CASE OF PASZKOWSKI v. POLAND

Reclamantul s-a născut în 1966 și trăiește în Gdańsk, Polonia. La 24 august 1994, reclamantul a fost arestat pe suspectul de extorcare a banilor de protecție de la o agenție de escortă. Apoi, alte unsprezece persoane au fost acuzate și retrase în custodie în legătură cu ancheta împotriva reclamantului. 10. În cursul anchetei, detenția reclamantului a fost de mai multe ori prelungită de procurorul regional Gdańsk (Prokurator Wojewódzki) și Curtea Regională Gdańsk (Sād Wojewódzki). Autoritățile fiscale au, de asemenea, obținut două rapoarte de experți privind sănătatea mentală a reclamantului. 11. La 27 iunie 1995, procurorul regional Gdańsk (Prokurator Wojewódzki) a depus un proiect de pronunțare în fața Curții Regionale Gdańsk (Sād Wojewódzki).

Reclamantul a fost inculpat împreună cu alte unsprezece persoane în acuzații de jaf și extorcare. Pronunțarea a solicitat instanței să afle dovezi de la 106 martori. 12. La 26 iulie 1995, reclamantul a depus o cerere de eliberare. El a susținut că soția sa a fost plasată într-un spital mental și că fiica lor a fost lăsată fără grijă. La 18 august 1995, Curtea Regională Gdańsk a susținut ordinul de detenție. Curtea a susținut că, având în vedere numărul de suspecți implicați în cauză și natura gravă a infracțiunii în cauză, ținerea reclamantului în custodie a fost necesară pentru a se asigura că procesul de obținere a dovezilor a urmat cursul său corespunzător. La 6 septembrie 1995, Curtea de Apel Gdańsk (Sīd Apelacyjny) a respins apelul ulterior al reclamantului.

13. La 30 aprilie 1996, reclamantul a formulat o cerere de eliberare, respinsă de Curtea Regională Gdańsk la 14 mai 1996. Curtea de Apel din Gdańsk a susținut că a fost necesară menținerea reclamantului în custodie pentru a asigura conduita corectă a procedurii. La 12 iunie 1996, cu privire la recursul reclamantului, Curtea de Apel din Gdańsk a susținut această decizie. Curtea a constatat că situația familială a reclamantului nu milită împotriva detenției continue și că nu există motive pentru a elibera reclamantul, astfel cum este definită la art. 218 din Codul de Procedință Penală. De asemenea, a subliniat gravitatea acuzațiilor formulate împotriva reclamantului. 14. La 4 decembrie 1996, reclamantul a formulat încă o altă cerere de eliberare.

Curtea Regională Gdańsk a respins-o la 10 decembrie 1996, deoarece reclamantul nu a prezentat niciun argument nou care să justifice eliberarea sa. 15. La 30 decembrie 1996, Curtea Regională Gdańsk a solicitat Curtea Supremă (Sād Najwyższy) să prelungească detenția reclamantului. La 16 ianuarie 1997, Curtea Supremă a acordat cererea și a prelungit detenția sa și a altor opt persoane co-acusate până la 30 iunie 1997. 16. La 6 iunie 1997, reclamantul a formulat încă o altă cerere de eșuat de eliberare de la detenție. 17. La 26 iunie 1997, Curtea Regională Gdańsk a depus o cerere în temeiul articolului 222 § 4 din Codul de Procedură Penală la Curtea Supremă, solicitându-i să prelungească detenția reclamantului pentru o perioadă suplimentară de șase luni.

La 13 august 1997, Curtea Supremă a prelungit detenția reclamantului până la 1 decembrie 1997, având în vedere faptul că este necesar să se asigure buna conduită a procedurii. Curtea a subliniat faptul că acest caz era deosebit de complex în ceea ce privește mai multe co-accusări. În plus, a observat că instanța judecătorească încă trebuia să audă dovezi de la 50 de martori. 18. La 26 septembrie 1996, compoziția instanței judecătorilor trebuia schimbată datorită bolii judecătorului președintelui. 19. În perioada octombrie-decembrie 1997, tribunalul de judecată în patru ocazii a permis familiei reclamantului să-l viziteze în închisoare. 20. La 25 noiembrie 1997, Curtea Regională Gdańsk a cerut din nou Curtea Supremă să prelungească detenția reclamantului.

La 19 decembrie 1997, Curtea Supremă a hotărât să prelungească detenția reclamantului până la 30 aprilie 1998. Acesta a considerat că, chiar dacă procedurile au fost lungi, instanța de judecată nu a putut fi considerată responsabilă pentru întârziere. Componența instanței de judecată a fost schimbată din cauza bolii judecătorului președinte. În plus, unele dintre acuzați au contribuit la durata procedurii prin depunerea numeroase propuneri la instanță. În ianuarie, februarie, martie 1998, familia reclamantului a fost autorizată, în cinci ocazii, să-l viziteze în închisoare. 22. La 30 aprilie 1998, Curtea Regională Gdańsk a eliberat reclamantul sub supravegherea poliției. Curtea a susținut că deținerea a fost deja prelungită de trei ori de către Curtea Supremă, dar în absență, deoarece procedurile nu au fost încă încheiate.

În opinia instanței, orice prelungire a reținerii sale ulteriore la încarcerare ar fi egală cu îndeplinirea condamnării la închisoare. 23. Înainte de 30 aprilie 1998, instanța de judecată a enumerat 31 de audieri, dintre care 17 au fost anulate sau suspendate. 24. La 22 octombrie 2002, Curtea Regională a pronunțat hotărârea, condamnând reclamantul la patru ani de închisoare. 25. În momentul material, normele de detenție privind reținerea erau conținute în capitolul 24 din Legea din 19 aprilie 1969 „Codul de procedură penală” (Kodeks postępowania karnego) („Codul”) intitulat „Mesuri preventive” („Radki zapobiegawcze”). Codul nu mai este în vigoare. Acesta a fost abrogat și înlocuit cu Legea din 6 iunie 1997 (denumită în comun „Noul Cod de Procedură Penală”), care a intrat în vigoare la 1 septembrie 1998. Codul enumerat ca „măsuri preventive”, printre altele, deținerea în custodie, cauțiunea și supravegherea poliției.

26. art. 209 stabilește motivele generale care justifică impunerea măsurilor preventive. Această dispoziție se citește: „Poate fi impuse măsuri preventive pentru a asigura buna desfășurare a procedurii dacă dovezile împotriva acuzatului justifică suficient avizul că a comis o infracțiune penală.” 27. art. 217 § 1 a definit motive de detenție în reținere. Partea relevantă a acestei dispoziții, în versiunea aplicabilă până la 1 ianuarie 1996, prevede: „1.

În cazul în care: (1) există un risc rezonabil ca un acuzat să se ascundă sau să se ascundă, în special în cazul în care nu are reședință stabilită [în Polonia] sau identitatea sa nu poate fi stabilită; (2) există un risc rezonabil ca un acuzat să încerce să inducă martori să dea mărturie falsă sau să obstrugă cursul corect al procedurii prin alte mijloace ilegale; (3) un acuzat a fost acuzat de o infracțiune gravă sau a recidivat în infracțiune în modul definit în Codul penal; sau (4) un acuzat a fost acuzat de o infracțiune care creează un pericol grav pentru societate...” 28. La 1 ianuarie 1996, alineatele (3) și (4) din art. 217 alineatul (1) au fost abrogate și întreaga dispoziție a fost reformulată.

Începând cu data respectivă, se scrie: „(1) există un risc rezonabil ca un acuzat să se ascundă sau să se ascundă, în special atunci când identitatea sa nu poate fi stabilită sau nu are o locuință permanentă [în Polonia]; sau (2) [dacă stătea înainte de 1 ianuarie 1996].” Alineatul 2 din art. 217 prevede: „Dacă un acuzat a fost acuzat de o infracțiune gravă sau de o infracțiune intenționată [pentru comisie a căror condamnare poate fi supusă unei condamnare legală maximă de cel puțin opt ani de închisoare, sau dacă o instanță de primă instanță l-a condamnat la cel puțin trei ani de închisoare, necesitatea de a continua deținere în vederea asigurării bune a procedurii poate fi bazată pe riscul ca o penalitate grea să fie impusă.” 29. Codul stabilește marja de discreție în menținerea unei măsuri preventive specifice.

Articolele 213 § 1, 218 și 225 din Codul se bazează pe preceptul că detenția în reținere este cea mai extremă măsură preventivă și că nu ar trebui impusă în cazul în care măsurile mai leniste sunt adecvate.

8. The applicant was born in 1966 and lives in Gdańsk, Poland. 9. On 24 August 1994 the applicant was arrested on suspicion of extorting protection money from an escort agency. Subsequently, eleven other persons were charged and remanded in custody in connection with the investigation against the applicant. 10. In the course of the investigation the applicant’s detention was several times prolonged by the Gdańsk Regional Prosecutor (Prokurator Wojewódzki) and the Gdańsk Regional Court (Sąd Wojewódzki). The prosecution authorities also obtained two expert reports concerning the applicant’s mental health. 11. On 27 June 1995 the Gdańsk Regional Prosecutor (Prokurator Wojewódzki) lodged a bill of indictment with the Gdańsk Regional Court (Sąd Wojewódzki).

The applicant was indicted together with eleven other persons on charges of robbery and extortion. The prosecution asked the court to hear evidence from 106 witnesses. 12. On 26 July 1995 the applicant lodged an application for release. He submitted that his wife had been placed in a mental hospital and that their daughter had been left without care. On 18 August 1995 the Gdańsk Regional Court upheld the detention order. The court held that, given the number of suspects involved in the case and the serious nature of the offence in question, keeping the applicant in custody was necessary to ensure that the process of obtaining evidence followed its proper course. On 6 September 1995 the Gdańsk Court of Appeal (Sąd Apelacyjny) dismissed the applicant’s further appeal.

13. On 30 April 1996 the applicant made an application for release. It was rejected by the Gdańsk Regional Court on 14 May 1996. The court held that keeping the applicant in custody had been necessary to ensure the proper conduct of the proceedings. On 12 June 1996, on an appeal by the applicant, the Gdańsk Court of Appeal upheld this decision. The court found that the applicant’s family situation did not militate against his continuing detention and that there were no grounds on which to release the applicant, as defined in Article 218 of the Code of Criminal Procedure. Furthermore, it also underlined the gravity of charges brought against the applicant. 14. On 4 December 1996 the applicant made yet another application for release.

It was rejected by the Gdańsk Regional Court on 10 December 1996 as the applicant failed to submit any new arguments which would justify his release. 15. On 30 December 1996 the Gdańsk Regional Court asked the Supreme Court (Sąd Najwyższy) to prolong the applicant’s detention. On 16 January 1997 the Supreme Court granted the application and prolonged his and eight other co-accused’ detention until 30 June 1997. 16. On 6 June 1997 the applicant made yet another unsuccessful application for release from detention. 17. On 26 June 1997 the Gdańsk Regional Court lodged a request under Article 222 § 4 of the Code of Criminal Procedure with the Supreme Court, asking it to prolong the applicant’s detention for a further period of six months.

On 13 August 1997 the Supreme Court extended the applicant’s detention until 1 December 1997, considering that it was necessary to ensure the proper conduct of the proceedings. The court stressed that the case was particularly complex as it concerned several co-accused. Furthermore, it observed that the trial court still had to hear evidence from 50 witnesses. 18. On 26 September 1996 the composition of the trial court had to be changed due to the presiding judge’s illness. 19. Between October and December 1997 the trial court on four occasions allowed the applicant’s family to visit him in prison. 20. On 25 November 1997 the Gdańsk Regional Court again asked the Supreme Court to prolong the applicant’s detention.

On 19 December 1997 the Supreme Court decided to extend the applicant’s detention until 30 April 1998. It considered that even though the proceedings had been lengthy, the trial court could not be held responsible for the delay. The composition of the trial court had to be changed due to the presiding judge’s illness. Moreover, some of the accused contributed to the length of the proceedings by lodging numerous motions with the court. The Supreme Court also referred to the complexity of the case, the fact that it involved several accused and the large number of witnesses. 21. In January, February, March 1998 the applicant’s family was allowed, on five occasions, to visit him in prison. 22. On 30 April 1998 the Gdańsk Regional Court released the applicant under police supervision.

The court held that the detention had already been prolonged three times by the Supreme Court but to no avail, as the proceedings had still not been terminated. In the court’s opinion, any prolongation of his further detention on remand would be tantamount to serving a prison sentence. 23. Before 30 April 1998 the trial court listed 31 hearings, of which 17 were cancelled or adjourned. 24. On 22 October 2002 the Regional Court gave judgment. It sentenced the applicant to four years’ imprisonment. 25. At the material time the rules governing detention on remand were contained in Chapter 24 of the Law of 19 April 1969 “Code of Criminal Procedure” (Kodeks postępowania karnego) (“the Code”) entitled “Preventive measures” (Środki zapobiegawcze).

The Code is no longer in force. It was repealed and replaced by the Law of 6 June 1997 (commonly referred to as the “New Code of Criminal Procedure”), which entered into force on 1 September 1998. The Code listed as “preventive measures”, inter alia, detention on remand, bail and police supervision. 26. Article 209 set out the general grounds justifying imposition of the preventive measures. That provision read: “Preventive measures may be imposed in order to ensure the proper conduct of proceedings if the evidence against the accused sufficiently justifies the opinion that he has committed a criminal offence.” 27. Article 217 § 1 defined grounds for detention on remand. The relevant part of this provision, in the version applicable until 1 January 1996, provided: “1.

Detention on remand may be imposed if: (1) there is a reasonable risk that an accused will abscond or go into hiding, in particular when he has no fixed residence [in Poland] or his identity cannot be established; or (2) there is a reasonable risk that an accused will attempt to induce witnesses to give false testimony or to obstruct the proper course of proceedings by any other unlawful means; or (3) an accused has been charged with a serious offence or has relapsed into crime in the manner defined in the Criminal Code; or (4) an accused has been charged with an offence which creates a serious danger to society… ” 28. On 1 January 1996 sub-paragraphs 3 and 4 of Article 217 § 1 were repealed and the whole provision was redrafted.

From that date onwards the relevant sub-paragraphs read: “(1) there is a reasonable risk that an accused will abscond or go into hiding, in particular when his identity cannot be established or he has no permanent abode [in Poland]; or (2) [as it stood before 1 January 1996].” Paragraph 2 of Article 217 provided: “If an accused has been charged with a serious offence or an intentional offence [for the commission of which he may be] liable to a sentence of a statutory maximum of at least eight years’ imprisonment, or if a court of first instance has sentenced him to at least three years’ imprisonment, the need to continue detention in order to secure the proper conduct of proceedings may be based upon the likelihood that a heavy penalty will be imposed.” 29. The Code set out the margin of discretion in maintaining a specific preventive measure.

Articles 213 § 1, 218 and 225 of the Code were based on the precept that detention on remand was the most extreme preventive measure and that it should not be imposed if more lenient measures were adequate.