AFFAIRE APICELLA c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

10.11.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Exception préliminaire rejetée (non-épuisement des voies de recours internes);Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE APICELLA c. ITALIE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

În cauza Apicella c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello Kovler Steiner, judecătorii Ferrari Bravo, judecător ad-hoc, și grefierul secțiunii, după ce a deliberat în camera Consiliului la 21 octombrie 2004, Rend la hotărâre, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 64890/01) îndreptată împotriva Republicii Italiene și a cărei resortisantă a acestui stat, M Angelina Apicella ( În urma deportării domnului V. Zagrebelsky, judecătorul ales în temeiul articolului 28 din Italia (art. 28), guvernul italian de Niigris de Maria, avocatul său din Benevent. Guvernul italian (atît de mult a fost reprezentat de funcționarii săi, dl Leanza și dl Braguglia, și de co-agenții săi, dl V. Esposito și dl F. Crisafolli. Ca urmare a deportării dlui V. Zagrebelsky, judecătorul ales în temeiul articolului 28 din Italia (art. 28). Ferrari Bravo ca judecător ad-hoc pentru a se afla în locul său [art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. La 22 ianuarie 2004, Curtea a declarat cererea admisibilă. DE FAPT, reclamanta s-a născut în 1962 și locuiește în Pesco Sannita (Benevent). La 17 ianuarie 1992, recurenta a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, funcionând ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său de a fi repusă pe listele fermierilor și a statutului său de lucrător în această calitate, contestat de serviciile de contribuții agricole unificate, S.C.A.U. (Servizio Contributi Agricoli Unificati) ) De tipul raportului de muncă depindea dreptul său de a obține o indemnizație de maternitate. La 22 februarie 1992, judecătorul a stabilit prima audiere la 14 martie 1994. În acea zi, judecătorul a solicitat documente referitoare la procesele-verbale întocmite de inspectorul muncii și a dispus depunerea lor în ședința din 8 noiembrie 1995. La această dată, judecătorul, la cererea Consiliului pârâtului, a declarat încetarea procedurii din cauza eliminării S.C.A.U. La 24 noiembrie 1995, recurenta a prezentat grefei o cerere de reluare a procedurii privind securitatea socială (Istituto Nazionale di Previdenza Sociale, I.N.P.S. .). La 25 ianuarie 1996, judecătorul a fixat la ă ă , la data de 21 octombrie 1997. Cu toate acestea, această ședință a fost pronunțată din oficiu la data de 4 martie 1999. Următoarele trei ședințe, stabilite între 8 aprilie 1999 și 18 septembrie 2000, au dus la audierea martorilor. La 13 noiembrie 2000, părțile și-au prezentat concluziile. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la data de 21 În noiembrie 2000, judecătorul a respins cererea. La 24 aprilie 2001, reclamantul a solicitat recurs în fața instanței de apel din Napoli. La 11 februarie 2001, președintele a fixat încuviințarea pledoariilor la 26 ianuarie 2004. În ziua următoare, instanța de apel a pronunțat cauza în deliberare. Conform informațiilor furnizate de reclamantă la 23 martie 2004, procedura era încă în curs de desfășurare. 10. La 3 octombrie 2001, recurenta sesizează instanța de apel a Romei în sensul Legii nr. 89 din 24 martie 2001 (*************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************** Printr-o decizie din 28 februarie 2002, al cărei text a fost depus la grefa din 30 aprilie 2002, instanța de apel a constatat depășirea unei perioade rezonabile de timp. Aceasta a acordat 2 500 de euro (EUR) drept despăgubire pentru prejudiciul moral și 710 Această decizie a devenit definitivă până la 15 iunie 2003 și a fost executată de administrație între 23 martie 2004 și 12 iulie 2004.12 printr-o scrisoare din 7 ianuarie 2003, reclamanta a informat Curtea cu privire la rezultatul procedurii naționale și a solicitat ca Curtea să reia examinarea cererii sale. Prin aceeași scrisoare, recurenta a informat, de asemenea, Curtea cu privire la faptul că nu avea dreptul de a se contesta pe motiv că acest remediu putea fi introdus numai pentru probleme de drept. PE Guvernul ridică neobosirea căilor de atac interne, întrucât reclamanta nu este dotată cu casare. Succesul altor reclamanți care au încercat această cale de atac demonstrează eficiența acțiunii. El dorește ca aceasta să fie dovedită de cele patru hotărâri ale Curții de Casație în Parlamentul Pleison. 14. Curtea ia notă de faptul că, în decizia sa privind admisibilitatea din 22 ianuarie 2004, excepția statului privind existența unei căi de atac interne a fost deja respinsă că jurisprudența Curții de Casație menționată de guvern datează din 26 ianuarie 2004, în timp ce decizia instanței de apel din Roma devenise definitivă până la 15 iunie 2003 cel târziu 15. Curtea amintește, de asemenea, că a considerat că este rezonabil să se reamintească faptul că revizia jurisprudenței Curții de Casație, în special hotărârea nr. 1340 a Curții de Casație, nu mai putea fi ignorată de public începând cu 26 iulie 2004 și că aceaceasta este de la această dată că trebuie să fie solicitată de la culpele pe care le utilizează această acțiune în sensul articolului 35 1 din convenție ( Di Sante c. Italia (dec.), n 56079/00, 24 iunie 2004). Termenul pentru casiunea care a expirat înainte de 26 iulie 2004, Curtea apreciază că, în aceste împrejurări, recurenta avea obligația de a epuiza căile de atac. 16. Curtea consideră că guvernul își întemeiază excepția pe argumente care nu sunt de natură să pună în discuție decizia sa privind admisibilitatea. Prin urmare, excepția trebuie respinsă. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGUTĂ DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIE 17. recurenta susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 18. La 13 iulie 2004, recurenta a indicat că nu se plângea de modul în care instanța de apel a evaluat întârzierile, ci de valoarea derizorie a daunelor acordate. 19. Cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul nepatrimonial în conformitate cu Legea Pinto, instanța nu a remediat în mod corespunzător și suficient presupusa încălcare de către reclamantă. 21. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 17 ianuarie 1992 și nu a încetat încă la 23 martie 2004. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], n 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existena în Italia a unei practici contrare Conveniei care rezultă dintr-o acumulare de nereguli la În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 23. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței În conformitate cu art. 41 din Convenție, există încă o manifestare a practicii menționate anterior. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reamintește criteriile urmate de Curtea Criterii Generale 25. Curtea reamintește că o hotărâre în care se soluționează o încălcare atrage după sine o obligație juridică în temeiul Convenției de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia. În cazul în care dreptul intern nu permite să se șteargă de la sine înțelesul acestei încălcări, art. 41 din Convenție conferă Curții competența de a acorda o despăgubire părții afectate de actul sau de omisiunea cu privire la care s-a constatat o încălcare a Convenției. În exercitarea acestei competențe, aceasta dispune de o anumită libertate; ladject În cazul în care este necesar, trebuie să se prezinte o declarație în acest sens. Printre elementele luate în considerare de Curte, atunci când se pronunță în acest sens, se numără prejudiciul material, adică pierderile efectiv suferite ca urmare directă a presupusei încălcări, și prejudiciul moral, adică repararea stării de neliniște, a neplăcerilor și a incertitudinilor care rezultă din această încălcare, precum și a altor daune nemateriale. În plus, în cazul în care diversele elemente care constituie prejudiciul nu sunt adecvate pentru un calcul exact sau în cazul în care distincția dintre prejudiciul material și prejudiciul moral se dovedește dificilă, Curtea poate fi nevoită să le examineze în ansamblu (a se vedea Comingersoll c. Portugalia [GC], n 35382/97, § 29, CEDO 2000-IV). Criterii speciale pentru prejudiciul moral 26. În ceea ce privește evaluarea în mod echitabil a prejudiciului moral suferit ca urmare a duratei unei proceduri, Curtea consideră că 500 EUR pe an de durată a procedurii (și nu pe an de întârziere) este o bază de plecare pentru calculul care urmează să fie efectuat. Rezultatul procedurii naționale (pe care reclamanta îl pierde, câștigă sau ajunge să îl încheie) nu are nicio importanță ca atare asupra prejudiciului moral suferit ca urmare a duratei procedurii. Suma totală va fi mărită cu 2 000 EUR, în cazul în care litigiul este important, în special în ceea ce privește dreptul muncii, starea de sănătate și capacitatea persoanelor, pensiile, procedurile deosebit de grave legate de sănătatea sau de viața persoanelor. Suma de bază va fi redusă având în vedere numărul de instanțe care au trebuit să se pronunțe pe durata procedurii, comportamentul reclamantului - în special numărul de luni sau ani legat de trimiteri nejustificate imputate părții reclamante Se poate lua în considerare, de asemenea, o reducere atunci când reclamantul a participat doar pe scurt la procedura pe care a continuat ca moștenitor. Această sumă poate fi redusă, de asemenea, atunci când reclamanta a obținut deja la nivel național o constatare a încălcării și o sumă de bani în cadrul unei căi de atac interne. Pe lângă faptul că existența unei căi de atac pe plan intern este pe deplin de acord cu principiul subsidiarității în temeiul convenției, această cale de atac este mai apropiată și accesibilă decât acțiunea în fața Curții, este mai rapidă și în limba reclamantei; prin urmare, prezintă avantaje pe care trebuie să le ia în considerare. Aplicarea acestor criterii în cazul de față Pagubă morală 27. Recurenta solicită 15 500 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 28. Guvernul consideră că constatarea încălcării ar constitui în sine, dacă este cazul, o satisfacție suficientă. 29. Curtea consideră că pentru o procedură care a durat mai mult de 12 ani pentru două instane o sumă de 14 Curtea ia notă de faptul că litigiul este unul dintre cele care contribuie la creșterea sumei de 2 000 EUR, însă comportamentul recurentei a contribuit, deși slab, la întârzierea procedurii. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei suma de 14 EUR. 000 EUR minus 30 % ca urmare a constatării încălcării de către instanța internă (a se vedea punctul 26 de mai sus), adică 9 800 EUR. 30. Din această sumă, ar trebui să se reducă, de asemenea, valoarea la care se acordă dreptul reclamantei la nivel național, adică 2 500 EUR. Prin urmare, recurenta are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral la 7300 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. Costuri și cheltuieli de judecată 31. Recurenta solicită, de asemenea, 1 500 EUR, plus 10 % rambursare forfetară, plus 2 % CPA (contribuție la fondul de previzionare a avocaților) și 20 % TVA (taxa pe valoarea adăugată), pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 32. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa, de criteriile menționate anterior, de durata și complexitatea acestei proceduri în fața Curții, Comisia consideră că Õ ar trebui să se acorde recurentei 1 500 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume 7 300 EUR (șapte mii trei sute de euro) pentru daune morale (ii. 500 EUR (o mie cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată (iii. orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe aceste sume de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinsă, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 10 noiembrie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte