AFFAIRE RIZA DİNÇ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

28.10.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Non-lieu à examiner l'art. 6-3;Non-violation de l'art. 10;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE RIZA DİNÇ c. TURQUIE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL RIZA DIN TURCIA (Cercetarea nr. 42437/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 octombrie 2004 DEFINITIVF 02/02/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul R Președintele Cabral Barreto Türmen Hedigan mes Tsatsa-Nikolovska H.S. Greve Traja, judecători și domnul V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 13 martie 2003 și 7 octombrie 2004, renunță la hotărâre că aici, adoptat la această ultimă dată procedura La originea cauzei se găsește o cerere (n 42437/98) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, dl R F. Karakaș, avocată la Istanbul. Guvernul turc (adică, la data de 1 noiembrie 1998, nu a desemnat un agent în cadrul procedurii în fața Curții. Cererea a fost transmisă Curții la data de 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr 11 la convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. Cererea a fost atribuită celei de a treia secțiuni a Curții (art. 52 alineatul (1) ]. (1) din Convenție a fost constituită în conformitate cu art. 26 alin. (1) din regulament. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alin. (1) din regulament]. Această cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alin. (1) ]. Printr-o decizie din 13 martie 2003, camera a declarat cererea admisibilă. FACEȚI CIRCONSTANȚELE DE LA SPECIE Reclamantul s-a născut în 1963 și locuiește în Istanbul. octombrie 1994, în cadrul unei operațiuni împotriva PRK/R.Zgari (Parteneriatul pentru Eliberarea Kurdistanului/Eliberarea), o organizație ilegală, reclamantul și o persoană pe nume S.Y. au fost arestați de către Hotărârea pentru Securitate din Mersin, Secțiunea pentru Combaterea Terorismului. În timpul arestării sale, reclamantul nu a fost asistat de un avocat. 10. La 12 octombrie 1994, a fost auzit de poliție. În declarația sa, el a menționat că a fost avocat și că a fondat, împreună cu mai multe alte persoane, societatea de ediție și distribuție Komal Yaynavi Komal Yay , la sfatul R.M., unul dintre asociații în detenție, a venit la Mercin pentru a angaja S.Y. ca corespondent al acestei reviste. 11. În procesul-verbal de confruntare cu S.Y. stabilit în aceeași zi, recurentul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . El a protestat pentru nevinovăția sa. El a spus că a venit să se întâlnească S.Y. pentru a-i oferi un post de corespondent în revista pe care a publicat-o. S.Y. a contestat aceste afirmații și a declarat că nu știa pe nimeni cu numele de R.M. și că nu a primit nici o ofertă pentru a deveni corespondent. A fost predat lui Mersin, la cererea F.A., angajatorul său, pentru a-l preda persoanei care urma să-l contacteze prin telefon, adică pe reclamant, o geantă al cărei conținut nu știa, de asemenea, că trebuia să-i înapoieze angajatorului său computerul aflat la domiciliul domnului Ș.K. Nu știa ce relație era între F.A. și solicitant. 12. Printr-un proces-verbal din 13 octombrie 1994, Hotărârea de Securitate din Mersin a solicitat procurorului Republicii să deschidă o anchetă împotriva, printre altele, a reclamantului pentru apartenență la o organizație ilegală. 13. La 14 octombrie 1994, reclamantul a fost audiat de procurorul Republicii. El și-a repetat declarația primită în timpul reținerii sale, precum și conținutul procesului verbal de confruntare din 12 octombrie 1994. În plus, el a declarat că nu a venit să se întâlnească cu S.Y. în numele organizației, că a fost supus unor tratamente abuzive din momentul arestării sale și că conținutul procesului-verbal de confruntare cu S.Y. a fost obținut sub presiune. El a indicat, de asemenea, faptul că el nu recunoștea mențiunea mai întâi veridicitatea declarației a fost obținută prin consimțământul său liber, fără nici o constrângere sau violență psihologică sau constrângere la sfârșitul declarației sale. În aceeași zi, reclamantul a fost ascultat de judecător, în fața căruia a repetat declarațiile sale anterioare, a protestat pentru nevinovăția sa și a declarat că declarația sa făcută în timpul custodiei sale fusese obținută sub constrângere. Judecătorul a ordonat arestarea sa provizorie. 15. La 24 noiembrie 1994, F.A. a fost ascultat de către procuror. El a declarat că a fost fratele lui.A., arestat de poliție, pe care l-a văzut cu aproximativ două luni în urmă în Ankara și pe care i-a cerut să-l ducă la Mercin două pachete și un sac. El a predat aceste cazuri unui membru al familiei sale, domnul Ș.K., și apoi a aflat pe cheltuiala sa că fratele său era membru al PRK/R.Zgari și că cazurile în cauză, inclusiv calculatoarele, erau destinate acestei organizații ilegale. 17. printr-un act de acuzare din 30 decembrie 1994, pe baza articolelor 168 din Codul penal și 5 din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului, procurorul Republicii lângă curtea de securitate din Konya (inclusiv curtea de securitate din Konya) a intentat o acțiune penală împotriva reclamantului pentru apartenența la PRK/R La 11 aprilie 1995, reclamantul a fost eliberat provizoriu. 19. La 19 decembrie 1995, reclamantul și-a prezentat memoriul în apărare în fața Curții de Securitate a statului. ; el știa F.A. pe care le-a apărat în calitatea sa de avocat A recunoscut parțial veridicitatea declarației sale făcute în timpul arestării și a precizat că poliția menționase niște erori grave, în special în ceea ce privește identificarea S.Y. și transportul genților. ; a explicat politica și scopul revistei sale care consta în criticarea ideologiei oficiale privind regiunea de sud-est a lanatoliei și problema kurdă. 20. Prin hotărârea din 24 octombrie 1996, în conformitate cu art. 168 alin. (2) din Codul penal și 5 din Legea nr. 3713 și ținând cont de circumstanțele atenuante, Curtea de Securitate a statului l-a condamnat pe reclamant la 12 ani și șase luni de reținere pentru apartenență la PRK/R La cererea asociatului său R.M., el s-a întâlnit cu partenerul său pentru a-l angaja în revista Sterka R.Zgari . Curtea a precizat că, în declarația sa în fața Parchetului și a judecătorului, S.Y. a declarat că a venit să se întâlnească cu reclamantul la cererea F.A. pentru a-i da documentele confiscate. Curtea a continuat să spună că, chiar dacă acuzatul S.Y. a revenit ulterior asupra declarațiilor sale anterioare, susținând că s-a întâlnit cu reclamantul pentru a lucra ca corespondent al revistei Sterka Rezgari, instanța nu a luat în considerare această ultimă versiune a declarației sale care, în opinia sa, era de natură să minimalizeze legăturile reclamantului cu organizația ilegală. obținută de comisia de recurs, Curtea a considerat că și aceasta era de natură să minimalizeze legăturile reclamantului cu organizația ilegală și, în consecință, nici Curtea nu a luat în considerare această declarație a R.M. Curtea a declarat, pe de altă parte, că, în afara ideologiei și a punctului de vedere al PRK/R.Zgari, care a avut ca scop schimbarea structurii unitare a laui, reclamantul, în calitate de proprietar al revistei Sterka R , a demonstrat că aceste publicații reprezintă publicațiile oficiale ale acestei organizații ilegale. Apoi, Curtea nota că în declarația sa R.M., fondatorul organizației, a declarat că relațiile reclamantului cu organizația are ca scop crearea unei case de ediție; și activitățile legale ale reclamantului desfășurate în cadrul revistei Sterka R 21 La o dată nespecificată, reclamantul a formulat un recurs împotriva acestei hotărâri. Apoi, la 3 noiembrie 1997, reclamantul a introdus în fața Curții de Casație un recurs suplimentar în apărare în care a solicitat, printre altele, să se țină o ședință. 22. Prin hotărârea din 2 decembrie 1997, pronunțată la 17 decembrie 1997, Curtea de Casație a confirmat hotărârea pronunțată în primă instanță. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 23. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Özel c. Turcia 4339/98, § 20-21, 7 noiembrie 2002) și Gençel c. Turcia (53431/99, § 11-12, 23 octombrie 2003). PRIVIND VIOLAȚIA ÎNALGATĂ ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIE 24. Reclamantul susține că instanța de securitate a statului care a judecat și condamnat nu constituie o instanță independentă și imparțială care i-a putut garanta un proces echitabil din cauza prezenței unui judecător militar în cadrul său. De asemenea, reclamantul denunță lipsa de echitate a procedurii în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene și a Curții de Casație. În acest sens, el se plânge că a fost condamnat pe baza declarației sale obținute în timpul detenției sale, în absența unui contact direct al unui avocat, fără a fi avut posibilitatea de a-i interoga pe polițiștii incriminați, și că avizul procurorului general din apropierea Curții de Casație nu i-a fost comunicat, precum și absența motivării hotărârii pronunțate de aceasta. El vede o încălcare a art. 6 alin. (1) și (3) lit. (b), (c) și (d) din Convenție care, în părțile relevante ale acesteia, se citește astfel Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...). Orice acuzat are dreptul în special la (...) să aibă timpul și facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale să se apere pe sine însuși sau să aibă la dispoziția unui susținător ales de el și, în cazul în care nu va avea mijloacele de a plăti un apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției la să interogheze sau să pună sub semnul întrebării martorii acuzați și să obțină rejudecarea și interogarea martorilor cu descărcare de gestiune în aceleași condiții ca și martorii acuzați (...) Cu privire la independența și imparțialitatea Curții de Securitate de la Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 din Convenție (a se vedea Özel , citată anterior, §§ 33-34 și Özdemir c. Turcia 59659/00, § 35 36, 6 februarie 2003). 26. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön Aceasta constată că este de înțeles că reclamantul, care răspundea în fața unei instanțe de securitate din statul membru în cauză prevăzute și reprimate de Codul penal, s-a temut să nu se prezinte în fața judecătorilor printre care se număra un ofițer de carieră care aparținea magistraturii militare. Din acest motiv, el putea să se teamă în mod legitim că instanța de securitate a statului se va lăsa ghidată în mod nejustificat de considerații străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că sunt justificate în mod obiectiv îndoielile pe care le are reclamantul cu privire la independența și la imparțialitatea acestei instanțe (Inflal c. Turcia, Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec. 1998 IV, p. 1573, § 72 in fine 27. Curtea concluzionează că, atunci când a judecat și a condamnat reclamantul, instanța de securitate a statului nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1) din Legea privind echitatea procedurii penale 28. Guvernul în litigiu cu existența unei încălcări. 29. Curtea amintește că a judecat deja în cauze similare că o instanță a cărei lipsă de independență și de imparțialitate a fost stabilită nu poate, în niciun caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa. 30. Având în vedere constatarea de încălcare a dreptului reclamantului de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care ajunge, Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare prezentul termen (a se vedea, printre altele, Hotărârea din 28 octombrie 1998, Rec., 1998-VII, p. 3074, § 44-45). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIA 31. Recurentul susține că a fost condamnat la infracțiune din cauza publicațiilor din casa sa de ediție; prin originea sa kurdă, a apărat identitatea și drepturile naționale și democratice ale kurzilor și, prin urmare, se plânge că condamnarea sa la infracțiune a încălcat dreptul său la libertatea de gândire și de exprimare și, în acest sens, invocă articolele 9, 10 și 14 din convenție. Curtea consideră că este necesar să se ia în considerare acest aspect din perspectiva articolului 10 din Convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de exprimare și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau de a comunica idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de frontieră. (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 32. Guvernul susține că reclamantul a fost condamnat de Curtea de Securitate a statului din cauza apartenenței sale la PRK, o organizație armată ilegală. Acesta susține că, de asemenea, reiese din faptele cauzei că reclamantul a fost trimis la Mercin pentru a lua calculatoare și documente care aparțin organizației în cauză, care au fost trimise de la Ankara la Mercin de către mai.A. Acest transfer a fost descoperit ca urmare a unei operațiuni împotriva PRK în Ankara. Referindu-se la jurisprudența Curții, guvernul susține că acuzațiile reținute împotriva reclamantului nu rezultă direct din revista Sterka R maizgari și că, în consecință, acesta nu poate susține o încălcare a articolului 10 din Convenție. Guvernul susține că nu este necesar să se ia în considerare obiecțiile întemeiate pe art. 10 atunci când faptele care stau la baza condamnării unui reclamant nu au fost stabilite în cadrul unui proces echitabil. 33. Curtea constată că o acțiune penală a fost inițiată de Parchetul Konya împotriva reclamantului, în temeiul articolului 168 din Codul penal și al articolului 5 din Legea nr. 3713, pentru apartenența la organizația armată ilegală a PRK/R.Zgari (punctul 17 de mai sus). A fost condamnat, pe baza acestor articole, la 24 octombrie 1996, de Curtea de Securitate a statului Konya a șefului acestei organizații armate ilegale. În motivele sale, Curtea a precizat, printre altele, că, în ceea ce privește ideologia și punctul de vedere al organizaiei ilegale în cauză, în calitate de proprietar al revistei Sterka R În lumina acestor considerații, Curtea arată că reclamantul nu a fost condamnat pentru propagandă separatistă sau pentru incitarea poporului la ură și la înălțare din cauza opiniilor sale în revista Sterka R 3713, instanța de securitate a statului l-a condamnat pe reclamant ținând cont de un număr de elemente de probă, printre care și faptul că el era proprietarul unei reviste și al unei case de ediție care servea cauza unei organizații armate ilegale. Prin urmare, Curtea consideră că condamnarea reclamantului nu poate fi considerată o interferență în dreptul său la libertatea de exprimare, astfel cum este protejată prin art. 10 din Convenție (a se vedea Murat K Având în vedere constatările de mai sus și ținând seama de circumstanțele din speță, Curtea concluzionează că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite decleștarea cu succes a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune materiale și morale 37. Reclamantul susține că a suferit un prejudiciu material și moral pe care l-a suferit la 156 525 și respectiv 50 000 EUR (EUR). 38. Guvernul contestă aceste pretenții. 39. În ceea ce privește prejudiciul material pretins, Curtea nu ar putea specula asupra rezultatului la care procedura în fața Curții de Securitate de la ë ă ar fi dus dacă nu ar fi avut loc încălcarea Convenției nr. . Prin urmare, nu este necesar să se acorde reclamantului o despăgubire în acest sens Findlay c. Regatul Unit, Hotărârea din 25 februarie 1997, Rec., 1997, p. 284, punctul 85. 40. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă (cu atât mai puțin independentă și imparțială, citată anterior, p. 3074, § 49). 41. În cazul în care Curtea concluzionează că condamnarea unui reclamant a fost pronunțată de o instanță care nu era independentă și imparțială în sensul articolului 6 alin. (1), Comisia consideră că, în principiu, redresarea cea mai adecvată ar fi aceea de a rejudeca reclamantul în timp util de către o instanță independentă și imparțială (Gencel, citată anterior, § 27). Cheltuieli și cheltuieli de judecată 42. Reclamantul solicită, de asemenea, 8 207 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. 43. Guvernul contestă aceste pretenții. 44. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 000 EUR pentru toate cheltuielile aferente cheltuielilor de judecată și cheltuielilor de judecată și acordul cu reclamantul. Interesele moratoriu 45. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L nu este cazul să se ia în considerare celelalte obiecțiuni întemeiate pe art. 6 din Convenție Déclare quel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată sau orice alte cheltuieli fiscale care se plătesc în momentul plății, care urmează să fie convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 28 octombrie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte