CASE OF R.P.D. v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

19.10.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses - claim dismissed

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF R.P.D. v. POLAND (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

CAUZUL CU R.P.D. v. POLONIA (Declarația nr. 77681/01) HOTĂRÂREA STASBOURG 19 octombrie 2004 FINAL 19/01/2005 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul R.P.D. v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința ca o cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevall Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego Dna Fura-Sandström, judecătorii și dl M. O'Boyle, grefierul Secțiunii, după deliberarea în privată la 28 septembrie 2004, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 77681/01) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dl R.P.D. („reclamantul”), la 15 decembrie 1999. Președintele Camerei a aderat la cererea reclamantului de a nu-și divulga numele (art. 47 § 3 din Regulamentul de procedură). Guvernul polonez (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dl K. Drzewicki și ulterior dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul a susținut, în special, că durata procedurii în cazul său a depășit un „temps rezonabil”. Cererea a fost alocată la a patra secțiune a Curții (art. 52 § 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, camera care va lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1. Prin hotărârea din 8 aprilie 2003, Curtea a declarat cererea admisibilă. Reclamantul și Guvernul au depus fiecare observații cu privire la fondul (art. 59 § 1). FACTE CIRCUMSTANTELE CAUZĂRII CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1981 și trăiește în Lublin, Polonia. Reclamantul a suferit o operație cardiacă în Spitalul Centrului pentru Sănătatea Copilului ( Centrum Zdrowia Dziecka ) în Varsovia-Międzylesie din 11 În mai și iunie 1995, reclamantul a fost diagnosticat cu icter, care a considerat ca fiind rezultatul neglijenței medicale. La 10 septembrie 1996, mama reclamantului a depus o acțiune pentru daune în numele său la Curtea Regională de Varșovia (Sīd Wojewódzki ) împotriva Spitalului Centrului de Sănătate Copilului. Reclamantul a susținut că a contractat icteriță în timpul șederii sale în spital în 1988. În plus, el a susținut că, ca urmare a neglijenței medicale, a suferit complicații, inclusiv aritmiile cardiace. 10. În martie 1997 avocatul inculpatului și-a prezentat pledamente în instanță. Mama reclamantului 1997 a cerut instanței să suspende audierea până la 30 iunie 1997, astfel încât să aibă timp suficient pentru a pregăti un răspuns la argumentele inculpatului. 11. Prima audiere a avut loc la 20 noiembrie 1997. La 11 decembrie 1997, reclamantul a depus apelurile sale la instanță. 12. La 7 septembrie 1998, reclamantul a solicitat acordarea unui ajutor judiciar. La 29 septembrie 1998, instanța și-a acordat cererea și a hotărât că Barul Regional din Varșovia va desemna un avocat pentru el. 13. Pe 29 septembrie 1998, reclamantul și-a majorat cererea. 14. Audierea enumerată pentru 5 octombrie 1998 a fost suspendată la cererea mamei reclamantului, deoarece Barul Regional din Varșovia nu a respectat hotărârea instanței din 8 septembrie. 1998. Curtea a cerut din nou Barei Regionale de Varșovia să desemneze un avocat pentru reclamant. 15. La 16 decembrie 1998, Curtea a desfășurat o audiție. Avocatul reclamantului a solicitat instanței să ordone un aviz expert. La 11 februarie 1999, Curtea a ordonat un aviz expert de la un comitet de medici (un cardiolog și un epidemiologist). La 24 martie și 16 aprilie Până la 15 mai 1999, reclamantul a contestat ambele rapoarte. 16. În declarațiile sale din 16 decembrie 1999, avocatul pârâtului a susținut că Spitalul Centrului de Sănătate Copilului nu ar putea fi un inculpat în cazul în care nu a avut loc în cadrul procedurii și că acuzatul corespunzător ar trebui să fie Ministrul Sănătății ( Ministrul Zdrowia 17. La 13 martie 2000, Curtea a desfășurat o ședință. La 24 martie 2000, Curtea a convocat Ministrul Sănătății (reprezentantul Trezorului de Stat) să se alăture procedurii ca acuzat. La 9 octombrie 2000, Curtea Regională de Varșovia și-a schimbat decizia din 24 martie 2000 și a convocat Guvernatorul Mazowsze ca acuzat. 18. La 18 aprilie Tribunalul Regional a ordonat încă un alt expert să pregătească un aviz la 11 februarie 2002. 19. La 6 ianuarie 2004, Curtea Regională de Varșovia a pronunțat o hotărâre parțială. 2004 Curtea de Apel a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul. Acțiunea este în așteptare în fața Curții Regionale de Varșovia. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI 21. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii în cazul său a depășit un „tempă motivabilă” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție, care citește în măsura în care este relevantă: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile..., toată lumea are dreptul la o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Guvernul a contestat această opinii. Perioada care urmează să fie luată în considerare 22. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 10 septembrie 1996 și având în vedere materialul disponibil Curții la data adoptării prezentei hotărâri nu s-a încheiat încă. Astfel, aceasta a durat deja 8 ani. Raționalitatea lungii procedurii Prezentările Guvernului. 23. Guvernul a susținut că cazul era complex, deoarece instanța de judecată trebuia să obțină patru rapoarte de experți, susținând că acuzatul în cadrul procedurii a fost schimbat de două ori, și acest lucru a prelungit și procedura. 24. De asemenea, au susținut că autoritățile au demonstrat o diligență debitoare în acest caz. 25. Guvernul a recunoscut că reclamantul nu a contribuit semnificativ la durata procedurii, însă au considerat că a contribuit într-o oarecare măsură la prelungirea procedurii în timp ce a contestat rapoartele de experți în trei ocazii. 26. În cele din urmă, au fost de părere că ceea ce a fost în joc pentru reclamant în cadrul procedurii a fost de natură pur pecuniară. 27. În concluzie, au invitat Curtea să constate că nu a existat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. El a susținut, de asemenea, că nu a contribuit la durata procedurii. 30. Referindu-se la ceea ce este în joc pentru el în cadrul procedurii, el a susținut că natura cererii este de o importanță crucială pentru el în ceea ce privește compensarea pentru mal practicile medicale a căror victimă a fost. El susține că compensația financiară ar fi putut permite accesului la un tratament medical mai bun. Prin urmare, natura reclamației a solicitat instanțelor interne să prezinte „diligență specială” în cazul său. 31. În sfârșit, el a invitat Curtea să găsească o încălcare a articolului 6 § 1. Evaluarea Curții. 32. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei și având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților relevante, precum și importanța celor în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; și Humen c. Polonia , [GC] , nr. 26614/95, § 60, 15 octombrie 1999). 33. Curtea consideră că, chiar dacă procedura implică un anumit grad de complexitate din cauza nevoia de a obține dovezi, nu se poate spune că acest lucru în sine a justificat lungimea lor totală. 34. În ceea ce privește comportamentul reclamantului, Curtea constată că Guvernul a recunoscut că reclamantul nu a contribuit semnificativ la durata procedurii (a se vedea punctul 25 de mai sus). 35. În ceea ce privește conduita autorităților naționale, Curtea constată că au existat mai multe întârzieri în cadrul procedurii. În special, a fost o întârziere semnificativă atunci când nu s-a avut o audiere între 20 de ani. Noiembrie 1997 și 16 decembrie 1998 (a se vedea punctele 11 și 15). 36. În sfârșit, Curtea consideră că ceea ce era în joc în litigiu în cauză a fost, fără îndoială, de o importanță crucială pentru reclamant, deoarece nu numai cărora s-a intenționat să aducă compensații pentru suferința sa, ci și să-l permită să primească un mai bun tratament medical. 37. În consecință, având în vedere circumstanțele cauzei și ținând seama de ceea ce a fost în joc pentru reclamantul în procedură, Curtea constată că obligația de „temps rezonabil” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenția nu a fost respectată în acest caz. 38. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 39. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 40. Reclamantul a solicitat o atribuire a PLN 32.400 în ceea ce privește prejudiciu material. El a susținut în continuare suma de 100.000 PLN pentru prejudiciu moral pe care le-a suferit ca urmare a lungimii procedurii. 41. Guvernul a susținut că afirmațiile reclamantului sunt excesive și că nu a existat nicio legătură cauzală între durata procedurii și suma reclamată. 42. În ceea ce privește prejudiciile materiale, concluzia Curții, cu privire la dovezile de față, este că reclamantul nu a demonstrat că prejudiciile materiale invocate a fost de fapt cauzate de lungimea necorespunzătoare a procedurii impuzate. În consecință, nu există nici o justificare pentru a-l atribui în temeiul acestui cap (a se vedea mutatis mutandis, Kudła c. Polonia) [GC], nr. 30210/96, § 164, ECHR 2000-XI). 43. Curtea consideră, de asemenea, că reclamantul a suferit cu siguranță prejudiciu moral, cum ar fi suferirea și frustrarea din cauza lungimii procedurii, care nu pot fi compensate în mod suficient prin constatarea unei încălcări. Având în vedere circumstanțele cauzei și evaluările sale pe o bază echitabilă, Curtea atribuie reclamantului o sumă totală de 5.500 euro („EUR”) sub acest cap. Costuri și cheltuieli 44. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 12.340 zloti poloneze pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 45. Guvernul a contestat reclamația. 46. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea respinge cererea pentru costuri și cheltuieli. Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 5,500 EUR (cincă mii cinci sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie transformate în zloty polonez la o rată aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi impugnabil pe suma de mai sus; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 19 octombrie 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.