CtEDO 03.07.2001 AI

AFFAIRE DINC c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
03.07.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de P1-1;Non-lieu à examiner l'art. 6-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE DINC c. TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

PRIMA SECȚIUNE

DİNÇ c. TURQUIE

(Cererea nr. 19654/92)

3 iulie 2001

03/10/2001

Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 § 2 din Convenție. Poate suferi retușuri de formă.

În cauza Dinç c. Turquie,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședință în cameră compusă din:

Doamna E. Palm, președintă,

Meserii C. Bîrsan, L. Ferrari Bravo, Gaukur Jörundsson, B. Zupančič, T. Panțîru, judecători,

și de domnul M. O'Boyle, grefier de secțiune,

După ce a deliberat în cameră de consiliu în 15 februarie 2000 și 12 iunie 2001,

Pronunță hotărârea ce urmează, adoptată la această din urmă dată:

Sume plătite reclamantei de administrație înainte de a-și asuma posesia terenurilor (în LT)

Datele sesizării juridiciilor interne

Sume ale despagubirilor suplimentare acordate de juridiciile interne (în LT)

Datele plății despagubirilor suplimentare

Sume ale despagubirilor suplimentare versate reclamantei de administrație majorate cu dobânzi de întârziere de 30% (în LT)

Valorile reale ale despagubirilor suplimentare la momentul plății majorate în funcție de rata inflației de 67% (în LT)

Niveluri de despăgubire în raport cu valorile reale ale terenurilor expropriate

1 410 213

748 000

2 742 000

8 178 710

27/05/1987

27/05/1987

27/05/1987

27/05/1987

324 627

967 120

3 558 455

10 476 752

14/07/1993

30/06/1990

30/04/1990

15/06/1991

925 186

1 861 706

6 672 103

23 310 773

7 828 087

4 755 812

16 019 096

86 037 182

83.41

65.49

66.75

58.63

„(...) Despagubirea de expropriere va fi plătită la vedere și în bani numerar. (...) În cazul în care legea ar autoriza plăți în rate (...) fracțiunea care nu a fost plătită la vedere va fi însoțită de dobânzi de întârziere la rata maximă prevăzută pentru datoriile statului (...)"

„Când prejudiciile suferite de creditor depășesc dobânzile de întârziere ale zilelor de întârziere și debitorul nu poate dovedi că creditorul a comis o greșeală, repararea prejudiciului este în sarcina debitorului. Dacă prejudiciul suplimentar poate fi estimat imediat, judecătorul poate fixa suma la momentul pronunțării hotărârii pe fond."

„Ceea ce compensează întârzierea în reglementarea creanțelor sunt dobânzile de întârziere. Având în vedere că calea executării silite permite creditorului să ceară ceea ce i se cuvine, majorat cu dobânzi, acesta nu este în drept să pretindă o altă compensație la titlu indemnitativ; prin urmare, decizia care face drept cererii creditorului, pe motiv că rata inflației era ridicată, se dovedește neîntemeiată (...)"

„Legea nr. 3095 a fost aprobată și a intrat în vigoare în timp ce inflația în țară era puternică, cu o rată care depășea cu mult 30%. Cu toate aceasta, legiuitorul a dorit ca rata dobânzilor de întârziere să fie de 30%. Din acest motiv, în cauza examinată, nu este conformă dreptului, invocând dobânzile aferente depunerilor bancare, să depășească dobânda compusă de 30% printr-un mod deviat.

„(...) rata dobânzii prevăzută de legea nr. 3095 (...) este o despăgubire forfetară care acoperă daunele fără a fi nevoie să le demonstreze (...). De vreme ce rata dobânzilor de întârziere (prejudiciul din cauza întârzierii în plată) este fixată de lege, luând în considerare problemele economice (inflație, scăderea valorii monetare (...)) în care se află țara, este imposibil să se valorifice aceleași elemente (inflație, scăderea valorii monetare (...)) ca dovezi evidente ale prejudiciului excedentariu menționat la art. 105 din codul obligațiilor, nici să se afirme că dezavantajele care rezultă din acestea constituie prejudiciul real suferit. Altfel, constatarea legiuitorului că contrapartida acestor dezavantaje ar fi de 30% nu ar mai avea niciun sens. Când legiuitorul, luând în considerare ansamblul problemelor economice, a fixat, în virtutea puterii legislative pe care i-o conferă Constituția, rata reparării daunei provenite din aceste probleme, nu se poate admite că daunele de reparat nu se ridică la 30%, ci la 60 sau 70%, pe motiv implicit că aprecierea respectivă [a legiuitorului] s-ar dovedi neîntemeiată. (...) Este evident că inflația care se simte considerabil în conjunctura economică actuală a țării noastre, depășește [rata de] 30% prevăzută de (...) legea nr. 3095, și că [prin urmare] prejudiciul suferit de creditor din cauza unui reglementări târzii rămâne neacoperit. Cu toate acestea, acest prejudiciu depășind rata de 30% fixată de legiuitor nu este acela despre care este vorba la art. 105 din codul obligațiilor (...). Când legiuitorul, în virtutea puterii sale legislative, a considerat că daunele respective s-ar ridica la 30%, majorarea acestuia la rate mai mari prin decizie judiciară, pe motiv că inflația depășește 30%, constituie o depășire de competență (...)"

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispoziții anterioare nu prejudiciază dreptul pe care îl au statele de a pune în vigoare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosirea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau a amenzilor.

"

Cu toate acestea, DSİ a plătit complementele de despăgubire doar pe 30 aprilie 1990, 30 iunie 1990, 15 iunie 1991 și 14 iulie 1993, respectiv, adică mai mult de trei sau bine șase ani după sesizările juridiciilor și trei sau bine douăzeci și doi de luni aproximativ după hotărârile Curții de Casație.

"Dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite să șteargă decât în mod imperfect consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă."

a) că statul pârât trebuie să verse reclamantei, în termen de trei luni de la ziua în care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, sumele următoare, plus orice sumă putând fi datorată la titlu de taxe, drepturi de timbru și cheltuieli fiscale exigibile la momentul versării, de convertit în lire turce la rata aplicabilă la data reglementării:

i. 19 881 (nouăsprezece mii opt sute optzeci și unu) dolari americani în repararea prejudiciului material;

ii. 1 000 (o mie) dolari americani pentru daune morale;

iii. 300 (trei sute) dolari americani pentru taxe și costuri;

b) că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 6% pe an de calculat din expirarea termenului menționat și până la versare;

Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris pe 3 iulie 2001 în aplicarea art. 77 §§ 2 și 3 din regulamentul Curții.

Michael O'Boyle

Elisabeth Palm

Grefier

Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-06-05
0,98
AFFAIRE DISCI c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DİŞÇİ c. TURQUIE (Requête n° 19670/92) ARRÊT STRASBOURG 5 juin 2001 DÉFINITIF 05/09/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
CtEDO 2001-07-03
0,97
AFFAIRE DOKEL c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DOKEL c. TURQUIE (Requête n° 19655/92) ARRÊT STRASBOURG 3 juillet 2001 DÉFINITIF 03/10/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-07-03
0,97
AFFAIRE AKCA c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE AKÇA c. TURQUIE (Requête n° 19640/92) ARRÊT STRASBOURG 3 juillet 2001 DÉFINITIF 03/10/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-06-05
0,97
AFFAIRE HASAN DISCI c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE HASAN DİŞÇİ c. TURQUIE (Requête n° 19671/92) ARRÊT STRASBOURG 5 juin 2001 DÉFINITIF 05/09/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2001-06-05
0,97
AFFAIRE OSMAN DISCI c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE OSMAN DİŞÇİ c. TURQUIE (Requête n° 19672/92) ARRÊT STRASBOURG 5 juin 2001 DÉFINITIF 05/09/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
Sursă