlu Convenție și sub rezervă control organelor acesteia. În consecință, excepții vizate articol 11 apelează o interpretare strictă, doar motiv convingător și imperativ putând justifica restricții libertate asociație. Pentru judeca în asemeni caz existență o necesitate sens articol 11 § 2, Statele nu dispun decât o marjă apreciere redusă, care se dublează o control european riguros purtând și pe legea și pe decizii care o aplica, inclusiv acelea o jurisdicție independent. Când ea exercita control, Curtea nu au o sarcină substitui jurisdicții interne competente, ci a verifica sub unghiu articol 11 decizii pe care le-au dat vertu putere lor apreciere. Ace privire, trebuie consideră ingerință litigioasă ținând seama întregul afair pentru determina era "proporționat but legitim urmărit" și motiv invocate autorități naționale pentru justifică apare "relevant și suficient" (Sidiropoulos și altele c. Grecia, hotărâre din 10 iulie 1998, Recueil des arrêts et décisions 1998-IV, § 40). În spețe, Curtea observa printre obiecte statutare asociație "Bonis Potra" figurat "creație barourilor", ce contravenirii dispoziții legea nr. 51/1995 care interzic creație barourilor și exercitare profesie avocat în afara Uniunea Avocaților României. Surtout, Curtea lua în considerare, a instar jurisdicții interne, faptul membri asociație se-au livrat acte concrete, și anume creație o baroul, și că ei s-ar aroga prerogative era competență exclusiv Uniunea Avocaților României (a se vedea, a contrario, Partid socialist Turcia și altele c. Turcia, hotărâre din 12 noiembrie 2003, nr. 26482/95, § 48; Sidiropoulos și altele, hotărâre cit., § 46). De acolo, ținând seama marjă apreciere pe care o-au beneficiat Statele materie, Curtea estimă că disoluția asociație "Bonis Petra" apare proporționat but vizat și motiv invocate jurisdicții interne s-avere relevant și suficient. De acolo, Curtea concluzionat că ingerință era "necesar într-o societate democratică". Rezultă că această direcție grievul este manifest nefondat și trebuie respins o aplicare articol 35 §§ 3 și 4 Convenție.

b) Privind pretins încălcarea libertate negativ asociație reclamantul, Curtea reamintește mai întâi că conform jurisprudență constantă, ordinele profesii libere sunt instituții drept public, reglementa legea și urmărind buts interes general. Ele scapa deci la întemeierea articol 11 Convenție (Le Compte, Van Leuven și De Meyere c. Belgia, hotărâre din 23 iunie 1981, seria A nr. 43, §§ 64-65; Popov și al. c. Bulgaria, (decizie), 48047/99, 6 noiembrie 2003). În spețe, Curtea releva că Uniunea fost instituț legea nr. 51/1995 și că ea urmărește o but interes general, și anume promovare o asistență juridică adecvat și, implicit, promovare justiție ea-însăși (a se vedea, mutatis mutandis, A. și altele c. Spania, nr. 13750/88, decizie Comisie din 2 iulie 1990, Decizii și rapoarte nr. 66, p. 188). De acolo, Uniunea nu sauciuie analiza o o asociație sens articol 11 Convenție. În plus, Curtea observa că membri asociație "Bonis Potra" pot exercita profesie avocat, condiție satisface exigență prevăzut legea nr. 51/1995. De aceea, Curtea estimé că această direcție grievul este incompatibil ratione materiae dispoziție Convenție și trebuie respins conform articol 35 §§ 3 și 4 Convenție.

2.

Reclamantul se plânge de eventual transfer o alte persoane juridice bunuri asociație, după lichidare judecătorești. El invocă articol 1 Protocolul nr. 1 Convenție în termenii care:

"Orice persoană fizică o juridică dreptul respect bunuri. Nimeni nu poate fi lipsit proprietate decât cauza utilitate publică și în condiții prevăzut legea și principii generale dreptul internațional. Prevederile anterioare nu aduc atingere dreptul pe care îl au Statele pune vigoare legile pe care le-au considera necesare pentru reglementa folosire bunuri conform interes general o asigura plată impozite o alte contribuții o amenzi."

Curtea reamintește că o măsură confiscare lucruri al folosire a fost regulat considerata ilicită jurisdicții interne nu constituț o încălcarea articol 1 Protocolul nr. 1 (Handyside c. Regat Unit, hotărâre din 7 decembrie 1976, seria A nr. 24, § 63; Muller și al. c. Elveția, hotărâre din 24 mai 1988, seria A nr. 133, § 42). În orice caz, Curtea releva că măsură care se plânge reclamantul nu este decât o efectă secundar disoluției asociație "Bonis Potra" care, cum Curtea tocmai constat (punct 1 a) mai sus) nu încalcă articol 11 Convenție. De acolo, Curtea estimé că nu nu loc examina separat grievul (mutatis mutandis, Refah Partisi și altele c. Turcia [MC], nr. 41340/98, §§ 138, 139, Recueil 2003-II).

3.

Curtea a examinat pretensii tirat reclamantul caracter pretins inechitabil proceduri în fața tribunalul prima instanță Deva, tribunalul departamental Hunedoara și Curți Constituționale, și din lipsă imparțialitate susținută procurorului general. Ținând seama de întregul elemente posesia și în măsura ce ea este competență a cunoaște susțineri formulate, Curtea nu a releva nici o apariție încălcarea drepturi și libertăți garantate Convenție o Protocoalele.

Rezultă că această parte cerere este manifest nefondat și trebuie respins o aplicare articol 35 §§ 3 și 4 Convenție.

Din aceste motiv, Curtea, la unanimitate,

Declară

cererea inadmisibilă.

S. Dollé

J.-P. Costa

Grefa

Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

24057/03

présentée par Pompiliu BOTA

contre la Roumanie

La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 12 octobre 2004 en une chambre composée de

:

MM.

J.-P.

Costa

,

président

,

L.

Loucaides

,

C.

Bîrsan

,

K.

Jungwiert

,

V.

Butkevych

,

M

mes

W.

Thomassen

,

A.

Mularoni,

juges

,

et de M

me

S.

Dollé,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 2 juin 2003,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Pompiliu Bota, est un ressortissant roumain, né en 1954 et résidant à Orastie. Il est licencié en droit et président de l'association caritative «

Bonis Potra

».

A.

Les circonstances de l'espèce

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Par un acte constitutif du 29 juillet 2002, le requérant et deux autres personnes décidèrent de mettre en commun une somme équivalente à cent euros pour créer, en vertu de l'ordonnance du Gouvernement n

o

26/2000, une association caritative, dénommée «

Bonis Potra

», ayant parmi ses objets statutaires, outre l'aide aux orphelins, aux enfants en difficulté et aux hôpitaux départementaux, la constitution d'unités économiques, de studios d'enregistrement, de journaux, de chaînes de radio et de télévision, de barreaux, de saunas, et de salons de cosmétique et de massage.

Le requérant fut désigné président et représentant de l'association s'agissant d'effectuer les démarches pour l'obtention de la personnalité juridique. La demande d'inscription de l'association sur le registre départemental des associations fut enregistrée sous le n

o

42/2002 du rôle du tribunal de première instance de Deva.

Par jugement du 5 août 2002, le tribunal accueillit la demande et octroya la personnalité juridique à l'association.

La première décision de l'association, prise le 10 septembre 2002, concernait la création du « Barreau constitutionnel roumain

».

1.

La dissolution de l'association «

Bonis Potra

»

Le 4 octobre 2002, le barreau départemental de Hunedoara, membre de l'Union nationale des avocats (ci-après l'«

Union

»), demanda au tribunal de première instance de Deva la dissolution de l'association «

Bonis Potra

» et sa radiation du registre des associations, en raison de son objet et de son activité consistant à créer des barreaux. Il fit valoir que la loi n

o

51/1995 sur l'organisation de la profession d'avocat prévoit l'exercice de cette profession dans le cadre d'un ordre national unique et sous le contrôle de l'Union et que dès lors, c'était par négligence que le tribunal de première instance de Deva avait octroyé la personnalité juridique à l'association en question. Il conclut qu'il ressortait de l'activité de l'association que son unique but avait été l'exercice de la profession d'avocat, ce qui constituait une activité illicite et contraire à l'ordre public institué par la loi n

o

51/1995.

Au cours de l'audience du 28 octobre 2002, le requérant présenta au tribunal un contrat d'assistance juridique par lequel l'association le désignait comme son «

avocat

», et demanda au tribunal d'en prendre acte. Par une décision avant dire droit, le tribunal ne se prononça pas sur la légalité du contrat en question, mais informa le requérant que, selon le statut de l'association, il pouvait la représenter valablement. Le tribunal demanda également au parquet local de lui renvoyer le dossier n

o

42/2002 concernant l'enregistrement de l'association.

Au cours de l'audience du 6 janvier 2003, le requérant demanda l'annulation de l'action du barreau départemental pour vice de procédure et, subsidiairement, son rejet pour défaut de qualité pour agir. Par une décision avant dire droit, le tribunal rejeta les exceptions du requérant, décida de joindre le dossier n

o

42/2002 à la procédure et renvoya le jugement au 3

février 2003.

Par un jugement du 3 février 2003, le tribunal accueillit l'action du barreau départemental et, en vertu de l'article 56 §§ 1 a) et e) combiné avec l'article

14 de l'ordonnance du Gouvernement n

o

26/2000, ordonna la dissolution de l'association au motif que son objet statutaire était illicite et contraire à l'ordre public institué par la loi n

o

51/1995.

Le tribunal observa qu'en se prévalant de la qualité de membre du «

Barreau constitutionnel roumain

», le requérant avait conclu avec diverses personnes des contrats d'assistance juridique en vertu desquels il s'était ensuite arrogé le droit de les représenter en tant qu'avocat devant les tribunaux. Or, les conditions d'exercice de la profession d'avocat étaient expressément définies dans la loi n

o

51/1995, notamment dans ses articles

2

§§ 1 et 9 selon lesquels la profession d'avocat ne pouvait être exercée que par les membres des barreaux, réunis dans l'Union des Avocats de Roumanie. S'appuyant sur plusieurs décisions de la Cour constitutionnelle, le tribunal estima qu'en raison du rôle dévolu à l'avocat dans l'administration de la justice, il était absolument nécessaire que l'accès à la profession fût subordonné à un examen rigoureux des connaissances et des aptitudes des candidats et que la pratique fût soumise à une surveillance.

Dans ces conditions, le tribunal jugea que l'activité de l'association se situait en dehors du cadre légal de l'exercice de la profession et qu'elle était, par conséquent, illégale. Il décida de prononcer la dissolution de l'association et, en vertu de l'article 61 § 1 de l'ordonnance n

o

26/2000, il ouvrit à son encontre une procédure de liquidation judiciaire.

Le tribunal rejeta toutefois la demande de radiation de l'association du registre départemental des associations, au motif que la radiation ne pouvait avoir lieu qu'après la clôture de la procédure en liquidation judiciaire.

L'association «

Bonis Potra

» interjeta appel et, alléguant que son activité était légale dès lors qu'elle avait été autorisée par le tribunal de première instance de Deva, demanda le rejet de l'action.

Au cours de l'audience du 13 mai 2003, le tribunal départemental de Hunedoara requalifia en recours l'appel de l'association. Le requérant souleva également une exception d'inconstitutionnalité des articles 56 § 1 a) et 60 § 4 de l'ordonnance n

o

26/2000, faisant valoir que la possibilité pour toute personne intéressée de demander la dissolution d'une association ainsi que les règles concernant les biens d'une association dissoute contrevenaient aux principes du respect de la présomption d'innocence et du respect des biens. Le tribunal suspendit l'examen du dossier et le renvoya à la Cour constitutionnelle.

Par une décision du 14 octobre 2003, la Cour constitutionnelle rejeta l'exception. Elle jugea que la dissolution d'une association dont l'objet statutaire ou l'activité étaient illicites représentait une sanction civile et que le transfert à d'autres personnes juridiques des biens restant dans le patrimoine de l'association dissoute n'était que la conséquence de cette sanction.

Le 24 novembre 2003, à la veille d'une audience fixée pour le lendemain, le requérant déposa au greffe du tribunal départemental une lettre par laquelle il l'informait qu'en raison de la liquidation judiciaire l'association n'avait plus de siège social et il demandait à être cité à comparaître à son adresse personnelle. Il ne se présenta pas à l'audience du lendemain.

Au cours de l'audience du 25 novembre 2003, le tribunal constata que l'association avait été légalement citée à comparaître et, procédant à l'analyse des motifs du recours, il confirma le bien-fondé du jugement de première instance. Le tribunal souligna que par son statut ainsi que par son activité l'association «

Bonis Potra

» s'était placée en dehors du cadre légal de l'exercice de la profession d'avocat et que son activité était dès lors illicite. En outre, le tribunal estima que l'objet humanitaire et caritatif initialement mentionné dans le statut de l'association lui était devenu totalement étranger, car son activité était de nature commerciale et avait pour but le profit.

2.

Le recours en annulation contre la décision du 5

août 2002 du tribunal de première instance de Deva

A une date non précisée au cours du mois de novembre 2002, le procureur général introduisit devant la Cour suprême de Justice un recours en annulation contre la décision prise le 5 août 2002 par le tribunal de première instance de Deva.

Il fit valoir que le statut de l'association «

Bonis Petra

» était entaché de plusieurs vices de forme et que celle-ci s'était fixé un objet illicite, ce que le tribunal de première instance de Deva aurait dû sanctionner en refusant de lui octroyer la personnalité juridique. L'examen de l'affaire fut renvoyé au 14

mars 2003, puis au 10 octobre 2003.

Le requérant n'a pas fourni d'informations sur l'issue de cette procédure. Il estime que, de toute manière, elle est devenue sans objet à la suite de la confirmation de la dissolution de l'association par le tribunal départemental de Hunedoara dans la décision du 25 novembre 2003.

B.

Le droit interne pertinent

1.

L'ordonnance du Gouvernement n

o

26/2000 sur les associations et les fondations

Article 4

«

L'association est un sujet de droit constitué par trois ou plusieurs personnes qui, sur la base d'une convention, mettent en commun, de façon permanente, leur contribution matérielle, leurs connaissances ou leur activité dans le but de mener des activités d'intérêt général, communautaire, ou, selon le cas, dans leur propre intérêt, autre que patrimonial.

»

Article 7 § 2

«

La demande d'inscription sur le registre des associations et des fondations est accompagnée des documents suivants

: a)

l'acte constitutif

; b)

le statut de l'association

; c)

l'acte attestant du siège social et du patrimoine initial.

»

Article 8 §§ 1 et 2

«

L'association obtient la personnalité juridique à partir de son inscription sur le registre des associations et des fondations.

Dans un délai de trois jours à compter de la date du dépôt de la demande d'inscription et des documents mentionnés à l'article 7 § 2, le juge désigné par le président du tribunal vérifie la légalité de ceux-ci et prend une décision (...) sur l'inscription de l'association au registre des associations et des fondations.

»

Article 14

«

Si, par sa nature, ou en raison de son objet, l'association envisage des activités qui, selon la loi, sont subordonnées à des autorisations administratives préalables, elle ne peut pas, sous peine de dissolution judiciaire, les exercer avant l'obtention des autorisations requises.

»

Article 56 § 1

«

A la demande de toute personne intéressée, le tribunal prononce la dissolution de l'association si

: a)

son objet ou son activité sont devenus illicites ou contraires à l'ordre public

; b)

elle poursuit la réalisation de son objet par des moyens illégaux ou contraires à l'ordre public

; c)

elle poursuit un autre objet que celui déclaré lors de sa constitution

; d)

elle est devenue insolvable

; e)

elle enfreint les dispositions de l'article 14.

»

Article 60 § 4

«

En cas de dissolution judiciaire d'une association ou d'une fondation pour les motifs prévus à l'article 56 § 1 a)-c), les biens qui lui restent après la liquidation judiciaire sont dévolus à l'Etat ou (...) aux autorités locales.

»

2.

Loi n

o

51/1995 sur l'organisation et l'exercice de la profession d'avocat

Article 1 § 2

«

La profession d'avocat ne peut être exercée que par les membres des barreaux.

»

Article 16 § 1

«

Le droit d'accès à la profession est subordonné à un examen, organisé selon les dispositions de la présente loi et le statut de la profession.

»

Article 48 §§ 1et 2

«

Le barreau est constitué de tous les avocats d'un département et de la ville de Bucarest.

Le barreau jouit de la personnalité juridique, d'un patrimoine et d'un budget propres.

»

Article 57 §§ 1, 2 et 3

«

L'Union des avocats de Roumanie est constituée par tous les avocats inscrits à un barreau (...)

L'Union jouit de la personnalité juridique, d'un patrimoine et d'un budget propres.

Aucun barreau ne peut fonctionner en dehors de l'Union.

»

Article 68 §§ 1, 2 et 3

«

Le barreau assure l'assistance juridique dans tout les cas où elle est obligatoire, ainsi que sur demande des tribunaux, des parquets, ou des autorités de l'administration locale, s'ils estiment qu'une personne ne dispose pas de moyens suffisants pour s'acquitter des frais d'avocat.

Par dérogation au paragraphe précédent, le doyen du barreau peut octroyer l'assistance juridique gratuite si un retard est susceptible de porter préjudice aux intérêts de la personne dépourvue de moyens.

Dans chaque département, le barreau organise des services d'assistance juridique auprès de chaque tribunal et des services locaux de police et du ministère public (...)

»

GRIEFS

1.

Invoquant l'article 11 de la Convention, le requérant allègue, d'une part, que la dissolution de l'association «

Bonis Potra

» a méconnu son droit à la liberté d'association et, d'autre part, que l'obligation d'être membre de l'Union des avocats de Roumanie pour pouvoir exercer la profession d'avocat entrave sa liberté d'association sous son aspect négatif, en ce qu'elle implique le droit de ne pas s'associer.

2.

Le requérant soutient que l'éventuel transfert à d'autres personnes juridiques des biens de l'association «

Bonis Potra

» après sa liquidation judiciaire emporte violation de l'article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention.

3.

Le requérant se plaint également du caractère prétendument inéquitable des procédures devant le tribunal de première instance de Deva, le tribunal départemental de Hunedoara et la Cour constitutionnelle. Il invoque l'article 6 § 1 de la Convention.

Concernant la procédure devant le tribunal de première instance de Deva, il fait particulièrement valoir :

–

qu'au cours de l'audience du 28 octobre 2002, l'association «

Bonis Potra

» s'est vu refuser le droit d'être représentée par un avocat

;

–

qu'entre le 30 septembre et le 28 novembre 2002 l'association n'a pas eu accès au dossier n

o

42/2002 du tribunal de première instance de Deva concernant son inscription sur le registre des associations, car il aurait été envoyé au parquet en vue de l'introduction du recours en annulation contre le jugement du 5

août

2002.

Quant à la procédure devant le tribunal départemental de Hunedoara, il se plaint

:

–

du fait que la décision du 25 novembre 2003 a été rendue en l'absence d'un représentant de l'association «

Bonis Potra

»

;

–

du manque d'impartialité d'une juge siégeant dans la formation qui a rendu la décision du 25 novembre 2003, dont le fils serait avocat et membre de l'Union.

S'agissant de la procédure devant la Cour constitutionnelle, il allègue le prétendu manque d'impartialité d'un juge qui aurait été également avocat et membre de l'Union.

Enfin, le requérant dénonce le manque d'impartialité du procureur général qui a introduit le recours en annulation contre le jugement du 5

août

2002, car il aurait été, lui aussi, avocat et membre de l'Union.

EN DROIT

1.

Le requérant allègue, d'une part, que la dissolution de l'association «

Bonis Potra

» a méconnu son droit à la liberté d'association et, d'autre part, que l'obligation d'être membre de l'Union des avocats de Roumanie entrave sa liberté d'association sous son aspect négatif. Il invoque l'article 11 de la Convention qui se lit ainsi

:

«

1.

Toute personne a droit à la liberté de réunion pacifique et à la liberté d'association, y compris le droit de fonder avec d'autres des syndicats et de s'affilier à des syndicats pour la défense de ses intérêts.

2.

L'exercice de ces droits ne peut faire l'objet d'autres restrictions que celles qui, prévues par la loi, constituent des mesures nécessaires, dans une société démocratique, à la sécurité nationale, à la sûreté publique, à la défense de l'ordre et à la prévention du crime, à la protection de la santé ou de la morale, ou à la protection des droits et libertés d'autrui. Le présent article n'interdit pas que des restrictions légitimes soient imposées à l'exercice de ces droits par les membres des forces armées, de la police ou de l'administration de l'Etat.

»

La Cour note que ce grief comporte deux branches distinctes, qu'elle examinera successivement.

a)

La Cour estime d'emblée que la dissolution de l'association «

Bonis

Potra

» constitue, sans conteste, une ingérence dans l'exercice du droit de ses membres à la liberté d'association.

Pareille ingérence enfreint l'article 11 de la Convention, sauf si elle était «

prévue par la loi

», dirigée vers un ou des buts légitimes au regard du paragraphe 2 de cette disposition et «

nécessaire, dans une société démocratique

», pour les atteindre.

La Cour note que l'ingérence était prévue par la loi, la dissolution judiciaire de l'association résultant notamment de l'application de l'article

56 § 1 de l'ordonnance du Gouvernement n

o

26/2000.

Quant à la légitimité du but poursuivi, la Cour observe que le tribunal de première instance de Deva a fondé son jugement du 3 février 2003 sur l'importance du rôle dévolu à l'avocat dans l'organisation du système judiciaire et par la nécessité de préserver la qualité de l'assistance judiciaire.

Dès lors, la Cour estime que l'ingérence litigieuse peut être considérée comme visant un but légitime, à savoir la défense de l'ordre public et la protection des droits et libertés d'autrui, notamment de ceux qui font appel aux avocats pour la défense de leurs intérêts.

S'agissant de la nécessité de la mesure dans une société démocratique, la Cour rappelle que les Etats disposent d'un droit de regard sur la conformité du but et des activités d'une association avec les règles fixées par la législation, mais qu'ils doivent en user d'une manière conciliable avec leurs obligations au titre de la Convention et sous réserve du contrôle des organes de celle-ci.

En conséquence, les exceptions visées à l'article 11 appellent une interprétation stricte, seules des raisons convaincantes et impératives pouvant justifier des restrictions à la liberté d'association. Pour juger en pareil cas de l'existence d'une nécessité au sens de l'article 11 § 2, les Etats ne disposent que d'une marge d'appréciation réduite, laquelle se double d'un contrôle européen rigoureux portant à la fois sur la loi et sur les décisions qui l'appliquent, y compris celles d'une juridiction indépendante.

Lorsqu'elle exerce son contrôle, la Cour n'a point pour tâche de se substituer aux juridictions internes compétentes, mais de vérifier sous l'angle de l'article 11 les décisions qu'elles ont rendues en vertu de leur pouvoir d'appréciation. A cet égard, il faut considérer l'ingérence litigieuse compte tenu de l'ensemble de l'affaire pour déterminer si elle était «

proportionnée au but légitime poursuivi

» et si les motifs invoqués par les autorités nationales pour la justifier apparaissent «

pertinents et suffisants

» (

Sidiropoulos et autres c. Grèce

, arrêt du 10 juillet 1998,

Recueil des arrêts et décisions

1998-IV, § 40).

En l'espèce, la Cour note que parmi les objets statutaires de l'association «

Bonis Potra

» figurait «

la création de barreaux

», ce qui contrevenait aux dispositions de la loi n

o

51/1995 qui interdit la création de barreaux et l'exercice de la profession d'avocat en dehors de l'Union des avocats de Roumanie.

Surtout, la Cour prend en considération, à l'instar des juridictions internes, le fait que les membres de l'association se sont livrés à des actes concrets, à savoir la création d'un barreau, et qu'ils se sont arrogés des prérogatives qui étaient de la compétence exclusive de l'Union des avocats de Roumanie (voir,

a contrario

,

Parti socialiste de Turquie et autres c.

Turquie

, arrêt du 12 novembre 2003, n

o

26482/95, § 48

;

Sidiropoulos et autres,

arrêt précité, § 46).

Dès lors, compte tenu de la marge d'appréciation dont bénéficient les Etats en la matière, la Cour estime que la dissolution de l'association «

Bonis Petra

» apparaît proportionnée au but visé et que les motifs invoquées par les juridictions internes s'avèrent pertinents et suffisants.

Partant, la Cour conclut que l'ingérence était «

nécessaire dans une société démocratique

».

Il s'ensuit que cette première branche du grief est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

b)

S'agissant de la prétendue violation de la liberté négative d'association du requérant, la Cour rappelle d'abord que selon sa jurisprudence constante, les ordres des professions libérales sont des institutions de droit public, réglementées par la loi et poursuivant des buts d'intérêt général. Ils échappent ainsi à l'emprise de l'article 11 de la Convention (

Le Compte, Van Leuven et De Meyere c. Belgique

, arrêt du 23

juin 1981, série A n

o

43, §§ 64-65

;

Popov et al. c. Bulgarie

, (déc), 48047/99, 6 novembre 2003).

En l'espèce, la Cour relève que l'Union a été instituée par la loi n

o

51/1995 et qu'elle poursuit un but d'intérêt général, à savoir la promotion d'une assistance juridique adéquate et, implicitement, la promotion de la justice elle-même (voir,

mutatis mutandis, A. et autres c. Espagne

, n

o

13750/88, décision de la Commission du 2 juillet 1990, Décisions et rapports n

o

66, p.

188). Dès lors, l'Union ne saurait s'analyser en une association au sens de l'article 11 de la Convention.

En outre, la Cour note que les membres de l'association «

Bonis Potra

» peuvent exercer la profession d'avocat, à condition de satisfaire aux exigences prévues par la loi n

o

51/1995.

Par conséquent, la Cour estime que cette seconde branche du grief est incompatible

ratione materiae

avec les dispositions de la Convention et doit être rejetée conformément à l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

2.

Le requérant se plaint de l'éventuel transfert à d'autres personnes juridiques des biens de l'association, après sa liquidation judiciaire. Il invoque l'article 1 du Protocole n

o

1 de la Convention aux termes duquel

:

«

Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d'utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.

Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu'ils jugent nécessaires pour réglementer l'usage des biens conformément à l'intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d'autres contributions ou des amendes.

»

La Cour rappelle qu'une mesure de confiscation des choses dont l'usage a été régulièrement considéré comme illicite par les juridictions internes ne constitue pas une violation de l'article 1 du Protocole n

o

1 (

Handyside

c.

Royaume-Uni,

arrêt du 7 décembre 1976, série A n

o

24, § 63

;

Muller et al. c. Suisse

, arrêt du 24 mai 1988, série A n

o

133, § 42).

En tout état de cause, la Cour relève que la mesure dont se plaint le requérant n'est qu'un effet secondaire de la dissolution de l'association «

Bonis Potra

» qui, comme la Cour vient de le constater (point 1 a) ci

‑

dessus) n'enfreint pas l'article 11 de la Convention.

Dès lors, la Cour estime qu'il n'y a pas lieu d'examiner séparément ce grief (

mutatis mutandis, Refah Partisi et autres c. Turquie

[GC], n

o

41340/98, §§ 138, 139,

Recueil

2003-II).

3.

La Cour a examiné les griefs tirés par le requérant du caractère prétendument inéquitable des procédures devant le tribunal de première instance de Deva, le tribunal départemental de Hunedoara et la Cour constitutionnelle, ainsi que du manque d'impartialité allégué du procureur général. Compte tenu de l'ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n'a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.

Il s'ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,

Déclare

la requête irrecevable.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Greffière

Président