Secțiunea a treia Cerere nr. 76526/01 prezentată de Janko PIRNAT împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 octombrie 2004 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen, Zupančič Hedigan Gyulumyan, judecători și V. Berger, grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 12 octombrie 2001, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl Janko Pirnat, este un resortisant sloven, născut în 1962 și rezident în Šmarje ob Paki. Acesta este reprezentat în fața Curții de către firma de avocatură Verstovšek din Celje. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 22 decembrie 1983, reclamantul și părinții săi, prin intermediul avocaților săi, au introdus o acțiune în despăgubire împotriva unei asociații a școlilor primare și a unei societăți de asigurări în fața instanței de bază (Temeljno sodišče - denumire la momentul respectiv) din Celje și au solicitat instanței să fie exonerate de la plata cheltuielilor de procedură. La 15 martie 1984, Tribunalul a organizat o audiere. La 24 aprilie 1984, a fost numit un expert medical. La 18 septembrie 1987, reclamantul și părinții săi au solicitat instanței să apeleze la expert pentru a-și pregăti expertiza. La 9 septembrie 1988, reclamantul și părinții săi au cerut instanței să accelereze procedura. La 17 iulie 1989, reclamantul și părinții săi au cerut din nou instanței să pregătească expertiza medicală. La 25 mai 1990, reclamantul și părinții săi au solicitat instanței să țină o audiere. La 4 septembrie 1990, după o audiere, tribunalul de bază a respins cererea reclamantului și a părinților săi. La 18 octombrie 1990, reclamantul și părinții săi au răspuns la apel în fața instanței superioare (Višje sodišče la 9 ianuarie 1991, Tribunalul Superior a acceptat apelul reclamantului și al părinților săi, a infirmat hotărârea de primă instanță și a trimis-o la instanța de bază. La 13 februarie 1991, tribunalul de bază a organizat o ședință. La 28 august și 14 decembrie 1991 și la 12 martie și 18 noiembrie 1992 au fost numiți diferiți experți medicali. La 8 ianuarie 1993, Tribunalul și-a retras decizia din 18 noiembrie 1992 și a numit o instituție la Facultatea de Pedagogie pentru pregătirea unei expertize. La 16 iunie 1993, 25 ianuarie și 26 mai 1994, tribunalul a ținut audieri. La 16 iunie 1994, reclamantul și părinții săi au solicitat instanței să țină o audiere. La 15 septembrie 1994, după o audiere, instanța de bază a dat reclamantului o judecată care dă câștig de cauză. La o dată necunoscută, societatea de asigurare a interjet a făcut apel la instanța superioară care l-a respins la 20 aprilie 1995. Societatea de asigurare a introdus o acțiune extraordinară în fața Curții Supreme. La 16 noiembrie 1995, Curtea Supremă a admis recursul său și a infirmat hotărârea de primă instanță și hotărârea Tribunalului Superior. Cazul a fost trimis Tribunalului raional (Okrajno sodišče - noua denumire) din Celje. La 22 aprilie 1996, Tribunalul raional s-a declarat incompetent. Cazul a fost transmis Tribunalului de District (Okrožno sodišče) din Celje. La 9 mai 1996, reclamantul și părinții săi au contestat această decizie în fața Tribunalului Superior. La 23 octombrie 1996, Tribunalul Superior le-a acceptat cererea, considerând că tribunalul districtual era competent. La 10 februarie 1997, după o audiere, reclamantul și părinții săi au retras o parte din acțiunea lor. Procedura a fost parțial încheiată. Cererea reconvențională a societății de asigurare a fost respinsă. Pentru restul, instanța de rațiune a dat o hotărâre care conferă parțial câștig de cauză reclamantului. La o dată necunoscută, compania de asigurări a făcut apel la tribunalul superior. La 17 februarie 1998, tribunalul superior a acceptat apelul său, infirmând cazul și trimițându-l înapoi în fața instanței de primă instanță. La 17 iunie și 7 septembrie 1998, tribunalul districtual a ținut audieri. La 7 septembrie 1998, tribunalul a respins cererea societății de asigurare și a ordonat rambursarea cheltuielilor către reclamant și către părinții săi. La o dată necunoscută, compania de asigurări interjet a făcut apel la instanța superioară. La 7 iulie 1999, tribunalul a acceptat parțial apelul său, infirmând o parte din judecată, și a trimis cazul în fața instanței de primă instanță. La 15 noiembrie 1999, tribunalul a ținut o audiere. La 15 martie 2000, după o audiere, Tribunalul raional i-a dat reclamantului o hotărâre prin care se dădea parțial câștig de cauză. Tribunalul a respins cererea reconvențională a societății de asigurare. La 10 aprilie 2000, reclamantul și părinții săi au solicitat recurs în fața instanței superioare. La 28 martie 2001, tribunalul superior a acceptat apelurile a două părți, infirmând cazul și trimițându-l înapoi în fața tribunalului districtual. La 19 septembrie 2001, 28 ianuarie și 13 martie 2002 și 22 ianuarie 2003, tribunalul districtual a ținut o audiere. La 22 ianuarie 2003, reclamantul și părinții săi, precum și societatea de asigurare și-au retras acțiunile și procedura a fost adoptată. Decizia instanței a fost notificată reclamantului la 23 ianuarie 2003. GRIEFS invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului său la un proces echitabil, din cauza duratei excesive a procedurii. În esență, acesta a susținut, de asemenea, că nu a existat o acțiune internă efectivă privind durata excesivă a procedurii (art. 13 din convenție). ÎN DREPT La 23 iulie 2004, Curtea a primit de la guvernul pârât următoarea declarație semnată de agentul său: I declare that the Government of the Republic of Slovenia offer to pay to the application, Janko Pirnat, an amount of 3,900 EUR, with a view to securing a friendly settlement of is aplication registered under no. 76526/01. This sum shall be free of any tax that may be application and be paid in euro to a bank account named by the aplicant and/or his duly authorised representative. This sum sum shall be plata within three months from the data de decizie delivered by the Court pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. ... La 5 august 2004, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului In my'y as the representative of the applicant, Janko Pirnat, I have taken cognitive of the declaration of the Government of the Republic of Slovenia that they are pregated to make to the aplicant a payment of 3,900 EUR with a view to conclusion a friendly settlement of his case that orinated in application no. 76526/01. This sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as legal costs and expenses raported to the case, will be paid in acordance with the terms condited in the said declaration within three months after the Court's decision delivered pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights. Having duly consultad the aplicant, I accept that offer and he, in consecvence, wave all other claims against the Republic of Slovenia in respect of the matters that were at the orin of the application. We declara that the case has been settled finally. Această declarație este făcută cu o imagine de ansamblu a prietenului cu privire la modul în care Government și I, în agreement with the aplicant, have reached. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte
Requête n
o
76526/01
présentée par Janko PIRNAT
contre la Slovénie
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 21 octobre 2004 en une chambre composée de
:
MM.
G.
Ress
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
L.
Caflisch
,
R.
Türmen,
B.
Zupančič
,
J.
Hedigan
,
M
me
A.
Gyulumyan,
juges
,
et de M. V.
Berger,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 12 octobre 2001,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire,
Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Janko Pirnat, est un ressortissant slovène, né en 1962 et résidant à Šmarje ob Paki. Il est représenté devant la Cour par le cabinet d'avocats Verstovšek de Celje.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 22 décembre 1983, le requérant et ses parents, par l'intermédiaire de ses avocats, intentèrent une action en dommages-intérêts contre une association des écoles primaires et une compagnie d'assurances devant le tribunal de base (
Temeljno sodišče
- appellation à l'époque) de Celje et demandèrent au tribunal à être exemptés du paiement des frais de procédure.
Le 15 mars 1984, le tribunal tint une audience.
Le 24 avril 1984, un expert médical fut nommé.
Le 18 septembre 1987, le requérant et ses parents demandèrent au tribunal de faire appel à l'expert afin qu'il prépare son expertise.
Le 9 septembre 1988, le requérant et ses parents demandèrent au tribunal d'accélérer la procédure.
Le 17 juillet 1989, le requérant et ses parents à nouveau demandèrent au tribunal que l'expertise médicale fût préparée.
Le 25 mai 1990, le requérant et ses parents demandèrent au tribunal de tenir une audience.
Le 4 septembre 1990, après une audience, le tribunal de base rendit un jugement rejetant la demande du requérant et de ses parents.
Le 18 octobre 1990, le requérant et ses parents interjetèrent appel devant le tribunal supérieur (
Višje sodišče
).
Le 9 janvier 1991, le tribunal supérieur fit droit à l'appel du requérant et ses parents, infirma le jugement de première instance et la renvoya devant le tribunal de base.
Le 13 février 1991, le tribunal de base tint une audience.
Les 28 août et 14 décembre 1991 et les 12 mars et 18 novembre 1992, différents experts médicaux furent nommés.
Le 8 janvier 1993, le tribunal révoqua sa décision du 18 novembre 1992 et nomma une institution auprès de la Faculté de pédagogie pour préparer une expertise.
Les 16 juin 1993, 25 janvier et 26 mai 1994, le tribunal tint des audiences.
Le 16 juin 1994, le requérant et ses parents demandèrent au tribunal de tenir une audience.
Le 15 septembre 1994, après une audience, le tribunal de base rendit un jugement donnant gain de cause au requérant.
A une date inconnue, la compagnie d'assurance interjeta appel devant le tribunal supérieur lequel le rejeta le 20 avril 1995.
La compagnie d'assurance introduisit un recours extraordinaire devant la Cour suprême.
Le 16 novembre 1995, la Cour suprême fit droit à son recours et infirma le jugement de première instance ainsi que l'arrêt du tribunal supérieur. L'affaire fut renvoyée devant le tribunal d'arrondissement (
Okrajno sodišče
- nouvelle appellation) de Celje.
Le 22 avril 1996, le tribunal d'arrondissement se déclara incompétent. L'affaire fut transmise au tribunal de district (
Okrožno sodišče
) de Celje.
Le 9 mai 1996, le requérant et ses parents contestèrent cette décision devant le tribunal supérieur.
Le 23 octobre 1996, le tribunal supérieur fit droit à leur demande, estimant que c'était le tribunal d'arrondissement qui était compétent.
Le 10 février 1997, après une audience, le requérant et ses parents retirèrent une partie de leur action. La procédure fut alors partiellement arrêtée. La demande reconventionnelle de la compagnie d'assurance fut rejetée. Pour le reste, le tribunal d'arrondissement rendit un jugement donnant partiellement gain de cause au requérant.
A une date inconnue, la compagnie d'assurance interjeta appel devant le tribunal supérieur.
Le 17 février 1998, le tribunal supérieur fit droit à son appel, en infirmant l'affaire, et la renvoya devant le tribunal de première instance.
Les 17 juin et 7 septembre 1998, le tribunal d'arrondissement tint des audiences.
Le 7 septembre 1998, le tribunal rejeta la demande de la compagnie d'assurance et ordonna le remboursement des frais au requérant et à ses parents.
A une date inconnue, la compagnie d'assurance interjeta appel devant le tribunal supérieur.
Le 7 juillet 1999, le tribunal fit partiellement droit à son appel, en infirmant une partie du jugement, et renvoya l'affaire devant la juridiction de premier degré.
Le 15 novembre 1999, le tribunal tint une audience.
Le 15 mars 2000, après une audience, le tribunal d'arrondissement rendit un jugement donnant partiellement gain de cause au requérant. Le tribunal rejeta la demande reconventionnelle de la compagnie d'assurance.
Le 10 avril 2000, le requérant et ses parents interjetèrent appel devant le tribunal supérieur. La compagnie d'assurance interjeta également appel.
Le 28 mars 2001, le tribunal supérieur fit droit aux appels de deux parties, en infirmant l'affaire, et la renvoya devant le tribunal d'arrondissement.
Les 19 septembre 2001, 28 janvier et 13 mars 2002, et 22 janvier 2003, le tribunal d'arrondissement tint une audience.
Le 22 janvier 2003, le requérant et ses parents ainsi que la compagnie d'assurance retirèrent leurs actions et la procédure fut arrêtée.
La décision du tribunal fut notifiée au requérant le 23 janvier 2003.
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant s'est plaint de la violation de son droit à un procès équitable, en raison de la durée excessive de la procédure.
En substance, il a allégué également l'absence d'un recours interne effectif relatif à la durée excessive de la procédure (article 13 de la Convention).
Le 23 juillet 2004, la Cour a reçu du gouvernement défendeur la déclaration suivante, signée par son agent :
« I declare that the Government of the Republic of Slovenia offer to pay to the applicant, Janko Pirnat, an amount of 3,900 euros, with a view to securing a friendly settlement of his application registered under no.
76526/01. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros to a bank account named by the applicant and/or his duly authorised representative. This sum shall be payable within three months from the date of the decision delivered by the Court pursuant to Article
37 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case.
...
»
Le 5 août 2004, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant
:
« 1. In my capacity as the representative of the applicant, Janko Pirnat, I have taken cognisance of the declaration of the Government of the Republic of Slovenia that they are prepared to make to the applicant a payment of 3,900 euros with a view to concluding a friendly settlement of his case that originated in application no.
76526/01. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses related to the case, will be paid in accordance with the terms stipulated in the said declaration within three months after the Court's decision delivered pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights.
2.
Having duly consulted the applicant, I accept that offer and he, in consequence, waive all other claims against the Republic of Slovenia in respect of the matters that were at the origin of the application. We declare that the case has been settled finally.
3.
This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the applicant, have reached. »
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président