Garau împotriva Italiei

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 56061/00 prezentată de Salvatore GARAU împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care are loc la 21 octombrie 2004 într-o cameră compusă din domnii C.L.

Rozakis președintele Lorenzen Bonello mes Tulkens Vajić Steiner judecători Ferrari Bravo judecător ad hoc, și din grefierul secțiunii, dl S. Nielsen Având în vedere cererea menționată anterior adresată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 8 mai 1997, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Salvatore Garau, era un resortisant italian, născut în 1912 și decedat la 26 iunie 1999, și locuia la Borore (Nuoro).

El era reprezentat în fața Curții de către domnul B. Ventura, avocat la Sassari. Doar M. Maria Francesca Garau părea să fi decis să continue procedura în fața Curții. Guvernul pârât a fost reprezentat succesiv de agenții săi, dnii U. Leanza și I.M. Braguglia și coagenții săi succesive, dnii Esposito și F. Crisafolli. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 31 ianuarie 1951, reclamantul a numit șapte persoane în fața judecătorului de judecată din Sorgono pentru a obține restituirea a ceea ce moștenise de la tatăl său și de la unchiul său. La 7 februarie 1951 a început punerea în funcțiune a cazului și au fost stabilite o sută de audieri ulterioare.

La 2 iunie și 20 octombrie 1999, părțile au fost absente și, la ultima dată, judecătorul raya cauza rolului, în conformitate cu art. 309 din Codul de procedură civilă. GrieFS invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plângea de durata unei proceduri civile. La 3 aprilie 2001, Curtea a decis să aducă această cerere la cunoștința guvernului pârât și să îl invite pe acesta să își prezinte în scris observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Prin scrisoarea din 9 mai 2001, guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la existența unei noi căi de atac interne, acțiunea Pinto. Prin scrisoarea din 20 iulie 2001, grefa Curții l-a invitat pe reprezentantul reclamantului să prezinte, înainte de 7 septembrie 2001, observațiile ca răspuns la observațiile guvernului pârât.

Întrucât nu a primit un răspuns în termenul stabilit, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 10 ianuarie 2002, grefa Curții a atras atenția reprezentantului reclamantului asupra cauzei Brusco c. Italia 69789/01) și cu privire la riscul ca cererea sa să fie declarată inadmisibilă pentru neobosirea căilor de atac interne și i-a solicitat să precizeze intențiile reclamantului. Prin aceeași scrisoare, grefa Curții a atras atenția reprezentantului reclamantului asupra conținutului articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Printr-o scrisoare din 29 ianuarie 2002, reprezentantul reclamantului a solicitat suspendarea procedurii în fața Curții, deoarece reclamantul intenționa să sesizeze Curtea de Apel competentă.

Prin scrisoarea din 15 iulie 2003, grefa Curții a invitat reprezentantul reclamantului să îi furnizeze informații cu privire la procedura Pinto. Această scrisoare a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 20 octombrie 2003, grefa Curții l-a invitat pe reprezentantul reclamantului să prezinte, înainte de 20 noiembrie 2003, informațiile și documentele deja solicitate. Prin aceeași scrisoare, grefa Curții a atras atenția reprezentantului reclamantului cu privire la conținutul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Printr-o scrisoare din 18 noiembrie 2003, reprezentantul reclamantului a indicat că acțiunea Pinto prezentată de moștenitorii reclamantului a fost respinsă și că moștenitorii doresc să continue procedura în fața Curții.

Prin scrisoarea din 13 ianuarie 2004, grefa Curții a solicitat informații și documente privind moștenitorii și documentele referitoare la procedura Pinto. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 27 mai 2004, grefa Curții a invitat reprezentantul reclamantului să prezinte, înainte de 27 iunie 2004, informațiile și documentele deja solicitate. Prin aceeași scrisoare, grefa Curții a atras atenția reprezentantului reclamantului cu privire la conținutul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. În lumina celor de mai sus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea consideră că este necesar să se ajungă la concluzia că moștenitorii reclamantului nu mai doresc să mențină cererea.

, Curtea nu a identificat nicio circumstană specială privind respectarea drepturilor garantate de Convenie și a protocoalelor sale care impun continuarea examinării cererii. Prin urmare, aplicarea articolului 29 alineatul (3) din Convenie ar trebui să înceteze și să elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Søren Nielsen Christos Rozakis Modululr Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 56061/00 présentée par Salvatore GARAU contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 21 octobre 2004 en une chambre composée de : MM. C.L.

Rozakis , président , P. Lorenzen , G. Bonello , M mes F. Tulkens , N. Vajić , E. Steiner , juges , M. L. Ferrari Bravo , juge ad hoc, et de M. S. Nielsen, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 8 mai 1997, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire, Vu l'article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Salvatore Garau, était un ressortissant italien, né en 1912 et décédé le 26 juin 1999, et résidait à Borore (Nùoro).

Il était représenté devant la Cour par M e B. Ventura, avocat à Sassari. Seule M me Maria Francesca Garau semblait avoir décidé de continuer la procédure devant la Cour. Le gouvernement défendeur était représenté successivement par ses agents, MM. U. Leanza et I.M. Braguglia et ses coagents successifs, MM. V. Esposito et F. Crisafulli. Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 31 janvier 1951, le requérant assigna sept personnes devant le juge d'instance de Sorgono afin d'obtenir la restitution de ce qu'il avait hérité de son père et son oncle. La mise en état de l'affaire commença le 7 février 1951 et cent audiences furent fixées par la suite.

Les 2 juin et 20 octobre 1999, les parties étaient absentes et, à cette dernière date, le juge raya l'affaire du rôle, conformément à l'article 309 du code de procédure civile. GRIEFS Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée d'une procédure civile. EN DROIT Le 3 avril 2001, la Cour a décidé de porter cette requête à la connaissance du gouvernement défendeur et d'inviter celui-ci à présenter par écrit ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Par une lettre du 9 mai 2001, le Gouvernement a introduit ses observations quant à l'existence d'une nouvelle voie de recours interne, le recours Pinto. Par une lettre du 20 juillet 2001, le greffe de la Cour a invité le représentant du requérant à présenter, avant le 7 septembre 2001, les observations en réponse à celles du gouvernement défendeur.

N'ayant pas eu de réponse dans le délai fixé, par une lettre recommandée avec accusé de réception du 10 janvier 2002, le greffe de la Cour a attiré l'attention du représentant du requérant sur l'affaire Brusco c. Italie (n o 69789/01) et sur le risque que sa requête soit déclarée irrecevable pour non-épuisement des voies de recours internes et lui a demandé de préciser les intentions de la partie requérante. Par la même lettre, le greffe de la Cour a en outre attiré l'attention du représentant du requérant sur la teneur de l'article 37 § 1 a) de la Convention. Par une lettre du 29 janvier 2002, le représentant du requérant a demandé de suspendre la procédure devant la Cour car la partie requérante avait l'intention de saisir la cour d'appel compétente.

Par une lettre du 15 juillet 2003, le greffe de la Cour a invité le représentant du requérant à lui fournir des informations sur la procédure Pinto. Cette lettre est restée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 20 octobre 2003, le greffe de la Cour a invité le représentant du requérant à présenter, avant le 20 novembre 2003, les informations et les documents déjà demandés. Par la même lettre, le greffe de la Cour a en outre attiré l'attention du représentant du requérant sur la teneur de l'article 37 § 1 a) de la Convention. Par une lettre du 18 novembre 2003, le représentant du requérant a indiqué que le recours Pinto présenté par les héritiers du requérant avait été rejeté et que les héritiers souhaitaient continuer la procédure devant la Cour.

Par une lettre du 13 janvier 2004, le greffe de la Cour demanda des informations et des documents concernant les héritiers et des documents relatifs à la procédure Pinto. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 27 mai 2004, le greffe de la Cour a invité le représentant du requérant à présenter, avant le 27 juin 2004, les informations et les documents déjà demandés. Par la même lettre, le greffe de la Cour a en outre attiré l'attention du représentant du requérant sur la teneur de l'article 37 § 1 a) de la Convention. Cette lettre est restée sans réponse. A la lumière de ce qui précède, conformément à l'article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour estime qu'il y a lieu d'en conclure que les héritiers du requérant n'entendent plus maintenir la requête.

Par ailleurs, conformément à l'article 37 § 1 in fine , la Cour n'a relevé aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles exigeant la poursuite de l'examen de la requête. En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Søren Nielsen Christos Rozakis Greffier Président