CASE OF BETTINA MALEK v. AUSTRIA

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE BETTINA MALEK c. AUSTRIA (Declarația nr. 16174/02) HOTĂRÂREA STASBOURG 21 octombrie 2004 FINAL 21/01/2005 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus revizuirii editoriale. În cazul Bettina Malek c. Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Cameră compusă din: C.L.

Președintele Rozakis Lorenzen Bonello Doamna Tulkens Vajić dna Steiner Hajiyev, judecători și dl Quesada, grefierul adjunct, care a deliberat în privat la 30 septembrie 2004, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 16174/02) împotriva Republicii Austria depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național austriac, dna Bettina Malek („reclamantul”), la 3 aprilie 2002. Reclamantul a fost reprezentat de soțul ei, dl H. Malek, un avocat practicant la Krems. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul H. Winkler, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Externe.

La 21 octombrie 2003, Curtea a hotărât să comunice cererea. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. FACTE Reclamantul s-a născut în 1963 și trăiește în Krems-Egelsee. La 30 ianuarie 1996, Consiliul Municipal Krems (Magistrat) La 22 februarie 1996, reclamantul, care a fost asistat de avocat, a prezentat observațiile sale. La 8 noiembrie 1996, reclamantul a depus o cerere de a consulta, printre altele, ordonanța pe care a fost bazată acuzația. La 20 februarie 1997, reclamantul a prezentat observații suplimentare. La 5 martie 1997, Consiliul Municipal a eliberat un ordin penal ( Straferkenntnis ) împotriva reclamantului care a constatat-o vinovată de parcare ilegală și a impus o amendă de 1000 de chiluri austriece (aproximativ 70 de euro) cu o închisoare de șaizeci de ore în lipsa sa.

10. La 2 aprilie 1997, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. La 7 mai 1998, reclamantul a depus alte observații. 11. La 16 iunie 1998, grupul administrativ independent din Baja Austria ( Unabhänggiger Verwaltungssenat ) a respins recursul reclamantului. 12. La 2 iulie 1998, reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională. 13. La 29 septembrie 1998, Curtea Constituțională a refuzat să se ocupe de plângerea reclamantului pentru lipsa de perspective de succes. 14. La 12 ianuarie 1999, Curtea Constituțională, la cererea reclamantului din 22 decembrie 1998, a trimis cazul Curții Administrative. La 10 februarie 1999, reclamantul și-a completat plângerea cu Curtea Administrativă.

La 19 aprilie 1999, Comitetul Administrativ independent și-a prezentat observațiile. 15. La 25 ianuarie 2002, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului ca fiind nefondată. Această decizie a fost acordată avocatului reclamantului la 20 februarie 2002. LEGUL ALEGAT ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI 16. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă rezonabilă”, prevăzută în art. 6 § 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: „În determinarea de a ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 17. Guvernul a contestat acest argument.

18. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 30 ianuarie 1996, când reclamantul a fost invitat să depună observații cu privire la acuzația de parcare ilegală împotriva ei și s-a încheiat cu decizia Curții administrative din 25 ianuarie 2002 care a fost servită la 20 februarie 2002. Prin urmare, aceasta a durat șase ani și o lună. Admisibilitatea 19. Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999-II).

21. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin chestiuni similare cu cele din acest caz. Curtea observă, în special, că o perioadă de inactivitate de doi ani și nouă luni a avut loc în fața Curții administrative între 19 aprilie 1999, adică. data în care Comitetul administrativ independent și-a prezentat observațiile și 25 ianuarie 2002, data în care instanța și-a dat hotărârea. 22. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”.

În consecință, s-a încălcat art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 23. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Guvernul a contestat reclamația. 26. Curtea consideră că, în circumstanțele cauzei, constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral pe care reclamantul le-a susținut. Prin urmare, respinge reclamația. Costuri și cheltuieli 27. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 4.500,40 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor naționale.

Această cerere a fost formulată la 29 ianuarie 2004. La 16 martie 2004, reclamantul a solicitat, de asemenea, 900 EUR în ceea ce privește procedura din Convenție. 28. Guvernul a contestat cererea reclamantului din 29 ianuarie 2004. În ceea ce privește costurile procedurii interne, Curtea constată că, în ceea ce privește durata procedurii, numai costurile suportate într-o încercare de accelerare a procedurii pot fi considerate necesare pentru a preveni încălcarea constatată. În ceea ce privește costurile procedurii Convenției, Curtea constată că reclamația a fost ridicată după 25 februarie 2004, adică termenul stabilit în acest scop în scrisoarea Curții din 23 ianuarie 2004. Prin urmare, Curtea respinge întreaga cerere a reclamantului pentru costuri și cheltuieli.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod unanime cererea admisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru prejudiciu moral; respinge restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 21 octombrie 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Santiago Quesada Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

CASE OF BETTINA MALEK v. AUSTRIA (Application no. 16174/02) JUDGMENT STRASBOURG 21 October 2004 FINAL 21/01/2005 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Bettina Malek v. Austria , The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr P. Lorenzen , Mr G. Bonello , Mrs F. Tulkens , Mrs N. Vajić , Mrs E. Steiner , Mr K. Hajiyev, judges , and Mr S. Quesada , Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 30 September 2004, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

16. The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement, provided in Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

23. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for non-pecuniary damage; 4. Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 21 October 2004, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Santiago Quesada Christos Rozakis Deputy Registrar President