Slezevicius împotriva Lituaniei

Rezoluția ResDH(2004)65 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 13 noiembrie 2001 (finală la 13 februarie 2002) în cazul Šleževičius împotriva Lituania (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 12 octombrie 2004 la a 897-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Šleževičius pronunțată la 13 noiembrie 2001 și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 55479/00) împotriva Lituaniei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 9 martie 2000 în temeiul articolului 34 din Convenție de dl Adolfas Šleževičius, un național lituanian, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri penale; întrucât, în hotărârea sa din 13 noiembrie 2001, Curtea a considerat în unanimitate: - că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală,

30 000 litai lituanieni în ceea ce privește prejudiciile morale și 70 000 litai lituaniene în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 6,89% vor fi plătite pentru sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 13 noiembrie 2001, având în vedere obligația Lituania în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comitetului informații privind măsurile luate pentru a preveni noi încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări care se află în prezenta hotărâre; întrucât în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, din cauza circumstanțelor specifice ale cazului, noi încălcări similare ale Convenției ar putea fi evitate în viitor prin informarea autorităților vizate cu privire la cerințele Convenției: copiile hotărârii au fost transmise în consecință,

împreună cu o scrisoare circulară de la Agentul Guvernului care reprezintă Lituania în fața Curții Europene; în plus, hotărârea Curții a fost publicată în lituană în compendium anual „Europos žmogaus teismo sprendimai de către Lose prieš Lietuvos Respublikā 01/01/2001-01/01/2002” („Reporturile Comisiei Europene a Dreilor Omului și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Republicii Lituania 01/01/2001– 01/01/2002”), iar hotărârea a fost inclusă în programul de formare al magiștilor în 2002; Având în vedere că, la 13 decembrie 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 13 noiembrie 2001, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Lituaniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2004)65 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 13 November 2001 (final on 13 February 2002) in the case of Šleževičius against Lithuania (Adopted by the Committee of Ministers on 12th October 2004 at the 897th meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Šleževičius case delivered on 13 November 2001 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 55479/00) against Lithuania, lodged with the European Court of Human Rights on 9 March 2000 under Article 34 of the Convention by Mr Adolfas Šleževičius, a Lithuanian national, and that the Court declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain criminal proceedings; Whereas in its judgment of 13 November 2001 the Court unanimously: - held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention; - held that the government of the respondent state was to pay the applicant,

within three months from the date at which the judgment became final, 30 000 Lithuanian litai in respect of non-pecuniary damage and 70 000 Lithuanian litai in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 6.89% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement; - dismissed the remainder of the applicant's claim for just satisfaction; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 13 November 2001, having regard to Lithuania's obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken to prevent new violations of the same kind as that found in the present judgment; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state drew the Committee's attention to the fact that, on account of the specific circumstances of the case,

new similar violations of the Convention could be avoided for the future by informing the authorities concerned of the requirements of the Convention: copies of the judgment had accordingly been sent out to them together with a circular letter from the Government Agent representing Lithuania before the European Court; in addition, the Court's judgment has been published in Lithuanian translation in the annual compendium “Europos žmogaus teisių teismo sprendimai bylose prieš Lietuvos Respubliką 01/01/2001-01/01/2002” (“The reports of the European Commission of Human Rights and the judgments of the European Court of Human Rights against the Republic of Lithuania 01/01/2001– 01/01/2002”), and the judgment was included in the curriculum of magistrates' training in 2002; Having satisfied itself that on 13 December 2001, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 13 November 2001, Declares, after having examined the information supplied by the Government of Lithuania, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.