CtEDO 10.11.2004 Auto

AFFAIRE FINAZZI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
10.11.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Exception préliminaire rejetée (non-épuisement des voies de recours internes);Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE FINAZZI c. ITALIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL FINAZZI c. ITALIA (solicitarea nr. 62152/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 10 noiembrie 2004 DEFINITIVF 30/03/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Finazzi c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Bonello Kovler Steiner, judecători Ferrari Bravo, judecător ad-hoc, și al domnului S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 21 octombrie 2004, renunțare la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 62152/00) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, M. Gian Mario Finazzi ( În urma deportării dlui V. Zagrebelsky, judecător ales în temeiul articolului 28 din Convenție, guvernul l-a desemnat pe dl Ferrari Bravo ca judecător ad-hoc pentru locul său în funcție (art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură). La 22 ianuarie 2004, Curtea a declarat cererea admisibilă. DE FAPT, recurentul s-a născut în 1947 și își are reședința în Bergamo. Procedura principală la 12 ianuarie 1985, reclamantul l-a numit pe domnul G. și compania de asigurări n. în fața Tribunalului din Bergamo, pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciile rezultate dintr-un accident de circulație, pe care l-a evaluat la 24 681 309 de lire italiene [12 746,83 EUR]. La 17 octombrie 1985 și 27 februarie 1986, reclamantul a depus memorii și documente. La 8 mai 1986, judecătorul a stabilit prezentarea concluziilor la 13 noiembrie 1986. Prin intermediul unei hotărâri definitive din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 5 august 1988, judecătorul a redeschis judecata și a trimis cauza la 3 noiembrie 1988. Din cele zece audieri stabilite între 6 aprilie 1989 și 29 septembrie 1994, trei au vizat o expertiză, două audieri ale martorilor și ale părților, una depunerea documentelor, una a fost trimisă în scris și două la cererea părților și una referitoare la prezentarea concluziilor. La data de 13 martie 1997, tribunalul a fost inițiat la data de 24 iunie 1999 și data a fost înaintată la data de 29 mai 1997. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la data de 23 august 1997, tribunalul i-a dat în parte dreptul reclamantului. Această decizie nu a dobândit încă autoritatea de lucru judecată la data de 2 aprilie 1998. Procedura Pinto 10. La 21 martie 2002, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță în sensul Legii nr. 89 din 24 martie 2001 (denumită în continuare "Legea Pinto") pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii descrise mai sus. Reclamantul a solicitat instanței să declare că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și să condamne guvernul italian la despăgubirea prejudiciilor suferite. 11. Printr-o decizie din 11 aprilie 2002, al cărei text a fost depus la grefă la 18 aprilie 2002, instanța de apel a constatat depășirea unei perioade rezonabile de timp. Ea a acordat 1 500 EUR în echitate ca compensație a prejudiciului moral și 1 084,56 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Această decizie a câștigat autoritatea de lucru judecat cel târziu la 3 iunie 2003. Sumele au fost plătite de administrație la 23 mai 2003. 12. Printr-o scrisoare din 4 august 2003, reclamantul a informat Curtea cu privire la rezultatul procedurii naționale și a solicitat Curții să reia examinarea cererii sale. 13. Reclamantul nu a indicat să fie prevăzut în casare. PE Guvernul ridică neobosirea căilor de atac interne, întrucât reclamantul nu este prevăzut în casare. Succesul altor reclamanți care au încercat această cale de atac demonstrează eficiența acțiunii. El dorește ca aceasta să fie dovedită de cele patru hotărâri ale Curții de Casație în Parlamentul Pleison. 15. Curtea ia notă de faptul că, în decizia sa privind admisibilitatea din 22 ianuarie 2004, excepția statului privind existența unei căi de atac interne a fost deja respinsă că jurisprudența Curții de Casație menționată de guvern datează din 26 ianuarie 2004, în timp ce decizia instanței de apel din Veneția a devenit definitivă până la 3 iunie 2003 cel târziu 16. Curtea amintește, de asemenea, că a considerat că este rezonabil să se reamintească faptul că revizia jurisprudenței Curții de Casație, în special hotărârea nr. 1340 a Curții de Casație, nu mai putea fi ignorată de public începând cu 26 iulie 2004 și că aceaceasta este de la această dată că trebuie să fie solicitată de la culpele pe care le utilizează această acțiune în sensul articolului 35 1 din convenție ( Di Sante c. Italia (dec.), n 56079/00, 24 iunie 2004). Termenul pentru casiunea care a expirat înainte de 26 iulie 2004, Curtea apreciază că, în aceste circumstanțe, reclamantul era exonerat de obligația de a epuiza căile de atac. 17. Curtea consideră că guvernul își întemeiază excepția pe argumente care nu sunt de natură să pună în discuție decizia sa privind admisibilitatea. Prin urmare, excepția trebuie respinsă. II. PE VIOLAȚIA ALEGUTĂ DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIE 18. Reclamantul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 19. În ianuarie 2004, Comisia a estimat că suma de 1 500 EUR, ca reparație a prejudiciului nepatrimonial în temeiul Legii Pinto, nu a reparat în mod corespunzător și suficient încălcarea invocată de solicitant. 21. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 12 ianuarie 1985 și s-a încheiat la 23 ianuarie 1985. August 1997. Prin urmare, Curtea a durat mai mult de 12 ani și șapte luni pentru o instanță. 22. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], n 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) la existena în Italia a unei practici contrare Conveniei care rezultă dintr-o acumulare de încălcări ale obligaiei de termen rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 23. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 25. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. Prin aceste motive, CURȚIA, ÎN L Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 10 noiembrie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-11-10
0,97
AFFAIRE CARLETTI ET BONETTI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE CARLETTI ET BONETTI c. ITALIE (Requête n o 62457/00) ARRÊT STRASBOURG 10 novembre 2004 DÉFINITIF 30/03/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut sub
CtEDO 2004-01-22
0,97
FINAZZI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 62152/00 présentée par Gian Mario FINAZZI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre composée de :
CtEDO 2004-11-10
0,96
AFFAIRE RICCARDI PIZZATI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE RICCARDI PIZZATI c. ITALIE (Requête n o 62361/00) ARRÊT STRASBOURG 10 novembre 2004 CETTE AFFAIRE A ÉTÉ RENVOYÉE DEVANT LA GRANDE CHAMBRE, QUI A RENDU SON ARRÊT LE 29 mars 2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les
CtEDO 2003-12-11
0,96
AFFAIRE BASSANI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE BASSANI c. ITALIE (Requête n o 47778/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2003 DÉFINITIF 11/03/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2003-12-11
0,96
AFFAIRE ALFANO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ALFANO c. ITALIE (Requête n o 30878/96) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2003 DÉFINITIF 11/03/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
Sursă